Contestație act administrativ fiscal. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia civilă nr. 156/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - ""SRL BÂRLAD în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V (fond după casare - decizia nr. 77/CA din 26 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - nr. în format vechi 4590/2006), având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru reclamantă depune la dosar dovezi privind plata onorariului de expert, conform nr. 55/08.05.2007 și nr. 82/14.12.2007, extras de cont și chitanță onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, cu privire la decizia de casare a Curții de Apel Iași, precizează că unul dintre motivele cererii de strămutare a prezentei cauze la o altă instanță a fost modalitatea în care instanța de recurs a solicitat societății să facă dovezi cu privire la activitatea desfășurată cu terțele persoane.
În continuare, problema care se pune în cauză, este dacă cele 8 facturi în discuție pot fi considerate sau nu documente justificative. Astfel, referitor la controlul efectuat de către consilierii din cadrul V, precizează că, urmare cererii formulate de reclamantă, s-a dispus declanșarea acestei inspecții fiscale, ocazie cu care au fost descoperite aceste 8 facturi, ajungându-se la concluzia că acestea nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate documente justificative, motivul fiind faptul că nu au trecut pe ele numărul de contract. Trebuie avut în vedere faptul că societatea reclamantă nu are încheiat decât un singur contract cu -" 3 "; de asemenea, trebuie avut în vedere că aceste facturi nu au fost întocmite de către societatea reclamantă. Astfel, într-o situație identică, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 381/25.01.2005, a stabilit că ar fi o situație incorectă și injustă, întrucât singura răspundere trebuie să aparțină persoanei vinovate de întocmirea actelor, în speță, fiind vorba de -" 3 ".
De asemenea, nu se pot reține în cauză concluziile raportului de inspecție fiscală în care se arată că societatea reclamantă nu deține acte justificative pentru cheltuielile înregistrate în contabilitate, în condițiile în care asemenea acte există, fiind depuse în copie și la dosarul cauzei. De asemenea, și cu privire la activitatea de transport efectuată din portul C de către -" 3 " există documente, astfel că cele susținute de pârâtă că pentru acestea nu există acte justificative nu sunt reale.
În concluzie, având în vedere că toate aceste activități au fost efectiv prestate, de 3, existând acte justificative în acest sens, de asemenea, văzând și concluziile celor două rapoarte de expertiză și faptul că facturile în discuție îndeplinesc caracterul de documente justificative, se impune admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtă, arată că cele 8 facturi în discuție nu îndeplinesc condițiile de documente justificative conform legii, motivat de faptul că nu au înserate elementele obligatorii ce sunt cerute pentru a îndeplini această calitate.
În susținere, invocă și Decizia nr. V din 15.01.2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin toate elementele obligatorii cerute de lege.
Depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra acțiunii - în fond, după casarea cu reținere - în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 127/C/5.12.2005 - număr de dosar - - reclamanta Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, următoarele:
- suspendarea efectelor actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a contestației, în baza art. 179 din Codul d e procedură fiscală coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004;
- anularea deciziei nr. 35 din 21.11.2005 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația administrativă;
- anularea deciziei de impunere nr. 4232 din 4.10.2005, a raportului de inspecție fiscală din 4.10.2005, exonerarea de la plata sumelor impuse și rambursarea taxei pe valoarea adăugată.
La termenul din 6.02.2006 Tribunalul Vasluia pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală. Prin încheierea pronunțată la același termen de judecată, instanța a admis această excepție și a dispus scoaterea celor doi pârâți din cauză.
Prin încheierea pronunțată la data de 20.02.2006 s-a dispus conexarea la această cauză a dosarului nr. 135/C/2005 (număr de dosar -) având ca obiect suspendarea efectelor actelor administrative atacate care formează obiectul dosarului nr. 127/C/2005.
Prin încheierea din 6.03.3006, Tribunalul Vasluia respins cererile conexe privind suspendarea actelor administrative contestate.
Prin sentința civilă nr. 110/CA din 26.06.2006 Tribunalul Vasluia admis acțiunea, dispunând anularea deciziei nr. 35 din 21.11.2005 emisă de pârâtă, precum și a deciziei de impunere înregistrată sub nr. 4232 din 4.10.2005 și a raportului de inspecție fiscală din 4.10.2005, cu privire la impozitul pe profit, dobânzi la impozitul pe profit, penalități de întârziere impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată.
