Contestație act administrativ fiscal. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/2008
Ședința publică din data de 23 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1150/04.05.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila 3, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantului depune copie contract de asistență juridică nr. 77/12.09.2007 și invocă nulitatea dovezii de comunicare a hotărârii atacate, arătând că aceasta nu cuprinde locul unde s-a realizat comunicarea hotărârii, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității introducerii recursului, invocând în drept dispozițiile art. 100 pct. 1-4 și ale art. 103. proc. civ.
Reprezentantul reclamantului arată, de asemenea, că nu s-a realizat în mod corect comunicarea hotărârii atacate, hotărârea fiind pusă în cutia poștală iar nu afișată pe ușa locuinței reclamantului.
Reclamantul personal arată că își are domiciliul la adresa la care s-a realizat comunicarea, că își verifică corespondența de 2-3 ori pe săptămână și că nu își amintește exact data la care a luat cunoștință de hotărâre, dar a fost o dată anterioară doar cu câteva zile de momentul încheierii contractului de asistență juridică depus la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței reprezentantul reclamantului arată că împrejurarea mai presus de voința sa prevăzută de art. 103. proc. civ a fost determinată de viciile dovezii de comunicare a hotărârii, dovadă care este lovită de nulitate. Arată, de asemenea, că împiedicarea a încetat cu maxim 5 zile înainte de data introducerii recursului, respectiv 14.09.2007.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității introducerii recursului, din prisma apărărilor reclamantului și a apărătorului acestuia.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.150 din 4 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor DIRECTIA REGIONALA VAMALĂ C și AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR B, având ca obiect anularea Dispoziției de urmărire nr. 19/22.01.2001, a Deciziei nr. 111/20.02.2006 și a actului constator nr. 260/3.12.2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată sub nr. 4.819/2006 la Judecătoria Cluj -N, contestatorul a chemat în judecată intimata Directia Regională Vamală C, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: anularea actului constator nr. 260/3.12.2000, a dispoziției de urmărire nr. 19/22.01.2001 și a deciziei nr. 111/20.02.2006 precum și a executării silite pornite de pârâta Directia Regională Vamală C împotriva sa.
Prin Sentința civilă nr. 4.209/2006 a Judecătoriei Cluj -N s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 721/R/2006 pronunțată în dosar nr-, a admis în parte recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 4.209/24.05.2006 pronunțată în dosarul cu nr. menționat, dispunând: casarea acestei hotărâri în privința soluționării petitelor privind actul constatator, dispoziția de urmărire și decizia nr. 111/2006 pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3.pr.civ. cu reținerea pentru judecată în competența Tribunalului Cluj - Secția mixtă, litigii de muncă, asigurări sociale si contencios administrativ, complet de contencios administrativ; respingerea recursului și menținerea sentinței recurate cu privire la contestatia la executare contra actelor de executare din dosarul execuțional nr. 472/2001 a intimatei; respingerea cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă cu nr. de mai sus a fost menținută hotărârea instanței de fond numai raportat la soluția dată de actele de executare din dosarul execuțional 472/2001.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin întâmpinarea depusă la dosar, în cadrul rejudecării, a solicitat îndeplinirea procedurii de citare în baza nr.HG165/2005, respectiv citarea acesteia din B, str. -, nr. 13, sector 1 și respingerea cererii îndreptată împotriva actului constator nr. 260/34.12.2000 ca tardivă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
In motivare a arătat, în esență că, contestatorul a atacat titlul cu numărul menționat peste termenul legal prevăzut de dispozițiile Codului d e procedură fiscală si ale Legii contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile. Sub aspectul fondului a solicitat a se constata că susținerile contestatorului nu au suport faptic si juridic.
Direcția Regională Vamală C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat pe cale de excepție a se constata necompetența materială a Tribunalului Cluj și a declina soluționarea contestației în favoarea Judecătoriei Cluj -N în temeiul disp. art. 373 alin. 2 coroborate cu prev. art. 400 Cod Procedură Civilă.
Pe fond a solicitat a se constata netemeinicia acțiunii reclamantului și pe cale de consecință respingerea acesteia, menținând ca legale măsurile de executare silită luate de creditoarea V
Analizând acțiunea formulată de reclamant astfel cum a fost înregistrată la Judecătoria Cluj -N, tribunalul a retinut că obiectul acesteia îl constituie anularea titlurilor executorii, respectiv: act constatator nr. 260/3.12.2000, dispoziție de urmărire nr. 19/22.01.2000, decizia nr. 111/20.02.2006 și anularea executării silite din dosarul execuțional nr. 471/2001.
