Anulare act administrativ . Decizia 1722/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1722/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 24/CA/ 27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI B - N, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimat, consilier juridic, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 28.04.2009, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală sentința recurată.
Reprezentanta intimatului a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului pe recursul promovat în cauză.
Reprezentanta intimatului a solicitat respingerea recursului, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 24 din 27 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Prefectul județului B-N în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei și Primarul comunei și au fost anulate prevederile art. 13 alin. 10 și 11, art. 21 alin. 5 lit. c, h, i, k și art. 43 alin 6-17 Anexa nr.1 (Contract colectiv de muncă) la hotărârea nr. 11 din 7.03.2008 adoptată de Consiliul local al comunei;
Pârâtul Primarul comunei a fost obligat să recupereze sumele acordate în baza prevederilor mai sus menționate. Totodată, s-a respins cererea reclamantului privitor la anularea prevederilor art. 14 alin. 5 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 11 din 7.03.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 11 din 7 martie 2008, adoptată de Consiliul local al comunei s-a aprobat contractul colectiv de muncă al personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei așa cum este prevăzut în anexa 1, la hotărâre, contract ce s-a încheiat pe durata de un an și se aplică începând cu data de 1 aprilie 2008.
Anexa nr.1 la HCL nr. 11 din 7.03.2008 este reprezentată de Contractul colectiv de muncă încheiat, în baza art. 22 din Legea nr. 130/1996, art. 236 și următoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, între părțile contractante: 1) Primarul comunei, dl., în calitate de angajator, și; 2) Personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului al comunei, numiți în continuare salariați, reprezentați de Sindicatul Liber B, înregistrat la Judecătoria Bistrița în baza sentinței civile nr. 2741/CC/22.12.2006, prin dl., în calitate de lider de sindicat, și are obiect stabilirea măsurilor referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, precum și măsuri referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale sindicatului. Potrivit art. 2(1) contractul colectiv de muncă se încheie pe durata de un an.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice și prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, ceea ce înseamnă că nu pot fi negociate drepturile salariale și drepturile asimilate drepturilor salariale, precum și alte drepturi a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, dar nici nu pot fi stabilite alte drepturi neprevăzute de lege.
În cauză, reclamantul a considerat, ca fiind nelegale, următoarele prevederi din Contractul colectiv de muncă aprobat prin HCL nr. 11/7.03.2008 și anume: art. 13 alin. 10 și 11, art. 14 alin. 5, art. 21 alin. 5 lit. c, h, i, k și art. 43 alin. 6-17.
În art. 13 alin. 10 este prevăzut că în perioada concediului de odihnă, salariații, cu excepția salariaților angajați în contract de muncă pe perioada determinată, beneficiază o singură dată pe an, de transport gratuit pe calea ferată dus-întors, între localitatea de domiciliul și localitatea din România în care își petrec concediul de odihnă, iar alin. 11 al aceluiași articol s-a stabilit că în situația în care salariații se deplasează cu alte mijloace de transport decât trenul aceștia beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport efectuate, la nivelul costului călătoriei, pe distanța respectivă cu trenul tip rapid clasa a II-a, însă legislația în vigoare nu prevede acordarea acestor drepturi pentru personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
S-a apreciat, ca atare, că prevederile art. 13 alin. 10 și 11 sus menționate sunt nelegale.
În art. 14 alin 15 din contract, este prevăzut că în cazul în care unui salariat îi încetează raportul de muncă, după efectuarea concediului de odihnă și acesta a încasat drepturile bănești aferente concediului, primăria va reține din ultimele drepturi bănești sumele cuvenite și cu toate că reclamantul solicită anularea acestei prevederi, nu aduce nici un argument că aceasta ar fi nelegală, astfel că instanța apreciază cererea de anulare ca neîntemeiată.
Sporul pentru fidelitate și loialitate față de instituție (art. 21 alin. 5 lit. c din Contract), sporul de 10% pentru personalul care desfășoară activitate cu publicul (art.21 alin 5 lit. h) și sporul de mobilitate în cuantum de 10% pentru personalul care desfășoară activitate de teren, nu este reglementat de nici un act normativ în privința personalului contractual în discuție și prin urmare, stabilirea lui este nelegală.