Această sentință a fost casată de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 77/CA din 26.03.2007, decizie prin care a fost admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cauza fiind reținută în vederea rejudecării ei în fond. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Litigiul s-a născut din faptul că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat de pârâtă la data de 4.10.2005, s-a reținut că diferența în plus, de 2.137.114.830 lei, a rezultat din faptul că sumele înregistrate în plus în contul 628 în baza facturilor nr. -/2004, nr. -/2004, nr. -/2004, nr. -/2004, nr. -/2004, nr. -/2004, nr. -/2004 și nr. -/2004, emise de 3 P N, nu pot fi considerate deductibile, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 3 alin. 4 din nr. 29/2003 și respectiv dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. F) din Legea nr. 571/2003.
Nici din cuprinsul raportului mai sus menționat și nici din cuprinsul deciziei prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva acestuia, nu rezultă că pârâta - recurentă nu ar fi luat în considerare existenta contractului nr.221 din 30.01.2004, încheiat de - " 3 " SRL P N, în calitate de prestator, și - "" SRL B, în calitate de beneficiar, ori că ar fi pus la îndoială existența facturilor emise de prestator, sau realitatea înregistrărilor efectuate în contabilitatea celor două societăți menționate.
Ceea ce a stat la baza măsurii de a nu recunoaște caracterul deductibil al cheltuielilor înregistrate pe baza facturilor menționate, a fost, în opinia organului de control fiscal, faptul că acestea nu aveau menționate în cuprinsul lor, numărul și data contractului și că nu erau însoțite de documente justificative care să ateste realitatea, întinderea și valoarea prestațiilor facturate.
Este de asemenea necontestat faptul că, pentru prestările de servicii pretins efectuate, - " 3 " SRL a întocmit deconturi, pentru fiecare factură în parte, în care s-au evidențiat expedițiile realizate prin intermediul - MARFĂ" SA, destinația acestora și tarifele aplicate pentru fiecare operațiune, funcție de cantitatea de material lemnos livrată, respectiv tariful de transport, tarifele accesorii, tarifele pentru recepția cantitativă și calitativă, plus transportul auto.
Anulând actele administrativ fiscale emise de pârâtă, doar pe baza concluziilor expertului contabil, care reține că: "din lipsă de spațiu a înscris numai mențiunea contravalorii prestări servicii conform contract sau prestări servicii", prima instanță nu a arătat, în concret, motivele de nelegalitate ce au condus-o la această concluzie și pentru ce a considerat că prevederile nr.29/2003 și ale Legii nr.571/2003 au fost greșit interpretate sau aplicate de către organul de control fiscal.
analiză amănunțită era cu atât mai necesară cu cât însăși reclamanta - intimată recunoaște parțial, prin precizările depuse la termenul din 19 februarie 2007, că există neconcordanțe între facturi și deconturile anexă la acestea, dar, astfel cum se va arăta în continuare, și între deconturi și actele primare, respectiv avizele de expediție, scrisorile de trăsură, sau chiar între contractul nre.221/2004 și celelalte contracte, încheiate de reclamantă cu alte persoane, implicate în operațiunile de livrare și operare a mărfurilor destinate exportului.
Prima instanță avea obligația, consacrată de art.129 Cod procedură civilă, să clarifice măsura în care prestațiile asumate de - " 3 " SRL și tarifate potrivit punctului 5 din anexa la contractul nr.221/2004, încheiat cu - "" SRL B, nu se suprapun cu cele angajate de către această din urmă societate prin contractul nr.194 din 15.05.2004, încheiat cu -PORT BAZINUL " SA G și contractul nr.719 din 25.02.2004, încheiat cu -SOCEP" SA C, dacă prestațiile menționate au fost sau nu realizate, în mod efectiv, de către - " 3 " SRL și dacă tariful de 6,65 EURO/ are sau nu acoperire în activitatea prestatorului.
Nu au fost lămurite nici motivele pentru care s-au pretins și plătit tarifele de transport pe calea ferată, prevăzute la punctul 3 din anexa la contractul nr.221/2004, pentru marfa ce a fost livrată în baza contractului nr.2659/24.03.2004, încheiat de - "" SRL, în calitate de comisionar, cu - " " SA P N, în calitate de comitent, contract în care, la art.7.1 se precizează că cheresteaua se livrează în condiția (free on board) C Port, caz în care, vânzătorul este cel care suportă toate cheltuielile și riscurile cu marfa, până când aceasta a trecut, efectiv, balustrada vasului în portul de încărcare nominat, inclusiv orice taxă, speze sau cheltuieli determinate de exportul mărfii.
