Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1531/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1531
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL, cu sediul în localitatea, str.- I, județ P și cu domiciliul ales la sediul. Av. din B,-,. 439A,. A,. 7,. 26, sector 2, împotriva sentinței nr. 309 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu intimații pârâți P, cu sediul în P,-, județul P și Administrația Finanțelor Publice P pentru Contribuabilii Mijlocii, cu sediul în P,-, județul
Recursul fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, cu chitanța fiscală nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL reprezentată de avocat, din Baroul București, lipsind intimații-pârâți DGFP P și Administrația Finanțelor Publice P pentru Contribuabilii Mijlocii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, aflat la cel de-al treilea termen de judecată, după care,
Recurenta-reclamantă - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL reprezentată de avocat, solicită instanței rectificarea citativului și a încheierilor pronunțate anterior, în sensul că recurentă este - din Elveția, SC România SRL este doar reprezentantul fiscal.
Totodată solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosar.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că recurentă este - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL și în baza art. 305 Cod procedură civilă încuviințează recurentei-reclamante proba cu înscrisuri, luând act că acestea a fost depuse la dosar.
Recurenta-reclamantă - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL reprezentată de avocat, solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL reprezentată de avocat, solicită în baza art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Solicită a se observa că la instanța de fond a fost introdusă în cauză P pentru Contribuabilii Mijlocii, instituție care nu mai exista la momentul pronunțării sentinței, singura entitate cu personalitate juridică fiind DGFP P și apreciază că a fost schimbată în totalitate obligațiile stabilite prin cererea introductivă, încălcându-se principiul stabilității raporturilor juridice, fiind incident art.105 alin.(2) Cod procedură civilă.
Se susține că sentința recurată trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au formulat convingerile instanței, respectiv prima instanță trebuia ca în virtutea rolului activ să dispună efectuarea unei expertize contabile, pentru a se analiza actele contabile și modul lor de înregistrare.
Se solicită față de cele susținut anterior admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta solicită ca în cazul în care instanța de recurs va trece peste criticile anterioare, să se constate că pe fond sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, apreciind că aspectul litigios al speței constituindu-l dacă era permisă sau nu o reverificare a societății recurente, în condițiile în care au apărut date suplimentare.
Astfel, se mai menționează că societatea reclamantă, în termenul legal de prescripție, intrând în posesia documentelor justificative a scutirii de TVA, solicitat organelor fiscale, prin decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007, având bifată opțiunea de rambursare a TVA-ului, reverificarea perioadei respective ca urmare a noilor documente, iar organul fiscal refuzat acest lucru.
În finalul susținerilor lor sale mai precizează că intimata a fost de rea credință la momentul respingerii reverificării perioadei respective, întrucât societatea reclamantă este un contribuabil de bună credință.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în tot și pe fond să se admită acțiunea. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta H & - Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL, a solicitat în contradictoriu cu DGFP si P pentru Contribuabili Mijlocii, anularea deciziei nr. 47/27.06.2008 emisă de MEF - ANAF - Direcția Generala a Finanțelor Publice P, prin care a fost soluționata contestația formulata împotriva deciziei de impune nr.734/12.03.2008 pe care o considera nelegala si netemeinicia.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost verificata de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscala în perioada 18, 20.02.2008 - 4, 11, 12.03.2008, iar obiectul inspecției fiscale l-a constituit modul de constituire si evidențiere a TVA, în vederea soluționării deconturilor de TVA cu suma negativă și opțiune de rambursare nr.1251/25.01.2008 si nr.3366/25.02.2008 prin care a solicitat rambursarea sumei de - lei, respectiv 74.247 lei.
A mai susținut reclamanta că prin decizia de impunere nr.734/12.03.2008 a fost respinsă la rambursare suma de 201.268 lei, din care contesta suma de 197.894 lei, reprezentând TVA aferenta stocurilor de materii prime, puse în libera circulație în luna august 2007 de H & - din Elveția, prin reprezentantul său din România SC România SRL și a formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost respinsă în totalitate prin decizia nr. 47/27.06.2008, fără se motiva în fapt de ce a fost respinsă, organul care a analizat aceasta contestație mulțumindu-se doar a înșirui faptele, poziția sa si textul de lege prezumat a fi aplicabil de către organul fiscal, reluându-se cele scrise de către organul fiscal care a emis decizia de impunere nr.734/12.03.2008.
