Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1695/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE -. 1695
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta O- S, împotriva sentinței numărul 350 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă O- S și avocat, pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, pentru intimata reclamantă depune întâmpinare.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare recurentei pârâte, prin reprezentant.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită acordarea unui termen în vederea observării întâmpinării.
Apărătorul intimatei reclamante se opune amânării cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei pârâte pentru observarea întâmpinării, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 350 din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată și a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL și a dispus anularea actelor nr. 7813/17.03.2008, 10460/15.04.2008 și obligarea pârâtei DGFP O- S să restituie acesteia suma de 3505 lei, cu titlu taxă specială pentru autostrăzi, cu dobânda legală, la data efectivă a plății.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pe motivul neîndeplinirii cerințelor legale în materia restituirii de sume de la buget, tribunalul a motivat că actul prin care s-a respins cererea îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către pârâta DGFP
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită reținând nelegalitatea art. 2141fiscal, așa încât hotărârea a fost dată cu depășirea puterii judecătorești.
Că, potrivit art. 146 din Constituție competența de a se pronunța asupra ilegalității sau legalității unui text de lege revine Curții Constituționale.
A mai susținut recurenta că prima instanță nu a avut în vedere că Guvernul României a emis în data de 21.04.2008 Ordonanța de Urgență nr. 50/1998 prin care a modificat taxa de primă înmatriculare, cu intrare în vigoare de la 01.07.2008, la art. 1 alin. 1 stabilindu-se cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumit în continuare taxa.
Potrivit art. 4 din OUG 50/1998 "obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări în România.
A mai criticat recurenta soluția primei instanțe și pentru faptul că prin obligarea sa la restituirea taxei auto, va exista o discriminare între cei cărora li s-ar restitui taxa plătită cu ocazia primei înmatriculări în perioada 01.01.2007-30.06.2008 și cei ce o vor plăti după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - SRL a importat un autoturism marca, care provenea din Uniunea Europeană (Germania).
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5.505 lei, așa cum rezultă din chitanța Seria - -. - din data de 19.02.2008.
Din cererea nr. 7813/14.03.2008, rezultă că acesta s-a adresat Administrației Financiare S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare.
Cu adresa nr. 7.813/17.03.2008 (fila 7), Sar ăspuns la cererea reclamantei, arătând că în conformitate cu prev. art. 2141din Legea 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată prin OUG nr. 110/2006 și HG nr. 1861/2006, începând cu data de 01.01.2007 s-a introdus taxa specială pentru autoturisme și autovehicule care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, aceste acte normative fiind în vigoare taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu poate fi restituită.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta O- S, împotriva sentinței numărul 350 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
10.09.2008
jud.fond
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Doina Ungureanu, Gabriela
