Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.378/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de către revizuientul împotriva deciziei civile nr. 1308/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuientul personal și asistat de avocat -, cu împuternicirea avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 28.10.2008 reprezentanta revizuientului a depus o cerere de lăsare a cauzei pentru a doua strigare.
Reprezentanta revizuientului arată că nu mai susține cererea de lăsare a cauzei pentru a doua strigare.
Curtea solicită reprezentantei revizuientului să își exprime punctul de vedere față de cele învederate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 08.10.2008, înscris prin care se invocă, în esență, excepția inadmisibilității cererii raportat la dispozițiile art. 322 pct. 4, teza a doua din proc. civ. în condițiile în care înscrisurile și împrejurările invocate nu sunt ulterioare pronunțării hotărârii atacate.
Reprezentanta revizuientului arată că cererea de revizuire este admisibilă, înscrisul depus în susținerea celui de-al doilea motiv de revizuire este un înscris nou, neputând fi depus mai înainte din împrejurări mai presus de voința părților, respectiv revizuientul a intrat în posesia acestuia după formularea recursului. De asemenea, cererea nu este tardivă, întrucât se încadrează în dispozițiile art. 324 pct. 3 teza finală proc. civ. respectiv cererea de revizuire poate fi introdusă de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii faptelor.
La solicitarea instanței, revizuientul personal arată că nu cunoaște data exactă la care a intrat în posesia declarației d-nei -.
Reprezentanta revizuientului arată că cererea de revizuire este admisibilă pentru ambele motive invocate. Raportat la cele două motive de revizuire invocate și raportat și la admisibilitatea cererii de revizuire, apreciază că poate depune înscrisuri din care să rezulte că sediul fundației Euro - este diferit de domiciliul revizuientului, respectiv: Răspunsul Instituției Prefectului jud. M către IPJ M, declarația autentificată a numitului, adresa nr. -/23.11.2006 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor și extras din Registrul Special - partea B - Fundații, cu privire la fundația Euro -.
La solicitarea instanței, revizuientul personal arată că dosarul de urmărire penală împotriva numitului a fost întocmit la sesizarea sa personală și că a avut cunoștință de soluția dată de organul de urmărire penală. Arată, de asemenea, că nu a avut apărător în faza de urmărire penală.
Reprezentanta revizuientului solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune decont de cheltuieli și chitanțe - filele 52 - 58.
Curtea, după deliberare, rămâne în pronunțare asupra cererii de revizuire prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 1308/2008, pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2008, în dosar nr- al Curții de Apel Cluj, a fost admis recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 3845/17.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost casată și rejudecând cauza, s-a respins acțiunea reclamantului .
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3845 din 17 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
A fost anulată decizia nr. 33 din 12 iunie 2006 Direcției Generale a Finanțelor Publice M precum și actul constatator nr. 904/20 martie 2001 și procesul-verbal nr. 579/23 aprilie 2002 încheiate de Biroul Vamal.
Pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ Caf ost obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit declarației vamale de călători nr. 3746 din 21 noiembrie 1997 reclamantul contestator ar fi introdus în țară un autoturism marca Volksvagen passat Diesel, an de fabricație 1984 pentru Fundația "Euro ".
Deoarece titularul de operațiune nu s-a prezentat pentru a încheia operațiunea vamală, prin actul constatator nr. 904/20 martie 2001, s-a stabilit în sarcina acestuia o datorie vamală de 1486 lei.
Pentru neachitarea la scadență a acestor obligații bugetare, organele vamale au calculat dobânzi în sumă de 5.269 lei și penalități de întârziere în sumă de 48 lei prin procesul verbal nr. 579/23 aprilie 2002.
Cu somația nr. 5225 din 7 martie 2006 pârâta Direcția Generală Vamală O (actualmente C) a comunicat reclamantului obligațiile fiscale datorate.
Reclamantul a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin actul constatator nr. 904/20 martie 2001 și a procesului verbal nr. 379 din 23 aprilie 2004, contestație soluționată prin decizia nr. 33 din 12 iunie 2006 de către DGFP M, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată.
În soluționarea deciziei pârâta DGFP M nu a procedat la verificarea susținerilor reclamantului contestator vizând nesemnarea de către acesta a declarației vamale nr. 3746 din 21 noiembrie 1997.