Sporul pentru titlul științific de 15%, menționat în art. 21 alin 5 lit. k, este prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2006 însă se acordă doar funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual nu există o reglementare legală care să prevadă acordarea acestui spor. Așa fiind, prevederile art. 21 alin. 5 lit. k din contract sunt nelegale.
La art. 43 alin. 6 din contractul colectiv este stabilită pentru salariați, cu excepția salariaților angajați cu contract de muncă pe perioadă determinată, prima pentru sărbătorile de Paști și de C, echivalentă cu salariul mediu brut pe economie, pentru fiecare în parte, în art. 43 alin. 14 este prevăzută alocarea sumei de până la 150 lei neimpozabil pentru copiii minori ai salariaților, iar în art. 43 alin. 15 este prevăzută oferirea de cadouri în cuantum de 150 lei neimpozabil, salariaților cu ocazia zilei de 8 martie, însă acestea depășesc sumele care pot constitui fondul de premiere prev. de art. 11-12 din OG nr. 10/2008, astfel că, prevederile mai sus menționate sunt nelegale. Trebuie menționat că pârâții nu au contestat susținerile reclamantului privitor la depășirea mai sus arătată.
Ajutorul de căsătorie prevăzut de art. 43 alin.7 din Contract are reglementarea în Legea nr. 396/2006, ajutorul în cazul nașterii unui copil, prevăzut de art. 43 alin. 8 are reglementare în OUG nr. 148/2005 și Legea nr. 486/2006, ajutorul de deces al salariatului cuprins în art. 433 alin. 9 își are reglementarea în Legea nr. 19/2000 și art. 40 din Legea nr. 188/1999, iar ajutorul în caz de deces în familia salariatului, prevăzut de art. 43 alin. 9 își are reglementarea în Legea nr. 19/2000 și art. 15 din Legea nr. 387/2007, astfel că aceste drepturi nu se pot negocia prin contracte colective de muncă și nici acordate în alte cuantumuri sau în alte condiții decât cele stabilite prin lege. În acest sens trebuie observat că ajutorul în caz de deces în familia salariatului s-a stabilit prin contract ca fiind echivalentul unui salariu mediu brut pe economie, în condițiile în care art. 15 din Legea nr. 387/2007, stabilește cuantumul la 725 lei. Astfel, prevederile mai sus menționate din contract sunt nelegale.
Alocarea unui fond în echivalentul unui salariu mediu brut pe economie pentru fiecare salariat, pentru o ținută decentă, (art. 43 alin. 12 din Contract) nu are temei legal, astfel că prevederile art. 43 alin. 12 sunt nelegale.
Acordarea unuia sau mai multe salarii medii brute la pensionarea salariaților și a unei indemnizații pentru refacerea capacității de muncă, echivalentă cu salariul de bază, pentru fiecare salariat (art. 43 alin. 16 și 17 din Contract) se pot face numai dacă legea prevede aceste drepturi, iar stabilirea lor prin contract este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în anulare formulată de PREFECTUL JUDEȚULUI B-N cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Hotărârii Consiliului local nr. 11/2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cuprinsul Contractului colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului comunei aprobat prin Hotărârea nr. 11/2008 se regăsesc clauze care contravin prevederilor art. 3 alin 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publiceprin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Pârâții recurenți consideră nelegală acordarea unui spor pentru îndeplinirea unei alte sarcini decât cea de serviciu. Prin natura lor, drepturile salariale și sporurile se acordă pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pentru creșterea capacității de muncă, de refacere, pentru îmbunătățirea calificării profesionale și nu în ultimul rând pentru a asigura o stabilitate a personalului.
Pentru a asigura un serviciu public performant una dintre condiții este de a dispune de un personal pregătit, familiarizat cu problemele administrației publice locale și fidel față de instituție.
Altfel există riscul de a se crea situații tranzitorii în care angajatul rămâne doar un scurt timp în instituție, fiind nevoiți să o ia de la capăt, să pregătească altă persoană care la rândul ei să plece.
În privința pretinsei depășiri a fondului de premiere, arată că în bugetul de venituri și cheltuieli al comunei au fost cuprinse sumele necesare pentru contractarea tuturor drepturilor prevăzute în contractul colectiv, deci există surse.