Potrivit prevederilor art. 399 si urm. Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 175 din nr.OG 92/2000 privind Codul d e procedură fiscală republicată, contestația poate fi înaintată împotriva oricărui act de executare, dar împotriva titlului executoriu poate fi introdusă numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Raportat la obiectul juridic dedus judecății și retinându-se implicit faptul că actele atacate sunt acte administrativ-fiscale, tribunalul a apreciat că reclamantul putea face contestatie în condițiile art. 169 si urm. Cod procedură fiscală, contestatie care are caracterul unei proceduri administrative ierarhice obligatorie și numai decizia pronunțată în urma acestei proceduri poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă potrivit prev. art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Deoarece contestatorul nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri administrativ jurisdicționale, și ca o consecință nu s-a dispus fie de organul cu atribuții jurisdicționale, fie de instanța de control judiciar anularea titlurilor emise de autoritatea vamală prin Biroul Vamal, apărările invocate în cadrul acțiunii promovate nu au putut fi analizate deoarece vizează raportul de drept material si ca o consecință, acțiunea a fost considerată ca inadmisibilă.
Reținând obiectul juridic dedus judecății si din rațiunile expuse mai sus, în sensul că reclamantul avea obligația să urmeze procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 175 din nr.OG 92/2003, tribunalul a dispus respingerea excepției necompetentei materiale invocate de Direcția Regională Vamală C prin înscrisul de la fila 20.
Sub aspectul excepției de tardivitate invocată prin înscrisul de la fila 4 tribunalul a apreciat că, în raport de aceasta prevalează excepția inadmisibilității analizată mai sus.
Față de cele expuse, tribunalul a respins contestația formulată de contestator ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei în vedere rejudecării, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului au fost invocate disp. art. 299 rap. la art. 312 pct. 2-3. proc. civ. cu aplicarea art. 304 pct. 1, 5,. proc. civ. reținând ca sunt incidentale si disp. art. 304 ind. 1. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității, considerând că hotărârea a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale - potrivit disp. art. 24 pct.1 proc. civ. judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în rejudecare după casare, fiind incompatibil; - conform art. 304 pct. 5, prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nulitătii de disp. art. 105. civ.p. - potrivit cărora actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Astfel, reclamantul arată că sentinta recurată a fost pronunțată în urma rejudecării cauzei după casare, astfel că prin sentinta nr. 4.209/2006 a Judecătoriei Cluj -N, reclamantului i-a fost respinsă contestația la executare formulată împotriva actului constatator nr. 260/03.12.2000, dispozitiei de urmărire nr. 19/22.01.2001, deciziei nr. 111/20.02.2006 și împotriva executării silite însăși.
În termenul legal prevăzut de lege reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, recursul fiind soluționat prin decizia civilă nr. 721/R/2006 a Tribunalului Cluj - Secția de contencios - prin care s-a dispus casarea în parte a sentintei civile sus amintite prin menținerea soluției privind contestația la executare si casarea soluției privind judecarea contestației la titlu, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța competentă Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, în vederea rejudecării pe fond.
În urma rejudecării cauzei s-a pronuntat sentința civilă nr. 1.150/2007,aceasta fiind pronunțată cu nerespectarea formelor privind alcătuirea completului de judecată, judecătorul ce a pronunțat decizia de casare a pronunțat și prezenta sentintă - fiind încălcate prevederile art. 24 alin. 1. civ.p., privind incompatibilitatea.
Totodată, reclamantul a criticat sentința și sub aspectul temeiniciei, având în vedere că lipsește calea de atac a apelului, fiind aplicabile disp. art. 3041. civ.
p.A mai precizat reclamantul că raportat la probele administrate în cauză instanța i-a respins cererea pe cale de excepție, fiind reținută în cauză excepția inadmisibilitătii pusă în discuție din oficiu, ca urmare a neexercitării procedurii prealabile de contestare a titlului la autoritatea administrativă ce l-a emis.
În fapt, reclamantul arată că i-a fost comunicat în data de 02.03.2006, prin poștă, de către Direcția Regional Vamală C, că datorează o serie de sume cu diferite titluri (taxe vamale, accize, A, majorări), fiind emisă somația si începută împotriva sa executarea silită, cu dreptul arătat în somația nr. 2.734/20.02.2006,că poate face contestație în 15 zile la instanța competentă.
Reclamantul susține că Direcția Regional Vamală a încălcat prevederile nr.OG 92/2003, republicată, actualizată, art. 44 (1), (4), în sensul că nu i-a fost comunicat mai întâi titlul executoriu în baza căruia s-a născut obligația fiscală si nu i s-a dat posibilitatea de a ataca acest titlu pe cale administrativă. Prin emiterea titlului, a somației de executare, precum si începerea executării silite împotriva sa, nu i s-a dat posibilitatea să conteste acest titlu și apoi, în condițiile prev. de art. 180 din nr.OG 92/2003 să atace procedural decizia autorității administrative.