Procedându-se la expertizarea semnăturii de pe aceasta de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura aparține acestuia.
Coroborând această probă cu rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare din 26 martie 2007 pronunțată în soluționarea cercetărilor penale efectuate la plângerea reclamantului împotriva numitului, rezoluția prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, instanța a apreciat dovedite susținerile contestatorului.
Recursul declarat de către pârâtă a fost admis de către Curtea de Apel Cluj, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, raportat la probațiunea administrată în fața instanței de recurs, din conținutul căreia s-a reținut că apărările formulate de reclamant, apreciate ca întemeiate de prima instanță, apar ca fiind nereale, având în vedere că nu se poate reține împrejurarea că există un dubiu asupra documentului.
Recursul promovat de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Caf ost apreciat ca fiind întemeiat, prezumția de legalitate autenticitate și veridicitate a declarației vamale de călători operând în favoarea acesteia, având în vedere și probatoriul administrat în fața instanței de recurs.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul, în temeiul art. 322 pct. a teza a II-a și art. 322 pct. 5.pr.civ. a solicitat încuviințarea acesteia și schimbarea în tot a deciziei civile nr. 1.308/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în sensul respingerii recursului declarat de AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C împotriva sentinței civile nr. 3.845/17.12.2007, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea admisibilității cererii de revizuire, revizuientul a arătat că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct.A teza a doua pr.civ. astfel că dovada săvârșirii infracțiunii trebuie să se facă, de regulă, cu o hotărâre de condamnare definitivă pentru infracțiunea de fals, iar în cazul existenței unui impediment în declanșarea sau continuarea procesului penal, instanta de revizuire, pe cale incidentă, poate stabili existenta falsului, iar în practică s-a decis că prin "Înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății" trebuie să se înțeleagă și înscrisul care nu corespunde realității, chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a adevărului nu s-a comis o infracțiune.
Față de aceste considerente, revizuientul a relevat faptul că, în speță, declarația vamală pentru călători nr. 3.746 din 21.11.1997 nu a fost semnată de către revizuientul-intimat, iar prin expertiza grafologică s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă numitul este cel care a semnat declarația vamală pentru călători și de altfel, opinia Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C este că nici nu este nevoie de semnătura căIătorului "ad validitatem".
Indiferent cine a importat autoturismul în litigiu, beneficiară a fost Fundația "Euro " care a avut sediul în B-M,-/43 si nicidecum care a domiciliat si domiciliază în B-Sprie,-.
De asemenea, revizuientul a arătat că la data efectuării importului, fiind vorba de o fundatie umanitară, autoturismul era scutit de plata taxelor vamale. Asa fiind, organele vamale au stabilit în mod nelegal obligatia de plată a taxelor vamale aferente bunului importat, actul vamal fiind emis cu încălcarea normelor imperative, fapt ce atrage nulitatea acestuia si a actelor subsecvente referitoare la penalităti si majorări de întârziere.
S-a subliniat și faptul că s-a trecut pe numărul de pașaport care ar aparține revizuientului nu dovedește automat că acesta este cel care a efectuat importul, deoarece organul vamal putea să treacă orice număr de pașaport dorea.
Mai mult, nota de constatare nr. 904/20.03.2001 s-a emis pe adresa B-M,-/43, adresă care este a Fundatiei "Euro ", dar stabilește în sarcina revizuentului o datorie vamală în sumă de 1.486 lei(RON) reprezentând taxe vamale pentru un autoturism marca Volkswagen având seria șasiului --, capacitate cilindrică 1.576 cm.3, anul fabricației 1984.
Acest act de constatare, a mai arătat revizuientul, nu a ajuns în posesia sa având în vedere că adresa menționată era a numitului, unde acesta avea declarat și sediul Fundației "Euro-", al cărei președinte era.
Față de aceste împrejurări, "titularul de operațiune", reclamantul, nu s-a putut prezenta la Biroul Vamal B-M pentru a încheia operațiunea de tranzit vamal, întrucât nici nu știa de acest act și nici nu a adus niciodată autoturismul mai sus indicat în țară. Mai mult, nu a semnat nici un din 21.11.1997, iar după 4 ani se încheie actul constatator nr. 904/20.03.2001 care se comunică la adresa care nu aparține revizuientului.