Parata DGFP P - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând in esență că pentru suma de 197.894 lei defalcată, astfel 177.309 lei reprezentând TVA deductibila aferenta unor importator de materie prima definitivata în luna august 2007 și suma de 20.585 lei reprezentând TVA colectată suplimentar la control și aferentă facturii nr.-/21.12.2007, reclamanta a prezentat ca document scrisoarea de transport din 24.12.2007, însă acest document de transport are înscris la rubrica,expeditor,firma AG, reprezentată prin ROMANIA și nu firma contestatoarea H & - Elveția și că exista neconcordanțe între cantitatea de produse din factura și cantitatea înscrisa în documentul de transport.
Prin sentința nr.309 pronunțată în data de 19 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția nulității Deciziei nr.47/27.06.2008 emisă de MEF-ANAF-DGFP P, invocată de către reclamantă și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL, în contradictoriu cu pârâții P și P pentru Contribuabili Mijlocii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că este neîntemeiată susținerea reclamantei că ar fi nulă Decizia nr.47/27.06.2008 nefiind motivată în fapt, întrucât din lecturarea acestei decizii rezultă că aceasta cuprinde descrierea situației de fapt, respectiv considerentele care au formulat convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei, respectându-se dispozițiile art.211 alin.3 pr.fiscală.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a apreciat că Decizia nr. 47/27.06.2008 emisă de P este temeinică și legală.
Astfel, s-a reținut că suma de 197.894 lei reprezintă 177.309 lei -TVA deductibilă aferentă unor importuri de materie primă definitivate în luna august 2007, dar evidențiate în contabilitate în luna decembrie 2007 și declarate prin decontul aparținând lunii decembrie 2007, iar suma de 20.585 lei reprezintă A colectată suplimentar la control și care este aferentă facturii nr.-/21.12.2007 pentru valoarea de 108.343 lei. Declarațiile vamale de import nr.1481-1500 au fost întocmite în luna august 2007 și această lună a făcut obiectul verificării organelor fiscale care s-a materializat într-un raport fiscal necontestat de către reclamantă. Instanța a constatat că în mod legal nu s-a acordat drept de deducere pentru și prin excepție s-a decis reverificarea unei anumite perioade de către conducătorul inspecției fiscale, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, conform dispozițiilor art.105 alin.3 din nr.OUG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Astfel, s-au analizat declarațiile vamale de import emise în luna august 2007, dar înregistrate în luna decembrie 2007 și din Raportul de inspecție fiscală încheiat sub nr.6189/07.-, rezultă existența documentelor, însă nefiind înregistrate în evidența contabilă a lunii august 2007 și nedeclarate prin decontul A aferent acelei luni, ele nu au făcut obiectul verificării cu toate că această perioadă a fost supusă inspecției fiscale.
Cu privire la suma de 20.585 lei, tribunalul a reținut că în perioada supusă verificării, reclamanta a efectuat livrări intracomunitare de produse farmaceutice, în valoare totală de 1.207.287 lei, către AG Elveția, operațiuni scutite de cu drept de deducere în baza art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.571/2003.
S-a constatat că pentru justificarea scutirii de cu drept de deducere, aferent facturii nr.-/21.12.2007, reclamanta a prezentat ca document scrisoarea de transport /24.12.2007, însă aceasta are înscris la rubrica "expeditor" firma AG reprezentată prin România și nu firma contestatoare Elveția și că există neconcordanțe între cantitatea de produse din factură și cantitatea înscrisă în.
Tribunalul a mai constatat că documentul /24.12.2007 nu reprezintă un document justificativ de transport în conformitate cu disp. art.10 alin.1 din nr.2222/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că intimata și-a încălcat obligația legală de a depune toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei atacate, iar instanța de fond s-a mulțumit să copieze cele reținute de intimată.
