Obligația de a face. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.095/2008
Ședința publică de la 8 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1073/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dup care se constată că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 1 octombrie 2008 și apoi pentru data de 8 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.073 din data de 06.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului C-N, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, să se dispună obligarea acestuia la emiterea autorizației de construire modificatoare a autorizației de construire nr. 943/16.06.2006, vizând autorizarea modificării amplasării construcției autorizate în interiorul parcelei pe noul amplasament aprobat prin nr. 544/28.09.2007, de aprobare a avizului 45562/8754/14.06.2007, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, intenționând să edifice o construcție pe terenul proprietate personală, a solicitat și obținut nr. 943/16.06.2006, însă cu prilejul trasării în teren a lucrărilor s-a strecurat o eroare cu privire la amplasamentul viitoarei construcții, situație sesizată în urma unui control.
În stadiul edificării construcției în roșu și acoperită a fost obligat să oprească lucrările, întreprinzând toate demersurile pentru intrarea în legalitate, în sensul eliberării unei modificatoare prin care să fie autorizat amplasamentul faptic al construcției, autorizare determinată de demonstrarea viabilității din punct de vedere urbanistic, respectiv întocmirea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu.
Menționează că deși amplasamentul nou a fost aprobat prin nr. 544/28.08.2007, în luna septembrie 2007 primit răspunsul pârâtului, în sensul refuzului eliberării modificatoare.
Acest refuz îl apreciază a fi nejustificat manifestat cu exces de putere, deoarece existența unei are caracter obligatoriu și este opozabilă erga omnes, inclusiv primarului; noul amplasament fiind aprobat prin, este conform documentațiilor de urbanism în vigoare la data emiterii refuzului nejustificat; cererea de eliberare a modificatoare constituie intrarea în legalitate care trebuie apreciată de la caz la caz.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că refuzul la eliberarea pentru modificarea soluției constructive nu este nejustificat, fiind argumentat de existența procesului având ca obiect desființarea construcției, iar pe de altă parte, toate demersurile reclamantului pentru intrarea în legalitate sunt ulterioare atât procesului-verbal de contravenție cât și finalizării irevocabile a dosarului nr- al Tribunalului Cluj.
Analizând acțiunea, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Cluj, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul și Consiliul Local al Municipiului C-N, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtilor de rd.1-2 să întocmească și să-i comunice documentația solicitată în vederea modificării nr. 943/16.06.2006 pentru intrarea în legalitate.
În motivare, a arătat că în baza cu nr. de mai sus a edificat o locuință familială tip duplex, pe terenul proprietate personală, situat în str. - Ziua, înscris în nr. 149.832, 6.995
Prin nr. 876/2005 s-a aprobat -ul aferent construcției, însă, din motive de aliniere cu celelalte construcții edificate în zonă, nu au fost respectați cei 7,82 impuși prin documentația inițială, pentru retragerea posterioară a construcției.
Conform procesului-verbal nr. 376/2006, a fost sancționat cu amendă de 3.000 lei, pentru nerespectarea documentației anexă la nr. 943/2006, dispunându-se și intrarea în legalitate, motiv pentru care a întreprins demersurile la organele abilitate.
Prin sentința civilă nr. 906/2007, pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, pe excepția lipsei calității procesuale pasive și ca nefondată împotriva pârâtilor Primarul Municipiului C-N și, reținându-se că reclamantul avea obligația să respecte autorizația de construire eliberată, -ul aprobat prin nr. 876/2005, iar eliberarea unei noi autorizații pe proiectul modificator nu este justificată, întrucât acesta a comis o contravenție urmare a nerespectării actelor administrative menționate.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1.212/2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar cu nr. menționat.
Reclamantul, la data de 10.11.2006, a solicitat pârâtului modificarea soluției constructive autorizate inițial prin nr. 943/2006 prin cererea înregistrată sub nr. 86.144/43, modificări care vizează retragerea față de limita posterioară a parcelei pe considerentul că o astfel de retragere este prevăzută prin și.
Dat fiind faptul că modificarea a avut ca obiect amplasarea față de limita de proprietate posterioară și că retragerea existentă în fapt contravine prevederilor aprobat prin nr. 876/2005, s-a solicitat acestuia completarea documentației cu acordul proprietarului din vecinătatea de vest.
După finalizarea acțiunii nr-, reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr. 70.536/432/29.08.2007, a solicitat eliberarea pentru modificare de soluție, respectiv modificarea amplasament și modificări interioare, anexând documentația tehnică, avizul pentru noul amplasament, aviz aprobat prin nr. 544/2007, cerere respinsă urmare a existenței pe rol între aceleași părți a dosarului cu nr- având ca obiect desființarea construcției.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004 modificată, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea.