Prima instanță nu s-a preocupat nici de clarificarea poziției și naturii juridice a raporturilor născute din contractul nr.3116/18.03.2004, încheiat de - "" SRL cu Direcția Silvică B, contract în care se specifică că obiectul acestuia îl constituie livrarea de cherestea de fag la export "în numele comitentului", respectiv Direcției Silvice B, reclamanta având doar calitatea de comisionar, și nici de ce, la art.14.1 s-a prevăzut că "drepturile de proprietate asupra bunurilor ca și riscurile trec de la comitent direct la comisionar, în momentul livrării mărfii".
Nu s-a stabilit nici dacă prestația tarifară la pct. din anexa la contract, constând în "recepția cantitativă și calitativă + transport auto până la vagoane" a fost sau nu executată, avându-se în vedere că nu toate vagoanele au fost încărcate la linia publică.
Cum însăși reclamanta recunoaște, indirect, că deconturile ce au însoțit cele opt facturi în litigiu nu au fost întocmite în momentul emiteri acestora, ci ulterior, se pune întrebarea legitimă când și în ce condiții acestea au fost întocmite, ce elemente au fost avute în vedere la stabilirea sumei facturate și mai ales dacă, în aceste condiții, ele mai îndeplinea condiția de document justificativ și pot suplini condiția legală invocată de pârâtă, astfel cum a reținut prima instanță, preluând fără o minimă cercetare concluziile expertului contabil.
Nu se pot primi nici justificările reclamantei - intimate referitoare la neconcordanța dintre data emiterii facturii și data întocmirii decontului, dacă s-ar fi avut în vedere ca în decontul anexă la factura nr.- din 09 aprilie 2004, au fost incluse avizele ce au fost întocmite în lunile mai și iunie 2004, fără a rezulta că acele operațiuni ar fi fost urmarea înlocuirii loturilor respinse de către importator ca fiind necorespunzătoare calitativ.
Nu s-a verificat nici dacă toate operațiunile luate în calcul la întocmirea deconturilor și emiterea facturilor privesc pe reclamantă, având în vedere că în factura nr.-/22.03.2004 au fost incluse livrări efectuate, în nume propriu, de Fabrica a - " 3 " SRL către cumpărătorul C, iar în factura nr.-/30.06.2004 au fost incluse livrări efectuate în nume propriu de - "" SA PNc ătre
, care trebuia lămurită de prima instanță, este și în ceea ce privește persoana cumpărătorului și respectiv în ceea ce privește destinația mărfii, în decontul la factura nr.-/9.04.2004 fiind evidențiate două livrări cu destinația G, în condițiile în care în avizele emise ulterior se indică ca punct de destinație Stația
În condițiile în care în anexa la contractul nr.221/2004 s-a prevăzut că beneficiarul prestației contractate cu - 3 " SRL va plăti tariful de transport pe calea ferată, funcție de ruta aleasă, cuprins între 10 și 12 Euro/ material lemnos, din mențiunile făcute de agenții - " -MARFĂ" A în cuprinsul scrisorilor de trăsură, ce au însoțit fiecare expediție de vagon în parte, rezultă că taxele de transport au fost plătite de cu totul alte persoane, fără să clarifice dacă - " 3 " SRL a avansat vreodată aceste cheltuieli și implicit dacă el este îndreptățit a le recupera de la beneficiarul din contractul nr.221/2004, și nici dacă există o minimă echivalență între suma plătită transportatorului și suma recuperată de la beneficiarul prestației, respectiv de la - "" SRL.
Nu s-a clarificat nici măcar care este statutul real al reclamantei în contractele încheiate cu furnizorii săi din județene N și B, în condițiile în care atât în contractul încheiat cu Direcția silvică B cât și a cel încheiat cu - "" SA P N, aceasta figurează în calitate de comisionar și nu de cumpărător, statut în raport de care se pune întrebarea dacă suportarea de către comisionar a cheltuielilor cu livrarea mărfii la export era sau nu legală.
Nu s-a stabilit nici dacă implicarea - " 3 " SRL în operațiunile de livrare a mărfii pe piața externă, în calitate de prestator, a fost, dincolo de clauzele înserate în contract, reală, având în vedere că, simpla mențiune, în avizele de expediție, a numelui delegatului, angajat al - " 3 " SRL, nu semnifică în mod obligatoriu și faptul că acesta a asigurat operațiunile de angajare a mijloacelor de transport, de încărcare a mărfii în vagon, ori de expediere a ei beneficiarilor externi.