Mai consideră eronată și susținerea că o parte din drepturi sunt stabilite de Legea nr. 19/2000 arătând că prin acest act normativ sunt stabilite măsuri sociale, nicidecum drepturi de natură salarială, astfel că nu se poate reține acordarea, de două ori, a unor drepturi.
Referitor la sporul pentru titlu științific de doctor, arată că acordarea acestuia este reglementată expres de art. 6 din Legea nr. 92/1998.
Intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N prin întâmpinarea depusă la data de 28 aprilie 2009 solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca întemeiată și legală a hotărârii atacate.
În continuare, în motivele expuse prin întâmpinare intimatul arată că, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29 decembrie 2006 la art. 3 alin 2 se prevede faptul ca aceste contracte se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice.
Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, prin urmare prin contractele colective nu pot fi negociate drepturi salariale și drepturi asimilabile drepturilor salariale.
Prin Adresa nr. 3432/2008 Instituția Prefectului-județul B-N a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse punct de vedere referitor la conținutul contractelor de muncă aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al comunei nr. 4 din 31 ianuarie 2008.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția Politici, prin adresa înregistrată sub nr. 10409/20 martie 2008, precizează: "drepturile salariale care se pot acorda salariaților din sectorul bugetar sunt numai cele prevăzute prin actele normative aprobate pentru această categorie de salariați, de nivelul legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, și nu pot fi create prin dispoziții ale primarului, prin contracte colective de muncă sau acorduri ale salariaților".
Potrivit art. 2 alin 1 lit h din Hotărârea Guvernului României nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, acest minister este autoritatea de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare și respectării reglementărilor legale în domeniul său de activitate și al funcționării instituțiilor care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în coordonarea sa, precum și exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite, delegate potrivit legii Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Prin contractul colectiv de muncă atacat s-au stabilit o serie de drepturi de natură salarială care încalcă prevederile legale în vigoare.
La art. 1 din OU nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Potrivit acestui act normativ prin personal contractual din sectorul bugetar, se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii.
Având în vedere că salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar se stabilește prin lege, indiferent c sursa de finanțare este bugetul de stat sau bugetele locale, consideră că prevederile art. 9 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895/29 decembrie 2006 sunt aplicabile personalului salarizat din bugetele locale.
Conform acestei reglementări "în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor -. Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi".
În aplicarea prevederilor art. 3 alin 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 având în vedere că prin legi speciale s-a stabilit acordarea de ajutoare sau indemnizații în caz de naștere, căsătorie sau deces, în instituțiile și autoritățile publice nu se pot negocia contracte colective de muncă prin care să se acorde aceste drepturi în alte cuantumuri sau în alte condiții decât cele stabilite de legiuitor.
Analizând recursul declarat de către pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul, Prefectul Județului B-N în exercitarea prerogativelor instituite în favoarea sa de prevederile Legii nr.340/2004 a promovat acțiune în anularea hotărârii nr.11/2008 privind aprobarea contractului colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că drepturile salariale au fost stabilite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial al României, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, potrivit căreia drepturile salariale sunt stabilite prin dispoziții legale și prin urmare nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi ale căror acordare nu sunt prevăzute în dispozițiile legii speciale.
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului contractual din cadrul autorităților publice în anul 2008 sunt reglementate de dispozițiile Legii nr.53/2003 și Ordonanța Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1994 și HG nr.281/1993 și Legea nr.19/2000.
Cadrul legal cu privire la salarizarea personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice fiind astfel determinat reclamantul apreciază că în concret contractul colectiv de muncă contestat încalcă prevederile legale conținând reglementări de natura celor deja prevăzute în dispozițiile legale enunțate.
Consiliul Local în mod discriminatoriu, apreciază reclamantul, a stabilit acordarea de două ori a unor ajutoare legale de care beneficiază fiecare persoană astfel că prin aceasta au fost încălcate prevederile art.2 alin.4 din OUG nr.137/2000 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât în această modalitate în mod discriminatoriu doar angajații primăriei beneficiază de acordarea de două ori a unor sporuri prevăzute de lege față de cetățenii aflați în situații identice.
În concluzie Prefectul județului B-N a învederat că au fost acordate sporuri ilegale pentru care nu există reglementări legale precum și diferite prime care s-au dispus cu depășirea sumelor care pot constitui fonduri de premiere potrivit prevederilor art.11 și 12 din OG nr.10/2008.
