Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2093/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2093
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 891/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație act administrativ fiscal taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată că pentru acest termen recurenta a fost citată cu mențiunea de a complini lipsurile sesizate instanței de către reprezentantul intimatului, iar citația a fost primită de către recurentă la data de 2 octombrie 2008, recurenta nu a formulat nici un răspuns cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul intimatului relevă faptul că își susține excepția invocată la termenul anterior, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a C în ceea ce privește pe semnatarii cererii de recurs, directorul executiv și șef serviciu juridic. Totodată solicită instanței ca, în temeiul art. 3021litera d pr.civ. respingerea recursului pe cale de excepție, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre pronunțare prin prisma excepției lipsei calității de reprezentant a C în ceea ce privește pe semnatarii cererii de recurs, invocată de către reprezentantul intimatului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 891/23.05.2008, din dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului taxele speciale achitate pentru autoturism în sumă de 6.900 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul anterior promovării prezentei acțiuni s-a adresat Administrației Financiare C-N, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare in sumă de 6.900 lei pe care a achitat-o pentru a putea înmatricula autoturismul BMW, care a fost înmatriculat intr-un alt stat membru, apreciind că prevederile Codului fiscal contravin atât prevederilor Constituției cât și a Tratatului Comunității Europene.
Prin înscrisul de la fila 10, înregistrat sub nr. 345/2008, pârâta a comunicat răspunsul la cererea reclamantului, în sensul menținerii obligativității taxei speciale achitate, deoarece este legală în concordanță cu Legea 343/2007 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind fiscal, art.2141-2143.
Prima instanță a reținut însă incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a mai reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. S-a mai învederat că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 237 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene, statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând, respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Totodată, consideră că sentința recurată este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a relevat că instanța a făcut o greșită aplicare a legii și că au fost încălcate formele de procedură, precum și că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Astfel, conformarea la dispozițiile comunitare privește aplicarea tuturor tratatelor aplicabile speței deduse judecății. Astfel, Tratatul dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea acestor două state la Uniunea Europeană, prevede că legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competențe în ceea ce privește alegerea formelor și a mijloacelor.
Față de aceste prevederi, apreciază că nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât, pe de o parte acest articol dispune că nici un stat membru nu poate să impună în mod direct sau indirect asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Pe de altă parte, taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Momentul la care reclamantul a efectuat plata taxei, încasarea a fost efectuată în baza legii și astfel nu se poate afirma că a fost încasată în mod eronat sau că ar fi nedatorată, raportul juridic în temeiul căruia a fost făcută plata bucurându-se de stabilitate.
Suma achitată de reclamant are caracter de taxă, aceasta fiind încasată la solicitarea reclamantului și nu a fost impusă de organul fiscal.
La termenul din data de 24.09.2008, reprezentantul reclamantului- intimat a solicitat admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a C în ceea ce privește pe semnatarii cererii de recurs, directorul executiv și șef serviciu juridic, care sunt angajați ai DGFP
Întrucât semnarea cererii de recurs numai de către cele două persoane mai sus arătate nu poate fi contestată, iar antetul și ștampila aplicată pe aceasta aparțin, de asemenea, DGFP C, instanța a făcut aplicarea prev. art. 161 alin. 1.pr.civ. dispunând citarea recurentei C N cu mențiunea de face dovada calității de reprezentant a semnatarilor cererii de recurs.
cuprinzând această mențiune a ajuns în posesia recurentei la data de 2 octombrie 2008, însă la dosar nu s-a depus vreo precizare referitoare la puterea de reprezentare, legală sau convențională, a celor două persoane.
În aceste condiții, în care nu s-a făcut dovada calității de reprezentant, iar cererea de recurs nu este semnată de către persoane din cadrul C N, se va dispune anularea cererii de recurs, în baza prev. art. 161 alin. 2.pr.civ. fiind menținută hotărârea fondului.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că nu au fost invocate de către recurentă texte legale în baza cărora dreptul de reprezentare ar reveni celor două persoane din cadrul DGFP C, nu există depus la dosar un mandat convențional, astfel încât devin incidente prev. art. 35 și 36 din Decretul nr. 31/1954, CNt rebuind să promoveze recursul prin organele sale proprii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Curtea apreciază și că împrejurarea că recurenta este lipsită de personalitate juridică și este subordonată DGFP C nu schimbă cu nimic soluția adoptată, principiile care guvernează dreptul de reprezentare al persoanelor morale fiind aplicabile și în acest caz, alături de textul art. 41 alin. 2.pr.civ.
În baza art. 274 alin. 1.pr.civ. recurenta C N va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de AMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, prin, director executiv și, șef serviciu, împotriva sentinței civile nr.891 din 23.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei, onorariu avocațial în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. BM/2 ex. / 17.10.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