Această neclaritate se naște și din faptul că, în mai multe scrisori de trăsură, la rubrica "Mențiuni ale expeditorului admise de regulamente", se precizează, de către expeditorul - "" SRL B, "Marfa în cont -"3 ".
În recurs s-a dispus efectuarea unei expertize, obiectivele acesteia fiind stabilite prin încheierea pronunțată la data de 21 mai 2007. Expertiza contabilă și suplimentul la aceasta au fost efectuate de expertul.
Având a se pronunța asupra fondului acțiunii, după casarea cu reținere spre rejudecare, curtea de apel reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice V sub nr. 4232 din 4.10.2005 au fost consemnate rezultatele inspecției fiscale generale efectuată la reclamanta B de către inspectorii din cadrul Direcției de Control Fiscal În urma inspecției fiscale s-a stabilit că reclamanta a calculat greșit impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată rezultând dintr-un număr de 8 facturi fiscale a căror valoare totală a fost de 8.548.459. 321 Rol și care au fost emise de către 3 P N, în perioada 4.03.2004 - 29.09.2004. Cele 8 facturi sunt următoarele:
- factura fiscală seria - nr. -/4.03.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/8.03.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/22.03.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/9.04.2004;
- factura fiscală seria - nr.0-/20.04.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/4.06.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/30.06.2004;
- factura fiscală seria - nr. -/29.09.2004.
Organul de control au stabilit că societatea a considerat greșit ca fiind deductibile cheltuielile efectuate în baza acestor facturi; în consecință, a calculat o diferență de impozit pe profit de 2.137.114.830 Rol - la care au fost adăugate dobânzi în sumă de 514.405.119 Rol și penalități de întârziere în sumă de 145.146.387 Rol - și au considerat ca fiind fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată suma de 1.624.210.945 Rol. S-a reținut că au fost încălcate următoarele dispoziții legale:
- art. 3 alin. 4 din nr. 29/2003 privind aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 831/1997, prin care se prevede că pe facturile fiscale care se utilizează pentru prestări de servicii se menționează expres numărul și data contractului, respectiv al comenzii, în cazul prestărilor de servicii ocazionale care nu au la bază un contract;
- art. 21 alin. 4 lit. F din Codul fiscal potrivit căruia cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, nu sunt deductibile fiscal - în privința impozitului pe profit;
- art. 155 alin. 8 lit. e) din Codul fiscal care prevede că factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu și denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate.
Prin decizia de impunere înregistrată la pârâtă sun același număr s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligații fiscale:
- 213.711 ron impozit pe profit datorat pentru perioada 1.01.2004 - 31.12.2004;
- 51.441 ron dobânzi la impozitul pe profit calculate pentru perioada 25.04.2004 - 30.09.2005;
- 14.515 ron penalități de întârziere calculate pentru perioada 25.04.2004 - 30.09.2005;
- 162.421 ron taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 15.12.2003 - 31.05.2005.
Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V prin decizia nr. 35/21.11.2005. S-a reținut că pentru suma de 854.876 ron, înregistrată în contabilitate în perioada 1.01.2004 - 31.12.2004 cu titlu de cheltuieli cu prestări servicii, reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte natura serviciilor prestate și fără a se fi făcut dovada că serviciile au fost efectiv prestate; în drept, au fost reținute aceleași dispoziții legale ca în raportul de inspecție fiscală.
Este important de reținut că aceleași facturi fiscale au fost verificate de inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice N, cu prilejul controalelor efectuate la furnizorul serviciilor, 3 P Astfel, în ceea ce privește facturile fiscale seria - nr.0-/20.04.2004, seria - nr. -/4.06.2004 și seria - nr. -/30.06.200, prin procesul-verbal încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N la data de 9.08.2005 s-a constatat că sunt evidențiate în contabilitatea furnizorului, în jurnalele de vânzări, în deconturile de TVA și în balanțele de verificare în perioada în care au fost emise; că documentele finale sunt cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 și au fost procurate conform prevederilor legale în vigoare.
Celelalte 5 facturi fiscale au fost supuse inspecției fiscale la data de 28.06.2005 când a fost încheiat, de către inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice N, procesul-verbal din 28.06.2005. Prin acest proces-verbal au fost făcute aceleași constatări, în sensul că facturile fiscale au proveniență legală, sunt înregistrate în evidența contabilă a 3 P N - jurnale de vânzări și deconturile TVA aferente) și reprezintă prestări servicii privind exportul de cherestea rășinoase și fag efectuate de 3 PNp entru B, în baza contractului nr. 221/30.01.2004.