În condițiile sus menționate, potrivit prevederilor art. 175 al. (1) fisc.Cod Penal, reclamantul a considerat că se poate adresa direct instanței de judecată, nemaiavând timpul necesar de contestare a titlului executoriu pe cale administrativă, executarea silită fiind pornită, cu atât mai mult cu cât acest text de lege prevede că: "Contestatia este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale".
La termenul din data de 5.12.2007, Curtea, din oficiu a invocat excepția tardivității introducerii recursului, fiind acordat un nou termen reclamantului pentru a indica dacă înțelege să susțină cererea de înscriere în fals împotriva dovezii care atestă comunicarea hotărârii atacate, urmând aof ormula în scris.
La termenul de astăzi, reclamantul a arătat că nu înțelege să uzeze de această procedură, însă a solicitat repunerea sa în termenul de exercitare a căii de atac, invocând vicii ale aceleiași file de comunicare, care, în opinia sa, nu respectă disp. art. 100 pct. 1 - 4.pr.civ.
Analizând excepția invocată prin prisma apărărilor formulate de către reclamant, Curtea reține următoarele:
Sentința atacată a fost comunicată reclamantului prin dovada de comunicare existentă la fila 26 din dosarul de fond, la adresa indicată chiar în cuprinsul acțiunii introductive, acesta arătând chiar în fața instanței de recurs că este adresa unde locuiește efectiv, verificându-și corespondența de cca 2 - 3 ori pe săptămână.
Reclamantul a solicitat Curții să constate nulitatea dovezii de comunicare, în condițiile în care aceasta nu conține mențiunile obligatorii prev. de art. 100 pct. 1 - 4.pr.civ.
Conform acestui text, rocesul p. -verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedura trebuie să cuprindă: 1. anul, luna si ziua când a fost încheiat; 2. numele celui care l-a încheiat; 3. funcțiunea acestuia; 4. numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel, si daca actul de procedura a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe.
Din analiza înscrisului contestat, instanța constată că excepția de nulitate invocată în privința acestuia nu este fondată, întrucât cuprinde toate mențiunile obligatorii, respectiv inclusiv cea de la pct. 4, nefiind aplicabile disp. art. 100 alin. 3.pr.civ.
Reclamantul a arătat, în esență, că actul nu a fost afișat pe ușa locuinței sale, însă aceasta este mențiunea care a fost subliniată de către agentul procedural pe dovada contestată, în condițiile în care nici o persoană căreia i s-ar fi putut face comunicarea nu a fost găsită.
Curtea apreciază că în privința acestor elemente sunt aplicabile disp. art. 100 alin. 4.pr.civ. mențiunea de pe dovada de comunicare făcând dovadă deplină până la înscrierea în fals, procedură pe care reclamantul nu a înțeles să o urmeze.
Pe de altă parte, instanța reține că există o contradicție în susținerile de la termenul de astăzi ale reprezentantului reclamantului, care, pe de o parte, invocă nulitatea dovezii de comunicare a hotărârii, pentru nerespectarea cerințelor mai sus arătate, susținere care, dacă s-ar dovedi reală, ar duce în mod logic la concluzia conform căreia hotărârea nu a fost comunicată reclamantului și ca atare, termenul de recurs nu a început să curgă, iar pe de altă parte, a solicitat aplicarea disp. art. 103.pr.civ. respectiv repunerea sa în termenul de exercitare a căii de atac, temeiul acestei ultime cereri constând tocmai în nulitatea actului de comunicare.
Așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate reține teza nulității actului procedural care atestă că hotărârea a fost afișată la data de 28.08.2007, neputând fi aplicabile concomitent atât disp. art. 100 alin. 1 pct. 4.pr.civ. cât și cele ale art. 103.pr.civ. ele excluzându-se reciproc.
Analizând textul acestui ultim articol invocat, instanța apreciază că el nu poate fi aplicat în speță, în favoarea reclamantului, întrucât acesta nu a făcut dovada împiedicării sale de a exercita calea de atac înăuntrul termenului legal, printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În consecință, urmează a fi respinse atât excepția de nulitate a dovezii de comunicare a hotărârii, cât și cererea privind repunerea reclamantului în termenul de exercitare a căii de atac și va fi admisă excepția tardivității introducerii recursului, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din dovada de la fila 26, motivarea sentinței i-a fost comunicată reclamantului la data 28 august 2007, iar declarația de recurs a fost înregistrată la 14 septembrie 2007, deși recursul se declară în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii contestate potrivit art. 301.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 102 alin. 1.pr.civ. termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1.pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Drept urmare,în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul reclamantului va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de către reclamantul -.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1.150 din 4 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./09.02.2008.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