Analizând prin prisma acestei prevederi legale acțiunea reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtului de a elibera pentru modificarea soluției constructive nu este nejustificat, deoarece, pe de o parte, a avut la bază nerespectarea aprobat prin nr. 876/2005, în ceea ce privește retragerea reală față de limita posterioară de proprietate și lipsa acordului proprietarului din vecinătatea de vest conform pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 rep. dar și a anexei 2 lista b4 din Ordinul nr. 1.430/2005. Ulterior, aprobându-se avizul, referitor la noul amplasament prin nr. 544/2007 refuzul pârâtului este justificat de existența dosarului menționat având ca obiect desființarea construcției.
Din procesul-verbal de contravenție nr. 376/18.08.2006 (8) rezultă că prin acesta s-a dispus și intrarea în legalitate, conform legislației în vigoare, în termen de 30 zile.
Din ansamblul documentațiilor depuse la dosar, tribunalul a constatat că toate demersurile reclamantului pentru intrarea în legalitate sunt ulterioare atât procesului-verbal de contravenție cât și finalizării irevocabile a dosarului nr- a Tribunalului Cluj, în sensul că cererea prin care reclamantul a solicitat eliberarea modificatoare este datată cu 29.08.2007, deci după un an de la constatarea contravenției.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul -, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință, în baza art. 312.pr.civ. modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu aplicarea și interpretarea eronată a Legii nr. 50/1991, în principal în ceea ce privește instituția intrării în legalitate, dar și cu aprecierea netemeinică a stării de fapt și a probelor administrate.
Astfel, se arată că pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în considerente și și-a întemeiat soluția de respingere atât pe analiza unor elemente anterioare emiterii refuzului și a 544/28.08.2007 a Consiliului Local C, analizând în fapt niște refuzuri anterioare ce nu fac obiectul cauzei, dar și pe motivul că la data emiterii refuzului, denunțat de către reclamant ca nejustificat, pe rolul instanțelor există o cauză având ca și obiect desființarea construcției. De asemenea, instanța a mai făcut trimiteri referitoare la faptul că demersurile sale pentru intrarea în legalitate ar fi ulterioare finalizării irevocabile a precedentei acțiuni.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că la baza hotărârii atacate stau motive străine de pricină, respectiv analiza unor refuzuri anterioare și care nu fac obiectul cererii, considerarea ca justificat al refuzului ca urmare a existenței pe rolul instanțelor a unui proces de desființare a construcției și considerarea că reclamantul a procedat la efectuarea de demersuri pentru intrarea în legalitate doar ulterior finalizării irevocabile a dosarului nr-.
Reclamantul a mai arătat că a întreprins toate demersurile pentru a intra în legalitate, solicitând în mod repetat eliberarea unei modificatoare prin care să fie autorizat amplasamentul faptic al construcției, însă eliberarea acestui act a fost condiționat de demonstrarea viabilității acestui amplasament din punct de vedere urbanistic, respectiv întocmirea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu (), iar neintrarea în legalitate s-a datorat unor condiții obiective în sensul că procesul de intrare în legalitate a presupus demonstrarea oportunității și posibilității amplasării construcției în modul în care acesta a fost amplasată, în raport de cerințele urbanistice ale zonei, proces cu o durată obiectivă mai îndelungată.
În continuare, reclamantul a invocat, în susținerea pretențiilor sale, prev. art. 56 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 1.430/2005, relevând că prin alin. 2 al acestui articol se stabilește expres o obligație a autorității publice competente în emiterea autorizației de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate, analiză care constituie temeiul în funcție de care se decide menținerea sau desființarea construcțiilor realizate cu încălcarea.
Tot din analiza acestui text de lege se desprinde concluzia că este posibilă menținerea construcțiilor realizate fără sau cu încălcarea și că această solutie este consacrată expres legislativ reprezentând una dintre modalitătile alternative în care se poate intra în legalitate în aceste cazuri.
Apoi reclamantul realizează o analiză a Legii nr. 50/1991, arătând că până la modificarea acesteia prin art. 1 Legea 125/1996, legiuitorul stabilea în mod expres ca unică soluție desființarea construcțiilor realizate nelegal, adică fără sau cu nerespectarea acesteia, legiuitorul optând pentru un formalism strict care impunea o succesiune în timp obligatorie conform căreia eliberarea trebuia să preceadă în mod obligatoriu realizarea lucrărilor, iar nerespectarea acestei succesiuni atrăgea prin sine însăși desfiintarea construcțiilor, o soluție curativă și mai apropiată de interesele economice generale nefiind prevăzută de către legiuitor.
