Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1459/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, împotriva sentinței civile nr.506/03.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " " T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 20.11.2009 o cerere de amânare a cauzei din partea reclamantei - intimate în vederea angajării unui apărător.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reclamanta - intimată, nefiind întrunite dispozițiile art.156 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- din 01.04.2009, reclamanta " " Tac hemat în judecată, în calitate de pârâtă, Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr.-/02.04.2008 și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare în cuantum de 3.174,01 lei, precum și la plata dobânzii, conform Codului d e procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna aprilie 2008 achitat taxa specială pentru autovehicule către pârâtă, aceasta fiind o condiție sine qua non, pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar în luna februarie 2008.
S-a arătat că taxa este nelegală, fiind interzisă de art.90 și 25 din Tratatul și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Totodată, reclamanta a precizat că prevederile art.148 din Constituția României instituie supremația dreptului european asupra dreptului național și statuează că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin.4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 al art.148.
De asemenea, reclamanta a arătat că prin perceperea taxei s-a aplicat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Or, a susținut reclamanta, acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la. acesta cuprinzând atât Tratatul, cât și Jurisprudența, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.90, 25 din Tratatul, art.148 din Constituția României.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare - traducere legalizată din limba italiană (fila 8), adresa întocmită de reclamantă către Trezoreria Reșița, prin care a solicitat restituirea sumei de 3174,01 lei (fila 9), adresa nr.9832/18.03.2009, emisă de C-S, (fila 10), cartea de identitate a autovehiculului (fila 11), chitanța seria -, nr.-/02.04.2008 (fila 12), practică judiciară, respectiv sentința nr.2104/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, copia dispozitivului deciziei civile nr.618/23.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, sentința civilă nr. 2563/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, sentința civilă nr.742/CA/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și decizia civilă nr.15/15.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr- (filele 30-48).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În apărare, pârâta a arătat că acțiunea este parțial inadmisibilă deoarece începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art.11 din nr.OUG 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei, privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele Metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență; de asemenea a susținut că în ce privește restituirea sumelor plătite în baza nr.OUG50/2008, cererea este neîntemeiată.
În acest sens, a arătat că din expunerea motivelor care au stat la baza adoptării nr.OUG50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel, cum este reglementată în prezent, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.
Pârâta a mai susținut că a decide, altfel, ar însemna că tocmai prin hotărâre judecătorească instanța să fie încălcate normele comunitare, această taxă existând în mod legal, în alte 16 state comunitare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, Normele metodologice de aplicare a acesteia, art.1 alin.2 din Protocolul 1 la.
Prin sentința civilă nr. 506/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta " " T împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și în consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3.174,01 lei, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare, precum și la plata dobânzilor, conform Codului d e procedură fiscală, anulând actul fiscal emis de pârâtă. Totodată a obligat pârâta la plata sumei de 2.543,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Reșița pedinte de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamanta are o obligație fiscală în cuantum de 3.174,01 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca VW GOLF, capacitate cilindrică 1896 cm3,norma de poluare euro 4, serie șasiu -, an de fabricație 2003.
Reclamanta a achitat contravaloarea taxei stabilite de pârâta Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria -, nr.-/02.04.2008, înmatricularea în circulație a autovehiculului mai sus descris, fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Ulterior înmatriculării, prin cererea înregistrată sub nr.7886/27.02.2009, la Direcția Generală a Finanțelor C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Municipiului Reșița, reclamanta a solicitat restituirea taxei, solicitare respinsă prin adresa de răspuns nr.9832/18.03.2009 formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor C-
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele adoptării, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art.90 din Tratatul, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art. 90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a pus în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea Codului d e procedură fiscală (art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal), unui nivel ridicat de taxare, ce reprezentă o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
Făcând aplicarea principiilor supremației dreptului comunitar și celui privind efectul direct al dreptului comunitar în ordinea juridică internă, instanța a considerat că art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art.90 (1) din Tratat și a îndepărtat aplicarea în cauza de față.
Pe cale de consecință, instanța a concluzionat că taxa achitată de reclamantă pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 (1) din Tratat și a dispus admiterea acțiunii, anularea actului administrativ emis și restituirea taxei încasate.
În baza dispozițiilor art.124 od procedură fiscală, a obligat pârâta la restituirea sumei de 3.174,01 lei, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare, precum și la plata dobânzilor, conform Codului d e procedură fiscală.
În baza dispozițiilor art.274 od procedură civilă, obligat pârâta la plata sumei de la plata sumei de 2.543,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată ca un prim aspect, că prin întâmpinare au solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, cerere respinsă prin hotărârea atacată în baza dispozițiilor art.161din Legea nr.554/2004.
Pe cale de excepție consideră că acțiunea reclamantei este inadmisibilă deoarece adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice Reșița este un simplu răspuns emis în regim de asistență contribuabili așa cum este prevăzut în Ordonanța nr.767/2000. Natura juridică a adresei este un răspuns de informare, dar fără să producă efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal.
În condițiile în care nu există un "suport material", adică existența materială a unui act administrativ, acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.