Susține recurenta că în înțelesul art.261 alin.(1) pct.(5) Cod procedură civilă, sentința recurată trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile societății reclamante.
Pe de altă parte, văzând concluziile instanței de fond cu privire la aprecierea asupra -urilor și -urilor, a apreciat că se impune efectuarea unei expertize contabile care să analizeze în mod independent actele contabile și modul lor de înregistrare, acte care au stat la baza formulării de către recurentă a solicitării de rambursare a TVA-ului, precum și o analiză independentă cu privire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea actelor normative invocate de societate.
Față de cele două motive se consideră că sunt incidente prevederile art.304 pct.5 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul recursului a apreciat incidența prevederilor art.304 pct.(9) Cod procedură civilă, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, învederând totodată instanței că aspectul litigios al speței îl constituie dacă este sau nu permisă o reverificare a recurentei în condițiile în care au intervenit date suplimentare, respectiv documente justificative legale și reale.
Se susține că intimata a fost de rea-credință atunci când nu a acceptat cererea recurentei de a face reverificarea perioadei care făcuse obiectul unui control precedent. Astfel, în termenul legal de prescripție, intrând în posesia documentelor justificative a scutirii de TVA, a solicitat organelor fiscale, prin decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007 având bifată opțiunea de rambursare a TVA-ului, reverificarea perioadei respective ca urmare a noilor documente justificative, iar organul fiscal refuzat acest lucru.
Recurenta motivează că prin această modalitate de a nu face reverificarea documentelor financiar-contabile, organul fiscal a încălcat prevederile art.159 al.1 din Codul fiscal, precum și dispozițiile art.145 alin.2 din Codul fiscal.
Se conchide că -urile menționate conțin stocuri de materii prime puse în liberă circulație la 17.08.2007 și nu au făcut obiectul verificărilor anterioare efectuate de organele de control, deoarece compartimentul financiar-contabil din fabrică nu a intrat în posesia acestor -uri până la data de 27 decembrie 2007, data întocmirii decontului de TVA, aceste documente fiind primite ulterior acestei date.
În ceea ce privește factura nr.-/21.12.2007 care face obiectul punctului 2.2.2. din Decizia de impunere emisă de organul fiscal în urma controlului efectuat, recurenta precizează că documentul justificativ de transport (în sensul nr.2421 /2007) - -ul din 24 decembrie 2007 conține 2 livrări de capsule, la aceeași destinație. Astfel, -ul menționat conține la poziția întâi, 16 paleți -8192 kg, corespunzător livrării de capsule conform facturii nr.92/24.12.2007 de la AG cod de înregistrare RO - către AG cod de înregistrare -.
Pentru dovedirea celor susținute în recurs recurenta a depus la dosar actele la care a făcut referire și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă vizează încălcarea dispozițiilor art.261 alin.(1) pct.5) Cod procedură civilă, constând în aceea că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile acesteia.
Din examinarea sentinței recurate se reține că aceasta a fost motivată în fapt și în drept, instanța răspunzând tuturor criticilor aduse de recurentă deciziei contestate, cât și nulității invocată de aceasta.
Pe fond recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă susținând că sentința fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța nu a rezolvat aspectul litigios al speței și nu a răspuns întrebării dacă era sau nu permisă o verificare ulterioară a documentelor justificative.
În fapt, din totalul sumei neacceptate la rambursare (201.268 lei), reclamanta a contestat decizia organelor fiscale cu privire la suma de 197.894 lei care defalcat se prezintă astfel: a) suma de 177.309 lei reprezintă TVA deductibil aferenta unor importuri de materiale definitivate în luna august 2007, dar evidențiate în contabilitate în luna decembrie a aceluiași an și declarate prin decontul de TVA aparținând lunii decembrie 2007; b) suma de 20585 lei reprezentând TVA colectata suplimentar la control aferentă facturii nr.-/21.12.2007 emisă de - Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL către AG Elveția, valoarea facturii fiind de 108.343.
