Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1720/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1720/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - SUCURSALA M, împotriva sentinței civile nr. 201 din 26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și PRIMĂRIA B M-DIRECȚIA VENITURI SERVICIUL REALIZAREA CONTROLULUI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal anulare dispoziție de impunere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, respectiv: o adresă comunicată copia unei adrese înaintată de către Municipiul C N, către BNR - Suc.C prin care i s-a comunicat că, potrivit Dispoziției Primarului nr. 2969/06.09.2006, beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri, cu excepția incintelor folosite pentru activități economice, dispoziția anterior amintită, decizia nr. 715 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, prin care într-o speță similară s-a admis recursul băncii, precum și corespondență purtată cu intimații și o adresă ce emană de la Primăria Municipiului ( 15 -25) și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei pe recursul promovat în cauză.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele detaliate prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra fondului cauzei.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 201, pronunțată la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Banca Națională a României - Sucursala M în contradictoriu cu Primarul Municipiului B M - B M și Direcția Venituri - Serviciul Realizarea Controlului din cadrul Primăriei Municipiului B
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta pe baza declarațiilor de impunere făcute voluntar a făcut plățile pentru anii 2004, 2005 și 2006 plăți pe care la acest moment le consideră nedatorate sens în care a făcut în 9.09.2008 declarații fiscale pentru stabilirea impozitului datorat în temeiul Legii nr.571/2003.
S-a apreciat că aceste declarații fiscale rectificative nu reprezintă un act unilateral al autorității fiscale, care să fi impus vreo obligație fiscală pentru reclamantă ci creează acesteia posibilitatea de a obține o "repunere în termenul de contestare" deoarece reclamanta a mai solicitat anterior restituirea impozitului pentru teren, clădiri, mijloace de transport, taxă firmă pentru aceeași perioadă (în acest sens sentința civilă nr.171/24.01.2007 a Tribunalului Maramureș - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal) însă acțiunea a fost respinsă pe excepție.
Instanța a apreciat că reclamanta trebuia să solicite autorității fiscale competente întocmirea unui raport de inspecție fiscală, conform art.92 Cod procedură civilă și astfel obținerea unei decizii pentru nemodificarea bazei de impunere din partea acesteia, decizie care potrivit art.108 din nr.OG92/2003 constituie titlu de creanță care să fi făcut apoi obiectul contenciosului administrativ jurisdicțional și fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA M solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că, instanța de fond a reținut doar în parte motivele expuse în acțiunea acesteia și cel mai grav este faptul că a reținut aspecte cu care nu a fost investită și a interpretat greșit motivele invocate și argumentate în fapt și drept de către reclamantă.
Instanța de fond nu a reținut și analizat conținutul celor patru petite invocate în acțiunea cu care a fost investită, pentru a le dezlega și pentru a constata că reclamanta contestă tocmai nerespectarea unui drept recunoscut potrivit sentinței civile nr. 3774/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, executate doar parțial.
Cheia dezlegării pricinii trebuia să pornească tocmai de la acest precedent creat, de la această sentință pe care a invocat-o ca practică judiciară și din a cărui dispozitiv se poate constata că instanța dispune intimatei pârâte recunoașterea dreptului reclamantei de scutire de la plata impozitului pe clădiri și terenuri, obligând-o în același timp la restituirea unei sume aferente doar pentru trimestrul II al anului 2007 cu care a fost investită și care i-a fost restituită.
Mai menționează că suma de 17.443,52 lei reprezintă: 17.196,86 lei impozit clădiri, 211,51 lei impozit teren, 28,00 lei impozit mijloace de transport, 7,15 lei taxă firmă.
Însă tocmai executarea trunchiată și parțială a dreptului reclamantei pe cale administrativă, a determinat promovarea unei noi acțiuni pe cale contencioasă pentru recunoașterea drepturilor legale potrivit celor patru petite din acțiune.
Hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii ceea ce dovedește că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, acordând ceea ce nu s-a cerut, făcând recomandări fără să țină cont de probatoriul din dosar.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat și nu a reținut starea de fapt reală a situației prezentate și nu a motivat în vreun fel hotărârea pronunțată, lăsând fondul cauzei fără o cercetare în virtutea rolului activ pe care ar fi trebuit să-l exercite și cu toate astea, a dispus și hotărât în numele legii, dar fără aor especta.
Mai mult a încălcat dispozițiile prevăzute la pct 5 art 261 Cod procedură civilă unde se spune că trebuie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, pentru fiecare capăt de cerere cu care a fost investită.
