Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1952/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act control -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1952
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL R - prin mandatar din S, nr. 5, - 4,. A,. 9, județul S, din S, nr. 5, - 4,. a,. 9, județul S și cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1217 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte din prezenta decizie și când, pronunțarea a fost amânată pentru data de 5 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 05.05.2009, reclamanta - SRL formulat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S pentru Contribuabilii Mijlocii, plângere împotriva deciziei nr. - din 03.12.2008.
La termenul din 18 iunie 2009 și-a precizat acțiunea în sensul că a arătat că solicită restituirea taxei achitată de reclamantă și a dobânzilor aferente acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
Societatea, prin reprezentant legal a achiziționat din Austria un autoturism marca VW Golf.
Pentru înmatricularea în România a acestuia, pârâta a stabilit o taxă de poluare cu echivalent taxă vamală de 3634 lei, emițând în acest sens decizia nr. - din 03.12.2008
Taxa de poluare astfel stabilită este contrară art. 90 alin. 1 din, normă recunoscută și însușită de statul român. Aceasta încalcă și prevederile art. 1092 cod civil privind plata nedatorată.
În sprijinul cererii sale a invocat și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituție cu privire la supremația dreptului comunitar.
este similară taxei de primă înmatriculare, existând precedent judiciar în restituirea acesteia.
Taxa este discriminatorie. discriminarea rezultă și din prevederea normei comunitare care stipulează că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre UE impozite interne de natură mai mare decât cele care se aplică produselor naționale similare.
În drept a invocat prevederile art. 1092 și urm. Cod civil și art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
De asemenea, a chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu pentru ca în situația în care acțiunea reclamatului va fi admisă să se dispună obligarea acesteia la restituirea către reclamant a sumei de 3634 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5,6,7,8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Legal citată, chemata în garanție a formulat în întâmpinare, aceasta fiind depusă la dosar după terminarea ședinței de judecată și după pronunțare.
Prin sentința nr. 1217 din 18 iunie 2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice S pentru Contribuabilii Mijlocii, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B și a respins cererea principală formulată de reclamanta - SRL cu sediul în R în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S pentru Contribuabilii Mijlocii și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B formulată de pârâtă, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a constată că acesta nu este dată, întrucât reclamanta a îndeplinit această procedură depunând la dosar răspunsul pârâtei, înregistrat sub nr.- din 20.01.2009 (fila 17).
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit OUG nr. 50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
În conformitate cu dispozițiile art.28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile, cantitățile la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art.90 din același tratat stabilind că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiției a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsele taxate nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art.90 din, adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
Curtea a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă dispozițiile art.28 și 90 din Tratatul
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. In acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut de dreptul comunitar.
Dispozițiile art.90 paragraf I CE sunt încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, numărul de eventuale revânzări pe teritoriul României.
În procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări nu au efectul unei taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc, atât autoturismele noi, cât și cele cumpărate din spațiul european, și când taxa aplicată produsului de import și ce aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare, stabilită de OUG nr.50/2008, se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și ce a aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Astfel, taxa de poluare achitată de reclamantă la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.
De altfel, reclamanta nu a produs nici o probă din care să rezulte, fără dubiu, că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care s-a achiziționat autoturismul și astfel taxa de poluare este mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat în Austria.
Față de cele ce preced, instanța a respins cererea principală ca nefondată.
Privitor la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, instanța a constatat că această cerere nu este fondată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, neexistând nici un temei în baza căruia aceasta ar avea obligația de a garanta sau despăgubi pârâta.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta reiterând motivele din cererea de chemare în judecată susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, a cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
A mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art.4 alin. 1 din Codul fiscal, potrivit cărora orice modificare sau completare a Codului intră în vigoare în prima zi a anului următor, deci la 1 ianuarie 2009, taxa fiind achitată în anul 2008 se impune a fi restituită.
Or, apreciază recurenta după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește critica potrivit căreia nu se poate opera modificarea Codului fiscal printr-o ordonanță de urgență și că oricum, o modificare operată printr-un ordonanță de urgență nu produce efecte decât după aprobarea ei, Curtea observă că ordonanța în discuție nu modifică Codul fiscal ci doar abrogă câteva articole și că, dacă abrogarea nu a produs efecte aceasta ar însemna, nu că OUG nr.50/2008 nu ar fi în vigoare, ci că prevederile art.2141- 2143din Codul fiscal sunt aplicabile și după intrarea în vigoare a ordonanței, soluție care este evident în defavoarea recurentului și care nu poate fi primită. Aceasta pentru că OUG nr.50/2008, nefiind un act normativ în corelație cu Codul fiscal, are o existență juridică de sine stătătoare și conferă autorităților dreptul de a percepe taxa pe care textul în discuție o instituie.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurenta a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor reclamantei, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL R - prin mandatar din S, nr. 5, - 4,. A,. 9, județul S, din S, nr. 5, - 4,. a,. 9, județul S și cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1217 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/08.12.2009
jud. fond. -
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