AI doilea motiv de revizuire invocat este cel stipulat de art. 322 pct. 5.pr.civ.
Astfel, revizuientul arată că la data 21.07.2006, a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia -M, fiind înregistrată sub nr. 1.815/P/2006 care a fost depusă la dosarul de fond, iar ulterior a fost declinată competența de soluționare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare. În dosarul nr. 195/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare se află si declaratia numitei -, inspector vamal, care a întocmit declaratia vamală de călători nr. 3.746/21.11.1997, din care rezultă împrejurările în care a fost întocmită aceasta: "În calitatea pe care o aveam am întocmit declarația vamală pentru călători nr. 3.746 din 21.11.1997 cu seria B--, declarație pentru introducerea în țară a unui autoturism marca VW culoare roșu metalizat, an fabricație 1984, apartinând Fundatiei "Euro " din B-M, str. -,. 7/43, aspect mentionat de către mine pe declaratia mai sus mentionată", autoturismul în cauză a fost înmatriculat de către Fundația "Euro " la data de 17.02.1998.
Având în vedere aceste aspecte, revizuientul consideră că trebuia somată fundatia care a introdus autoturismul în țară, iar în sarcina sa nu trebuia retinută obligatia plătii sumei stabilită ca datorie vamală, având în vedere că autoturismul a fost înmatriculat de fundatie, documentele trebuiau să fie la Vama Interioară B-M, autoturismul fiind scutit de taxe vamale, în conformitate cu legislatia din anii 1997-1998.
Referitor la actul constatator nr. 904 din 20.03.2001 întocmit de controlorul vamal, revizuientul apreciază că din eroarea la rubrica "titular de operațiune" a fost trecut numele său dar adresa fundatiei, si nu Fundatia "Euro ", asa cum a afirmat chiar controlorul vamal că ar fi trebuit să se procedeze, astfel încât obligatiile vamale au fost stabilite nelegal în sarcina revizuentului.
Revizuientul a relevat și împrejurarea că din actului numit "Hotărâre a Fundației Euro " din 17.06.2002, rezultă că s-a aprobat donația autoturismului în litigiu înscris pe actul numit "tabel nominal cu autovehiculele înmatriculate pe Fundația Euro " numitului și faptul că din fișa autovehiculului Volkswagen Golf rezultă proprietarii acestui autoturism, pentru care revizuientul plătește taxe vamale.
Totodată, revizuientul a arătat că din rezoluția din 26 martie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare rezultă că: " S-a constatat că, într-adevăr, petentul nu a introdus în țară autoturismul cu datele mai sus menționate și nici nu a semnat declarația vamală nr. 3.746/2I.1l.1997.Semnătura de pe acest act nu aparține petentului."
Față de toate aceste considerente, revizuientul apreciază că în cauză subzistă infractiunea de fals intelectual, însă actiunea penală nu pote fi pusă în miscare, deoarece a intervenit prescriptia răspunderii penale, termenul prevăzut de legea penală de cinci ani fiind scurs, astfel încât făptuitorul, - presedintele Fundatiei "Euro " nu mai poate fi tras la răspundere.
Intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M au depus întâmpinări în cauză.
Prin întâmpinarea formulată de AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ prin DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI M, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire si mentinerea în tot a deciziei civile a cărei revizuire se cere, ca fiind temeinică si legală.
În motivare, s-a relevat că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite cumulativ prevederile legale.
Astfel, cu privire la punctul 1 al cererii de revizuire, prin care revizuentul sustine că declaratia vamală de călători nr. 3.746/21.11.1997 nu a fost semnata de el, si în consecință este falsă, s-a arătat de intimată că din expertiza grafologică administrată în cauză rezultă doar că nu se poate stabili cu certitudine dacă numitul este cel care a semnat declaratia vamală de călători, ceea ce nu echivalează cu înscrierea în fals, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 4 teza a II-a pr.civ. De asemenea, din rezolutia din 26.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Somcuta M rezultă că "petentul nu a introdus în tară autoturismul și nu a semnat declaratia vamală nr. 3.746/21.11.1997, emnătura de pe acest act nu apartine petentulu", însă, din cuprinsul aceluiasi act rezultă că nu s-a efectuat expertiza grafologica, astfel încât nu se poate ști în ce fel a ajuns procurorul la această concluzie.