Mai mult, adresa emisă nu întrunește elementele unui act administrativ fiscal, astfel cum este definit la art.41 din Codul d e procedură fiscală, consideră că este lipsă de procedură prealabilă pentru a putea fi soluționată acțiunea reclamantei ca și o acțiune în contencios administrativ.
Al doilea aspect al inadmisibilității are în vedere natura litigiului, astfel dacă nu există act administrativ în speță, sau dacă petentului i s-a răspuns printr-un simplu răspuns la cerere, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ. De asemenea, prin cererea în contencios administrativ formulată nu se solicită anularea deciziei de impunere sau a actului administrativ fiscal de stabilire a cuantumului taxei.
A doua excepție de ordine publică pe care a invocat-o pârâta este cea privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând admiterea acesteia având în vedere următoarele:
Raportul juridic de drept administrativ se leagă în mod valabil între autoritatea publică emitentă a actului administrativ și persoana vătămată prin acel act. În speță nu se contestă nici un act administrativ, ci se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ, în speță putând avea calitate procesuală pasivă persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația națională (Codul fiscal art.2141și următoarele), respectiv Statul Român.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că există incompatibilitate între reglementarea națională și cea comunitară. Prin urmare, reclamanta a considerat că este discriminată prin legislația internă, motivat de faptul ca autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene sunt taxate diferit.
Tot în susținerea inadmisibilității acțiunii au arătat că, prin pronunțarea unei hotărâri în sensul celor solicitate de către pârât, s-ar depăși și atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." Astfel, nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Această atribuție revine exclusiv Parlamentului și, eventual, Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația referitoare la taxa de primă înmatriculare contravine Constituției sau reglementărilor Uniunii Europene și să adopte hotărâri în consecință.
În acest fel, referitor la inițiativa legislativă a autorităților competente, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează modul de propunere concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
De altfel partea finală a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
În ce privește fondul cauzei, hotărârea instanței este considerată netemeinică și nelegală, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31.12.2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Se mai susține că în raport de prevederile constituționale ale art.148 și art.I-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România, privind aderarea Bulgaria și României la. semnat de România la 25 aprilie 2005, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie, recurenta arată că instanța de fond a aplicat greșit legea, (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Cu privire la prevederile art.90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta precizează faptul că dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Totodată, trebuie reținut și faptul că dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Tot pe fondul cauzei, solicită instanței să constate că la momentul promovării prezentului recurs, este în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme metodologice de aplicare stabilite prin HG, nr.OUG50/2008 fiind publicată chiar anterior pronunțării hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Conform normelor metodologice la care face referire nr.OUG50/2008, cap. VI lit. A) alin.1-17
"VI. Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite
Restituirea sumelor rezultă ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule.
6 (1) Atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, potrivit prevederilor art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
(2) Sumele prevăzute la alin.(1) se restituie, la cererea contribuabilului persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art.117 din nr.OG92/2003 privind Cod procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.174/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, Constituția României, Tratatul Comunităților Europene, Legea nr-, Codul d e procedură fiscală, Normele Metodologice la care face referire nr.OUG50/2008, cap. VI lit. A) alin.1 -17, art.1 alin.2 din primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.304 pct.4, 8, 9, art.3041Cod procedură civilă.
Reclamanta - intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr. - din 02.04.2008 eliberată de Trezoreria Reșița (fila 12 dosar fond), atestă achitarea de către reclamantă, în beneficiul pârâtei a sumei de 3.174,01 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul VW GOLF, an de fabricație 2003.
Curtea nu poate primi punctul de vedere al recurentei, conform căreia adresa emisă de Reșița nu constituie un act administrativ fiscal în sensul legii, întrucât prin acest act se stabilesc obligații fiscale în sarcina reclamantei, constituind un act administrativ în sens general, întrucât da naștere și modifică raporturi juridice, așa cum sunt definite în mod expres de prevederile art.41 din Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamantă sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvarea cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Mai mult, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Recurenta afirmă, că în condițiile în care ne aflăm în prezența uni act administrativ, trebuia îndeplinită procedura administrativă prealabilă, însă la fila 10 din dosar fond se află răspunsul Reșița (răspuns ce nu s-a solicitat a fi anulat) prin care îi comunică reclamantei că nu i se poate restitui taxa specială pentru autoturisme achitată de către acesta.
În speță este vorba de un refuz al autorității pârâte, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii administrative prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a P - Reșița, Curtea constată această excepție neîntemeiată, având în vedere că prin raportare la prevederile art. 214 ind.2 din Codul Fiscal și art. 31 ind.2 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa de prima înmatriculare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat.
Tribunalul nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct. 4 Cod procedură civilă, ci a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, conform cărora acțiunea reclamantei ar fi fără obiect, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodată Curtea constată că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente în condițiile reglementate de Codul d e procedură fiscală în articolul 124, acesta este legală numai în acest fel putând fi reparat integral prejudiciul suferit de către reclamantul -intimat.
Curtea constată că prin soluția pronunțată, instanța de fond nu a încălcat atributele puterii judecătorești, ci doar a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr.506/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/02.12.2009
TEHNORED:/03.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