În conformitate cu prevederile art.105 alin.3 din OUG nr.92/2003 (R) privind Codul d e procedură fiscală, referitoare la regulile aplicabile inspecției fiscale aceasta "se efectuează o singură dată pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent, poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erorilor de calcul care influențează rezultatele acestora".
Nefiind înregistrate în evidența contabilă a lunii august 2007 și nedeclarate prin decontul TVA aferent acestei luni, actele menționate de recurentă nu au făcut obiectul verificării perioadei în care s-a făcut inspecția fiscală.
Din analiza documentelor prezentate pentru justificarea scutirii de TVA cu drept de deducere s-a constatat că pentru livrarea de produse înscrisă în factura nr.-/21.12.2007 emisă de - Elveția pe cod de înregistrare din România (RO -) către AG Elveția pe Codul d e înregistrare în scopuri de TVA din Germania (DE -), cu o valoare de 108.342 (31.005,60 Euro) societatea a prezentat la control ca document justificativ de transport un din 24 decembrie 2007, având înscris la rubrica 1 "" firma AG (: RO-) reprezentat prin SC România SRL și nu - Elveția (: RO-). Mai mult la rubrica 11 din -ul menționat este înscrisă o greutate brută de 11.808 kg, față de 10.204 kg înscrisă în nota internă de livrare nr.7079/24.12.2007.
Astfel documentul de transport () prezentat de societate nu a putut fi reținut la control ca document justificativ privind justificarea scutirii de TVA pentru livrarea de produse înscrisă în factura nr.-/21.12.2007 susmenționată.
În mod corect organele fiscale și instanța nu au acordat scutirea de TVA pentru factura nr.-/21.12.2007, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru cu un document justificativ de transport care să conțină aceleași date ca cele înscrise în factura externă.
Cu privire la constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 6189/07.11.2007 societatea nu a exercitat calea legală de atac, acesta neputând fi altfel modificată.
Art.105 alin.(3) din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevede clar că inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și taxa datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
În cazul de față, taxa pe valoarea adăugată a făcut obiectul controlului finalizat prin raportul de inspecție fiscală și prin Decizia de impunere nr.6189 întocmite în data de 07.11.2007, iar perioada verificată la acest control a fost martie-august 2007, deci inclusiv luna august 2007 în care au fost întocmite declarațiile vamale de import.
Astfel, analiza -urilor susmenționate emise în luna august 2007, dar înregistrate în luna decembrie 2007 ar echivala cu o reverificare de către organele fiscale a lunii august 2007, ceea ce contravine regulii generale privind inspecția fiscală.
Pentru justificarea scutirii de TVA aferent livrărilor intracomunitare solicitantul trebuia să prezinte documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru (art.10 nr.222/2006 cu modificările ulterioare).
Recurenta a invocat încălcarea prevederilor art.145 alin.2 și 159 alin.1 Cod fiscal referitoare la dreptul de deducere a taxei aferentă achizițiilor și la corectarea informațiilor înscrise în facturi, însă nu a dovedit incidența în speță a acestor dispoziții legale.
Dispozițiile legale aplicabile în speță sunt cele reținute de organul de control și instanță, din care rezultă legalitatea deciziei de impunere și pentru suma contestată de recurentă, reprezentând TVA pentru care nu fost acordat dreptul de rambursare.
Atât dispozițiile legale cât și situația de fapt fiind corect reținute, în cauză nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate iar cu privire la "aplicabilitatea sau inaplicabilitatea actelor normative" se poate pronunța numai instanța.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - din Elveția prin reprezentant fiscal SC România SRL, cu sediul în localitatea, str.- I, județ P și cu domiciliul ales la sediul. Av. din B,-,. 439A,. A,. 7,. 26, sector 2, împotriva sentinței nr. 309 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu intimații pârâți P, cu sediul în P,-, județul P și Administrația Finanțelor Publice P pentru Contribuabilii Mijlocii, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal; Număr notificare 3120
Red. / tehnored. / 5 ex./ 16.11.2009
Ds. fond - Tribunal P; Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