Referitor la acelasi rechizitoriu, intimata a arătat că deși prin acesta s-a mai constatat că: "declaratia vamală de călători nr. 3.746/1997 nu există", argument reiterat și de revizuient în prezenta cerere, la cererea instantei, autoritatea vamală a comunicat la dosarul cauzei exemplarul doi al declaratiei vamale, original, care de altfel a si fost supus expertizării grafologice, în absenta acestui document, expertiza nefiind posibila.
In privinta celui de-al doilea motiv de revizuire invocat de revizuient, art. 322 pct. 5.pr.civ. în care s-a arătat că în dosarul nr. 195/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Somcuta M se afla si declaratia numitei -, inspector vamal care a intocmit declaratia vamala de călători nr. 3746/21.11.1997, intimata a precizat că acest document se regăsea în dosar din anul 2006, declaratia fiind dată în 16.11.2006, astfel că nu poate fi considerat un nou înscris doveditor care să fi avut potențial de a determina o altă solutie în dosarul nr-. In plus, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Somcuta M, în care este mentionată si declaratia numitei -, se găsea la dosarul cauzei încă din fața primei instante.
Aceleași argumente de inadmisibilitate a cererii de revizuire sunt invocate de intimată cu privire la hotărârea Fundatiei "Euro " din 17.06.2002, din care rezultă că s-a aprobat donatia autoturismului în litigiu, deoarece revizuientul nu a arătat cum a ajuns în posesia sa sau care era împrejurarea mai presus de vointa sa care l-a împiedicat să prezinte înscrisul înainte de a se da hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Față de aceste considerente și raportat la prev. art. 326, 327.pr.civ. intimata apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă.
Analizând cererea formulată, prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin decizia atacată, a fost admis recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 3.845/2007 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost casată și, rejudecându-se, a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru anularea deciziei nr. 33 din 12 iunie 2006 M, a actului constatator nr. 904 din 20 martie 2001 și a procesului-verbal nr. 579 din 23 aprilie 2002, încheiate de Biroul Vamal.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a apreciat că nu pot fi reținute cele relevate de către prima instanță conform cărora nu s-a putut stabili că reclamantul a introdus în țară autoturismul pentru care s-a stabilit datoria vamală în cuantum de 1.486 lei, conform actului constatator și a procesului-verbal mai sus identificate, dându-se eficiență principiului in dubio pro reo, întrucât declarația vamală de călători se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, iar reclamantul nu a reușit să răstoarne această prezumție.
Soluția din recurs a fost întemeiată pe probațiunea administrată în baza prev. art. 305.pr.civ. respectiv adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare din 4 iunie 2007 ( 19), din conținutul căreia rezultă că plângerea penală formulată de către reclamant împotriva numitului, în dosar nr. 195/P/2006, pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 289 Cod penal, respectiv pentru obținerea unei declarații vamale false întocmite pe numele reclamantului și care atestă introducerea în țară de către acesta a unui autovehicul, a fost soluționată prin confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale, constatându-se că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
Din cuprinsul aceleiași adrese mai rezultă că nu s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, întrucât nu s-a putut prezenta declarația vamală în original, iar făptuitorul nu a putut fi audiat.
De asemenea, la fila 40 din dosarul de recurs, a fost depusă adresa nr. 51.102/2008 a Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple, din conținutul căreia rezultă că posesorul documentului de călătorie identificat în conținutul declarației vamale de călători este reclamantul.
Prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei pronunțate în recurs, reclamantul învederează faptul că în cauză sunt incidente două motive de schimbare a acesteia, după cum urmează:
- Art. 322 pct. 4 teza a II-a, respectiv existența unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății și pe care se întemeiază hotărârea atacată, fiind vorba despre declarația vamală pentru călători nr. 3.746/21.11.1997, care nu a fost semnată de revizuient; în susținerea acestui motiv, reclamantul se prevalează de împrejurarea că expertiza grafologică administrată de către prima instanță a concluzionat în sensul că nu se poate stabili dacă semnătura de pe acest act aparține revizuientului, precum și de rezoluția din 26 martie 2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului, în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale.