Ambele procese verbale au fost încheiate în urma solicitării Direcției Generale a Finanțelor Publice V de a efectua un control încrucișat la furnizorul 3 P N, aspect consemnat expres în cele două procese-verbale și menționat în răspunsul la întrebarea nr. 3 interogatoriului solicitat de reclamantă pârâtei, interogatoriu la care răspunsurile au fost date de către cei doi consilieri care au realizat inspecția fiscală la reclamantă. Așadar, procedura de control fiscal utilizată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ost cea reglementată de art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură fiscală (potrivit numerotării articolelor de la data efectuării controalelor), respectiv controlul încrucișat, care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane; controlul încrucișat poate fi și inopinat; potrivit alin. (2) al art. 94, la finalizarea controlului inopinat sau încrucișat se încheie proces-verbal.
Din interpretarea pct. 106.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 rezultă că procesele-verbale încheiate cu ocazia controalelor inopinate și/sau încrucișate reprezintă acte privind constatările preliminare care trebuie anexate la raportul privind rezultatele inspecției fiscale. În cauză, în raportul de inspecție fiscală contestat se menționează doar că s-au trimis adrese Direcției Generale a Finanțelor Publice N și că acestor adrese li s-a răspuns prin alte adrese, fără a se menționa că Direcția Generală a Finanțelor Publice Nae fectuat controale încrucișate și fără a se arăta constatările acestor controale. Se poate concluziona că inspectorii Direcției Generale a Finanțelor Publice V, procedând în acest mod, au nesocotit dispozițiile legale menționate. În acest fel, s-a ajuns ca pentru furnizorul 3 să se considere (de către organele fiscale) că a colectat în mod legal taxa pe valoarea adăugată și că a primit contravaloarea serviciilor prestate reclamantei, iar pentru reclamantă s-a considerat că nu are dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată (colectată de furnizor) și că cheltuielile efectuale pentru plata furnizorului său nu sunt deductibile.
Această instanță, procedând la verificarea facturilor fiscale în cauză constată că, într-adevăr, nu sunt menționate expres numărul și data contractului și nici denumirea serviciilor prestate; la rubrica,denumirea produselor sau serviciilor" s-a trecut doar, prestări servicii cf. contract". Însă, toate cele 8 facturi fiscale sunt însoțite, fiecare, de un decont din care rezultă în mod clar contractul în baza căruia au fost facturate serviciile prestate de către 3 P N - respectiv contractul nr. 221/31.01.2004 - serviciul prestat, cantitatea și tarifele practicate, numerele avizelor de expediție și al vagoanelor în care s-a făcut încărcarea. Numărul operațiunilor pentru care s-au întocmit deconturile care însoțesc facturile fiscale este de2- pentru facturile fiscale nr. -/20.04.2004 și nr. -/4.06.2004; 4 - pentru factura fiscală nr. -/30.06.2004;7- pentru factura fiscală -/4.03.2004;14- pentru factura fiscală nr. -/22.03.2004; 22 - pentru factura fiscală -/2.03.2004;30- pentru factura fiscală nr. -/29.09.2004 și de63- pentru factura fiscală nr. - din 9.04.2004. Dacă pentru facturile fiscale nr. -/20.04.2004 și nr. -/4.06.2004 s-ar putea imputa faptul că serviciul prestat nu a fost trecut expres pe factură, pentru celelalte facturi acest lucru ar fi fost imposibil, așa încât poate fi reținută apărarea reclamantei sub acest aspect.
În privințaimpozitului pe profit, nedeductibilitatea este prevăzută (între altele), de art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal, în cazul cheltuielilor înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor. În același sens sunt și dispozițiile pct. 44 din Norme metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Potrivit pct. 2.3 și 2.4. din contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul nr. 306/2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice, documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune, care cuprind, cel puțin, următoarele elemente principale: denumirea documentului; denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul; numărul și data întocmirii acestuia; menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice (când este cazul); conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia; datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate; numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate. Facturile fiscale în cauză cuprind toate aceste elemente, cu mențiunea luării în considerare a deconturilor anexate fiecărei facturi.