Totodată, recurenta a arătat că BNR este o instituție publică independentă, este Banca centrală a Statului Român, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 312/2004 - Statutul Băncii Naționale a României, fiind totodată și unica bancă de emisiune din țar, veniturile nete ale acesteia în cota de 80 % sunt virate bugetului de stat potrivit art. 43 din Legea nr. 312/2004.
BNR-ului îi sunt aplicabile prevederile art. 250 alin 1 pct. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora "impozitele pe clădiri nu se datorează pentru clădirile instituțiilor publicecu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice".
Sucursalele BNR nu desfășoară activități economice în sensul dispozițiilor din art. 3 Cod comercial, la care fac trimitere dispozițiile invocate mai sus, astfel că acestora le sunt aplicabile prevederile privind scutirile de la plata impozitelor.
BNR nu funcționează în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct 11 din Codul comercial -Operațiunile de bancă și schimb.
Totodată la pct. 21 din normele de aplicare a Codului fiscal, se face referire la noțiunea de instituții publice menționată la art. 250 alin. 1 pct. 1 din CF și se arată că reprezintă o denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituții publice autonome,. precum și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare.
Chiar dacă legiuitorul nu enumeră expres BNR ca instituție publică independentă, enumeră generic instituțiile publice din subordinea Parlamentului.
Analizând recursul declarat de către recurs reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În baza declarațiilor de impunere întocmite, reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA Map rocedat la plata impozitului aferent anilor 2004-2006.
Ulterior, la data de 09 septembrie 2009, reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA Maî ntocmit și depus la compartimentul de specialitate al autorității publice locale declarația fiscală rectificativă pentru stabilirea impozitului/taxei pentru terenurile care-i aparțin, aferente anilor 2004-2006, solicitând restituirea sumei de 67.917,61 lei apreciată ca fiind achitată în plus și ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prima instanță a reținut în mod corect că înregistrarea unei noi declarații rectificative subsecvent emiterii deciziei de impunere anuală, necontestată nu poate fi realizată, iar împrejurarea necomunicării subsecvent soluționării contestației la executare nu poate primi valențele dorite de către reclamantă.
Susținerile recurentei vizând împrejurarea că declarațiile rectificative pot fi depuse oricând întrucât nu este folosit un termen pentru acestea, motivate pe prevederile art.84 pr.fiscală potrivit cărora declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil din proprie inițiativă nefiind stabilit nici un termen în interiorul căruia trebuie realizat acest demers, nu pot fi primite întrucât dispozițiile legale enunțate nu pot fi interpretate fără luarea în considerare a celorlalte dispoziții care se coroborează cu acestea.
Astfel susținerile potrivit cărora atât în baza textului legal cât și a prevederilor puct.81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal declarațiile rectificative pot fi depuse ori de câte ori se constată erori în declarația inițială nu coincid cuscopul pentru care au fost acestea edictateîntrucât depunerea declarației este în scopul determinării corecte a sumelor datorate cu titlu de impozit ori subsecvent determinării sumelor printr-o decizie a organului abilitat doarcontestarea acesteia mai poate determina schimbarea datelor avute în vedere.
declarației inițiale indiferent de împrejurarea care este considerată ca fiind eroare nu poate fi realizată subsecvent momentului emiterii deciziei de impunere anuale întocmită în baza declarației completate de contribuabil.
Argumentul suplimentar vizând împrejurarea că înregistrarea declarației rectificative este posibilă și la acest moment nu poate fi primit întrucât decizia de impunere a fost deja emisă iar invocarea dispozițiilor art.45 pr.fiscală nu poate determina o altă interpretare a stării de fapt relevate.
Apărarea vizând greșita interpretare de către prima instanță a dispozițiilor art.67 alin.3 lit.e fiscal apare ca nefondată întrucât prima instanță nu a procedat la analizarea efectelor declarației rectificative înregistrate anterior nefiind investită cu privire la acest aspect întrucât reclamanta nu a contestat decizia emisă subsecvent înregistrării declarației din 09.09.2008.
În consecință, fără a contesta calitatea contribuabilului sau incidența în privința acestuia a normelor legale care reglementează diverse facilități fiscale menționate de Codul fiscal, Curtea va aprecia că soluția instanței de fond este temeinică și legală și pentru toate considerentele amintite mai sus.
Prin urmare, va aprecia recursul declarat de către reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA M ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. și art.20 din Legea nr.554/2004 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA M împotriva sentinței civile nr. 201 din 26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./10.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