Prin Legea nr. 125/1996 s- modificat însă articolul 28, legiuitorul sesizând și amendând soluția inițială, stabilind expres posibilitatea menținerii construcțiilor cu emiterea unei, în cazul în care lucrările executate, deși nu sunt precedate de emiterea, totuși respectă și sunt conforme cerințelor legale pentru realizarea lor.
Apare deci consacrarea legislativă a unor soluții alternative de intrare în legalitate a lucrărilor executate fără sau cu nerespectarea acesteia, soluții ce corespund scopului și rațiunii legii precum și unor rațiuni de ordin economic. Desigur că nu este nici în interesul public și nici în interesul privat de a se dispune în mod automat desființarea unor construcții, dacă acestea nu încalcă documentațiile de urbanism și regulamentele aferente, emiterea AC având ca scop preîntâmpinarea executării de construcții ce nu respectă aceste documentații.
Ca atare, simpla lipsă a sau abaterile, nerespectarea deplină a acesteia, nu atrage de la sine justificarea adoptării unei decizii extreme de desființare totală sau parțială a construcției, ci trebuie analizat de la caz la caz și în funcție de împrejurările concrete dacă construcția așa cum este aceasta edificată respectă cerința de integrare în cadrul construit preexistent și cerințele de siguranță a construcțiilor, iar atunci când aceasta respectă aceste cerințe, este necesar ca această construcție să fie menținută în starea în care aceasta a fost edificată iar intrarea în legalitate se realizează prin concretizarea demersurilor ce trebuie realizate spre emiterea sau a modificatoare.
Reclamantul a invocat și jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv cea a, în cadrul acesteia fiind dezvoltate considerente ce contribuie la interpretarea justă a dispozițiilor legale în materie.
În final, se arată că refuzul eliberării autorizației este unul nejustificat, fapt demonstrat chiar de către recunoașterea intimatului pârât, prin răspunsul la interogatoriu.
Se nesocotesc, în opinia reclamantului, și dispozițiile art. 49 Legea nr. 350/2001, respectiv opozabilitatea și efectele nr. 544/28.08.2007, ignorându-se faptul că tocmai acest act ce produce efecte juridice vine să infirme caracterul justificat al răspunsului.
Prin întâmpinare, pârâtul s-a opus admiterii recursului, apreciind că față de probațiunea administrată în cauză, criticile reclamantului formulate prin memoriul de recurs sunt nefondate, prima instanță reținând, în mod corect si cronologic starea de fapt, așa cum rezultă din considerentele hotărârii.
Refuzul eliberării autorizației este pe deplin justificat, într-o primă etapă, acest refuz având la bază nerespectarea aprobat prin nr. 876/2005, în ceea ce privește retragerea reală față de limita posterioară de proprietate si lipsa acordului proprietarului din vecinătatea de vest, conform pct. 2.5.6. din Anexa nr. 1. la Legea nr. 50/1991, republicată, precum si ale Anexei 2 lista B pct. b4 din Ordinul nr. 1.430/2005. Mai apoi, în condițiile în care Consiliul local a aprobat avizul referitor la noul amplasament prin nr. 544/2007, refuzul a fost argumentat de existenta procesului având ca obiect desființarea construcției.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma probațiunii existente și a prevederilor legale aplicabile speței, Curtea reține că acesta este fondat, urmând a fi admis, cu consecința modificării în tot a sentinței fondului și a admiterii acțiunii reclamantului, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. pentru următoarele considerente:
În privința stării de fapt, se reține că reclamantul a solicitat și obținut autorizația de construire nr. 943/2006 în vederea edificării unei locuințe familiale cu regim de înălțime, tip, iar prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 376/18.08.2006, acesta a fost amendat contravențional pentru nerespectarea planului de situație din documentația ce a stat la baza emiterii nr. 943/2006, în conformitate cu disp. art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată. Totodată, s-au dispus, ca măsuri secundare, oprirea imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate conform legislației în vigoare.
Întrucât nu a fost respectat termenul impus prin procesul-verbal, de 30 de zile, s-a formulat acțiune având ca obiect desființarea lucrărilor executate nelegal, în prezent cauza aflându-se în rejudecare, fiind înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Cluj -
În aceste condiții, prin cererea înregistrată sub nr. 86.144/43/10.11.2006, reclamantul a solicitat modificarea soluției constructive autorizate inițial prin nr. 943/2006, modificări care vizează retragerea față de limita posterioară a parcelei, în condițiile în care aceasta a fost stabilită la 7,28. în fapt retragerea fiind de 3,60, pe considerentul că o astfel de retragere este prevăzută prin si.