- Art. 322 pct. 5.pr.civ. respectiv descoperirea, după darea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; revizuientul învederează instanței faptul că aceste înscrisuri noi sunt reprezentate de către declarația inspectoratului vamal care a întocmit nr. 3.746/1997, instrumentată în dosarul nr. 195/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, precum și de hotărârea Fundației "Euro " din 17.06.2002, prin care s-a aprobat donația autoturismului în litigiu, aflat în patrimoniul acestei persoane juridice.
Excepția inadmisibilității cererii de revizuire urmează a fi admisă, instanța achiesând la poziția exprimată prin întâmpinarea formulată de către
Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare, care vizează îndreptarea erorilor de fapt, urmărind retractarea hotărârii, în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiect.
În privința motivului prev. de art. 322 pct. 4 teza a II-a pr.civ. în doctrină s-a relevat că este admisibilă promovarea, pe acest temei, a unei cereri de revizuire, atunci când înscrisul care a stat la baza pronunțării unei soluții a fost declarat fals, în cursul sau în urma judecății.
S-a mai subliniat că este necesar ca dubiile existente cu privire la veridicitatea și legalitatea înscrisului trebuie să fie ulterioare pronunțării hotărârii pronunțate, instanța de revizuire trebuind să aprecieze și dacă sunt întemeiate motivele pentru care nu s-a aflat de alterarea adevărului prin înscris, anterior introducerii cererii întemeiate pe prev. art. 322.pr.civ.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că aceste cerințe nu se verifică în speță, întrucât revizuientul nu face referire la împrejurări ulterioare pronunțării hotărârii atacate, ci la probațiunea care a fost administrată și valorificată de către instanță la momentul la care a fost adoptată soluția de admitere a recursului și s-a evocat fondul.
Astfel, se face referire la faptul că declarația vamală nu ar fi fost semnată de către revizuient și în acest sens se invocă expertiza grafologică care a fost administrată în fața Tribunalului Maramureș și care a concluzionat în sensul în care nu se poate stabili dacă ea a fost semnată de către.
De asemenea, petentul se prevalează de rezoluția din data de 26 martie 2007, dată în dosarul nr. 195/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, în considerarea faptului că, deși s-a constatat că reclamantul nu a semnat declarația vamală nr. 3.746/1997, nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, intervenind prescripția.
Întrucât toate aceste documente se află depuse la dosarul Tribunalului Maramureș și au fost luate în considerare de către instanța de recurs, aceasta statuând în sensul în care dubiul astfel creat nu este suficient pentru a înlătura prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate a declarației vamale, Curtea apreciază că nu sunt incidente prev. art. 322 pct. 4 teza a II-a pr.civ. nefiind vorba despre împrejurări noi, care să nu fi fost analizate la momentul pronunțării hotărârii atacate.
În privința celui de-al doilea motiv de revizuire, în mod corect se relevă de către intimată faptul că declarația dată în dosarul nr. 195/P/2006 de către inspectoratul vamal care a întocmit declarația vamală de călători, nu poate constitui înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5.pr.civ. întrucât revizuientul avea cunoștință de existența acestei mărturii încă de la data la care i-a fost comunicată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 26 martie 2007, dată în dosarul nr. 195/P/2006.
Acest moment nu este ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, deoarece dovada de comunicare a acestui act, în care se face referire la faptul că a fost audiat în cauză funcționarul vamal care a întocmit declarația, a fost depusă la dosarul de fond la filele 132 - 134.
În legătură cu această cerință, în doctrină s-a relevat că ea nu este îndeplinită dacă înscrisul a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, pentru că se opune la cercetarea lui, din nou, puterea de lucru judecat a acesteia.
Aceste considerente sunt valabile și în privința hotărârii Fundației "Euro ", prin care s-a stabilit faptul că autoturismul în litigiu urmează a fi donat și care se află depusă la fila 13 dosarului de fond.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 1.308 din 2 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - AL - - - - -
Red.
Dact./2 ex./24.11.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar, Floarea Tămaș