Consiliul local al municipiului B prin hotărârea nr.10 din 31.01.2008 a aprobat contractul colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului municipiului B și din serviciile publice de interes local conform anexei.
Contractele colective de munca se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate si la nivel național. Contractele colective de munca se pot încheia si la nivelul unor grupuri de societăți comerciale si regii autonome, denumite in continuare grupuri de unități. In situația in care nu sunt organizate asociații patronale reprezentative la niveluri inferioare, asociația patronala la nivel național poate desemna reprezentanții la negociere.
Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, după cum urmează: pentru toți salariații din unitate, in cazul contractelor colective de munca încheiate la acest nivel; pentru toți salariații încadrați in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel; pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca; pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel național. La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 10 se încheie un singur contract colectiv de munca. Prin contractul colectiv de munca părțile pot conveni constituirea unui fond din contribuția patronatului, destinat activităților in domeniul negocierilor colective.
Contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Contractele colective de munca ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, si la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate în conformitate cu prevederile art.10, 11 și 12 din Legea nr.130/1996.
Interpretarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 nu poate fi cea realizată de prima instanță care a statuat că în baza dispozițiilor enunțate nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare sunt stabilite prin dispoziții legale ori drepturile salariale cuprinse în textul hotărârii atacate nu se încadrează în această categorie stabilirea ei nefiind interzisă expres de nici un act normativ întrucât în mod explicit textul legal enunțat determină sfera clauzelor referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu poate fi realizată în altă modalitate decât cea reglementată prin dispozițiile actelor normative.
Dispozițiile legale în materie stabilesc în modstrict și limitativdomeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Aceste acorduri pot să cuprindănumaimăsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Ca atare, consiliile locale pot să încheie acorduri cu sindicatele care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale, negocierea unor clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale fiind interzise potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996.
Legiuitorul a recunoscut, în favoarea diverselor autorități administrative, posibilitatea de a negocia și încheia acorduri cu însă condiționat de respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior, excluzând posibilitatea negocierii unor clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin Acordul/Contractul colectiv de muncă adoptat de către pârâtul Consiliul Local al comunei prin HCL nr.11 din data de 07.03.2008 au fost stabilite, însă, o serie de clauze care constituie obiect de reglementare - în ceea ce privește acordarea și cuantumul lor - a unor acte normative speciale.
Aserțiunea intimatului vizând împrejurarea că prin hotărârea atacată au fost încălcate prevederile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, este corectă întrucât dispozițiile hotărârii atacate produce efecte în ceea ce privește bugetul autorității fără ca drepturile stabilite în această modalitate să fie stabilite în baza unor dispoziții legale.
Din această perspectivă acordarea drepturilor de natura celor cuprinse în hotărârea atacată apare ca fiind înafara cadrului legal.
Invocarea autonomiei locale în baza cărora autoritățile administrației publice locale administrează sau dispun de resursele financiare și de bunurile proprietate publică sau privată ale entităților administrativ teritoriale și în consecință au dreptul de a elabora și aproba bugetele locale ale acestora nu poate fi realizată cu succes întrucât și întocmirea și aprobarea bugetelor trebuie să se realizeze tot în condițiile respectării dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.
Alegațiile potrivit cărora sporurile stabilite prin hotărârea atacată pot fi acordate întrucât nu au fost interzise în mod expres nu pot fi primite întrucât cadrul de reglementare și clauzele ce pot fi cuprinse într-un astfel de drept sunt determinate așa cum s-a evidențiat anterior prin dispozițiile legale enunțate care nu permit în mod expres acordarea acestor drepturi.
Interpretarea potrivit căreia în baza art.61 alin.2 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, primarul asigură punerea în aplicare a hotărârii consiliului local iar în exercitarea acestor atribuții primarul are obligația acordării drepturilor prevăzute în contractual colectiv de muncă și obligația corelativă de a veghea ca sumele acordate necuvenit să fie recuperate și întrucât s-a dispus anularea actului pe care acestea se fundamentau în mod corect s-a apreciat că primarul trebuie să fie obligat la declanșarea demersurilor necesare în vederea recuperării sumelor aferente acestor drepturi.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. și art.20 din Legea nr.554/2004 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 24 din 27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./03.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