Având în vedere faptul că modificarea privea amplasarea față de limita de proprietate posterioara și că retragerea existentă în fapt contravine prevederilor aprobat prin nr. 876/2005, prin adresa nr. 86.144/43/10.11.2006, s-a solicitat reclamantului completarea documentației cu acordul proprietarului din vecinătatea de vest pentru amplasarea construcției la 3,50. față de limita proprietății, acordul nefiind obținut.
În aceste condiții, prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Cluj, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului să întocmească si să comunice documentația solicitată în vederea modificării nr. 943/2006, în scopul intrării în legalitate.
Prin sentința civilă nr. 906/2007, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea reclamantului.
După finalizarea acestui litigiu, prin cererea nr. 70536/432/29.08.2007, reclamantul a solicitat eliberarea pentru modificare de soluție la nr. 943/2006 - modificare amplasament, anexând documentației tehnice avizul pentru noul amplasament, aviz aprobat prin nr. 544/2007, însă, având în vedere existența pe rolul instanțelor judecătorești a dosarului nr-, cererea de eliberare aaf ost respinsă.
Reclamantul a învederat, în cadrul prezentei acțiuni privind obligarea Primarului mun. C N la eliberarea autorizației modificatoare, că trasarea incorectă a lucrărilor a fost urmarea mai multor factori, dintre care cel mai important și cu relevanță în speță este că în imediata vecinătate, pe o parcelă cu front la aceeași stradă la care se realizează aliniamentul, se edificau alte construcții cu o amplasare stabilită prin și.
Pârâtul nu a contestat împrejurarea că între -urile din aceeași zonă nu există o corelare, fiind avute în vedere aliniamente și retrageri diferite, iar reclamantul a subliniat că respectarea -ului inițial ar fi determinat "nealinierea evidentă cu imobilele aflate în construcție", o aliniere cu acestea ducând la modificarea amplasamentului în cadrul parcelei.
În consecință, la trasarea reperelor în teren s-a realizat o ghidare după alinierea edificatului proprietatea beneficiarului, existând convingerea că urbanistic parcela reclamantului și cea a vecinului au o reglementare unitară.
Curtea apreciază că relevantă pentru soluționarea cauzei este și documentația care a stat la baza eliberării și aprobării avizului nr. 45.562/8754/14.06.2007, depusă la dosarul de fond la filele 17 și urm. reținându-se că, prin memoriul justificativ întocmit de către d-nul. se relevă faptul că "retragerea de 3,6 n raport de limita posterioară a parcelei a fost aprobată prin și, producându-și efectul prin construirea a două imobile cu regim de înălțime ". e asemenea, se subliniază faptul că ntre mai multe lucrări urbanistice a apărut o neconcordanță, iar construcția reclamantului a fost amplasată conform limitei de aliniere stabilită prin -ul întocmit pentru și.
Același memoriu atestă faptul că imobilului nu i s-a adus modificare față de proiectul inițial, planșele rămânând neschimbate, unica modificare constând în amplasarea construcției pe parcelă. S-a apreciat, de asemenea, că modificările aduse proiectului inițial autorizat nu sunt de natură a afecta structura de rezistență, fiind deci lipsită de necesitate întocmirea unei expertize tehnice de specialitate.
Important de subliniat este și faptul că HCL nr. 544/28.08.2007, de aprobare a avizului mai sus menționat, a fost emisă în baza prev. art. 36 pct. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001, astfel încât în cauză sunt respectate, corelativ, și disp. art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii deliberativului local.
Din analiza coroborată a acestor înscrisuri, rezultă așadar respectarea deplină a reglementărilor urbanistice actuale prin amplasarea construcției așa cum acesta este realizată faptic, precum și corespondența amplasamentului construcției cu reglementările urbanistice coreIate ale zonei.
De altfel, aceste aspecte nu au fost contestate de către pârât, care, prin răspunsul la interogatoriul administrat de către tribunal, recunoaște îndeplinirea actuală a tuturor cerințelor urbanistice și deci faptul că amplasarea faptică nu contravine cerințelor urbanistice și că se integrează în cadrul construit preexistent.
În ceea ce privește textele legale aplicabile speței, reclamantul a arătat în mod corect faptul că prev. alin. 2 al art. 56 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1.430/2005, stabilesc expres o obligație a autorității publice competente în emiterea autorizației de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate.