În privințataxei pe valoarea adăugată,aplicabile sunt dispozițiile art. 155 alin. (8) din Codul fiscal potrivit cărora factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații: a) seria și numărul facturii; b) data emiterii facturii; c) numele, adresa și Codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura; d) numele, adresa și Codul d e înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii; e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz; h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile. Facturile fiscale în cauză cuprind aceste elemente, denumirea serviciilor prestate rezultând clar din deconturile anexate facturilor.
acestor dispoziții este indiscutabilă, fiind reținută și de organul fiscal. Însă, nu pot fi reținute dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 29/2003 privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 - potrivit cărora pe facturile fiscale care se utilizează pentru prestări de servicii se vor menționa, în mod expres, numărul și data contractului, respectiv ale comenzii, în cazul prestărilor de servicii ocazionale care nu au la bază un contract - întrucât acest ordin se referă la activitățile de livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate direct către populație; în cauză este vorba de presări de servicii între două societăți comerciale, factura fiscală emisă de furnizor trebuind să cuprindă doar elementele menționate în articolele cuprinse în Codul fiscal și în Ordinul nr. 306/2003.
În sensul celor reținute anterior sunt și concluziile celor două expertize contabile efectuate în cauză: expertiza efectuată de expertul - probă administrată de Tribunalul Vaslui - și cea efectuată de expertul - probă dispusă de Curtea de Apel Iași după casarea cu reținere. În plus această din urmă expertiză a stabilit - potrivit obiectivelor fixate de instanța de recurs în urma casării (cu toate că prin raportul de inspecție fiscală s-au stabilit obligații fiscale suplimentare exclusiv pentru considerente formale, în considerarea faptului că cele 8 facturi fiscale au fost întocmite fără a fi respectate prevederile legislației fiscale, iar nu ca urmare a analizei modalității de derulare a contractelor dintre reclamantă și 3 - fapt care rezultă atât din raportul de inspecție fiscală, cât și din afirmațiile exprese ale celor doi inspectori fiscali care au întocmit raportul de inspecție fiscală, prin răspunsurile la interogatoriu) - următoarele: furnizorul 3 PNa vea posibilitatea tehnică de executare a operațiunilor de încărcare în vagoane și descărcare de camioane, dispunând de utilaje necesare și personal calificat pentru serviciile prestate; costurile facturate de către 3 corespund prețurilor stabilite pentru fiecare operațiune, deconturile anexate fiecărei facturi fiind explicite; pentru asigurarea vagoanelor de încărcare și transportul de cherestea de la punctele de lucru ale direcțiilor silvice, 3 a încheiat contractul nr. 18/20.02.2004 cu Transport Târgu N; 3 a plătit efectiv toate tarifele pentru operațiunile de încărcare-descărcare, transport etc. și a încasat de la reclamantă suma de 9.399.887 lei; toate operațiunile efectuate de prestator se regăsesc în deconturile care stau la baza întocmirii celor 8 facturi; în contabilitatea prestatorului s-a înregistrat consumul de forță de muncă, uzura, amortizarea, fondurile folosite pentru transportul muncitorilor, s-a înregistrat în evidența contabilă cu sumele care au fost încasate conform facturilor. Toate aceste constatări pun în evidență faptul că operațiunile rezultând din facturile fiscale în cauză au fost reale, așa încât se constată a fi neîntemeiat și acest argument reținut de organul de soluționare a contestației administrative prin decizia nr. 35/21.11.2005.
Față de cele ce preced, curtea de apel va admite acțiune și va anula actele administrativ fiscale contestate.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorarii expertiză în toate fazele procesuale. În privința onorariului suplimentar solicitat de expertul prin decontul 3418/24.08.2007, prin care s-a solicitat o diferență de achitat de 5.000 lei, se constată că expertul nu a făcut nicio dovadă cu privire la această diferență, neprecizând nici măcar cum a stabilit-o; prin urmare, această diferență de onorariu, deși a fost plătită de reclamantă, nu se cuvine a fi recuperată de la pârâtă întrucât plata ei nu a fost mai întâi încuviințată și dispusă de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea formulată de reclamanta- ""SRL BÂRLADcu sediul în Bîrlad str. -. - nr. 15, județul V, împotriva pârâteiDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în V,-, județul
Anulează decizia nr. 35/21.11.2005 privind soluționarea contestației formulată de -""SRL B, decizie emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Anulează decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice V - Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 4232/4.10.2005 și în parte, raportul de inspecție fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice V - Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 4232/4.10.2005 în ceea ce privește stabilirea următoarelor obligații fiscale: 213.711 lei impozit pe profit, 51.441 lei dobânzi la impozitul pe profit, 14.515 lei penalități de întârziere la impozitul pe profit și 162.421 lei taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare.
Respinge cererea formulată de expert privind suplimentarea onorariului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8304,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
12 martie 2008 3 ex.
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