, dispozițiile exprese ale alin. (3) al art. 56 din Norme stipulează că "(3) In situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării in legalitate."
În același sens sunt și prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora, în cazul nerespectării autorizației de construire, legiuitorul a avut în vedere soluții alternative, respectiv intrarea in legalitate prin obținerea ulterioară a autorizației pentru lucrările executate, atunci când acest lucru este posibil, prin raportare la conformitatea lucrărilor cu documentațiile de urbanism, fie prin desființarea acestor lucrări în ipoteza și în cazul expres determinat a existenței unor încălcări grave ale documentațiilor de urbanism aprobate, încălcări iremediabile.
Curtea achiesează la susținerea din recurs conform căreia numai o astfel de soluție este în acord cu scopul și finalitatea legii, pentru că așa cum se arată expres în art. 2 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire nu are alt scop decât de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și aceasta se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism.
În concluzie, intrarea în legalitate prin efectuarea demersurilor necesare si supunerea spre verificare a îndeplinirii condițiilor urbanistice a lucrărilor efectuate cu nerespectarea eliberate, este regula si cerința principală avută în vedere de către legiuitor, iar refuzul eliberării modificatoare poate fi justificat numai din prisma nerespectării cerințelor urbanistice, respectiv de imposibilitatea iremediabilă de integrare a construcției realizate în cadrul construit preexistent.
Or, în cauză nu s-a dezvăluit nici o încălcare iremediabilă și, fără ca reclamantului să i se poată imputa vreo culpă derivând din pasivitatea acestuia, autoritatea refuză ulterior eliberarea actului administrativ exercitând dreptul său de apreciere în contextul dat cu putere discreționară.
Dacă dreptul de apreciere ar fi fost justificat prin aceea că eliberarea autorizației pentru modificarea soluției constructive nu era posibilă, întrucât normele legale și tehnice aplicabile în materia construcțiilor ar fi fost astfel încălcate, refuzul nu putea fi calificat ca fiind dat cu exces de putere.
Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism a avizat modificarea soluției constructive la 14 iunie 2007, Consiliul Local al municipiului C-N a aprobat prin hotărârea nr. 544/28.08.2008 acest aviz, documentația depusă de către reclamant la data de 29.08.2007 era completă, astfel încât refuzul eliberării actului modificator de către autoritatea competentă apare ca fiind nejustificat.
În acest context, nu pot fi reținute apărările formulate prin întâmpinare conform cărora nu era aplicabil în cauză textul art. 49 din Legea nr. 215/2001, chiar dacă autoritatea deliberativă a aprobat prin nr. 544/2007 avizul nr. 45.562/8754/14.06.2007 al, existând alte impedimente la eliberarea autorizației, respectiv acțiunea de desființare a construcției, aceste aspecte nefiind opozabile instanței învestite cu prezenta acțiune și care trebuie să se pronunțe în limitele textului art. 28 din Legea nr. 50/1991 și a art. 56 din Ordinul nr. 1.430/2005.
Pârâtul a mai relevat și faptul că intrarea în legalitate este permisă într-un termen stabilit, care nu a fost respectat, însă aceste susțineri sunt contrazise, pe de o parte, de înscrisul depus la dosarul de fond la fila 132, care cuprinde cronologia demersurilor întreprinse de către reclamant, primul dintre acestea fiind inițiat în interiorul termenului stabilit de către organul de control.
Pe de altă parte, nu s-a explicat de ce autoritatea competentă a fost considerat necesar acordul vecinului, nefiind incidente niciuna dintre situațiile reglementate prin anexa 1, pct. 2.5.6 a Legii nr. 50/1991.
De asemenea, reclamantul a arătat că eliberarea act eliberator a fost condiționat ulterior de demonstrarea viabilității acestui amplasament din punct de vedere urbanistic, respectiv întocmirea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu, iar neintrarea în legalitate s-a datorat unor condiții obiective, în sensul că procesul de intrare în legalitate a presupus demonstrarea oportunității și posibilității amplasării construcției în modul în care acesta a fost amplasată, în raport de cerințele urbanistice ale zonei, proces cu o durată obiectivă mai îndelungată.
Pentru toate aceste considerente, recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii introductive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1.073 din 06 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ și, în consecință, obligă pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N la emiterea autorizației de construire modificatoare a autorizației de construire nr. 943/16.06.2006, vizând autorizarea modificării amplasării construcției autorizate în interiorul parcelei, pe noul amplasament aprobat prin nr. 544/28.09.2007 de aprobare a avizului 45562/8754/14.06.2007.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./Jud.fond:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
