Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2211/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2211/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1116 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata-pârâtă ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat, la data de 10 octombrie s-au înregistrat la dosar motive de recurs, iar la 15 octombrie o cerere de comunicare a motivelor de recurs formulată de intimată.
Față de data depunerii motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 301, 3021alin 1 și art. 303.pr.civ, curtea invocă din oficiu excepția nulității recursului, apreciind în consecință că nu mai este necesar a se pronunța asupra cererii de comunicare a motivelor de recurs formulată de intimată și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1116 din data 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantului G împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamantul prin acțiunea promovată a solicitat constatarea nulității chitanței nr. -/29.03.2000 eliberată de Administrația Financiară C pe numele de, chitanța care nu constituie act administrativ sau administrativ fiscal în sensul prevederilor nr.OG 92/2003 și a Legii nr. 554/2004.
În cadrul rejudecării reclamantul a precizat că temeiul de drept al acțiunii este art. 1,2,4,8 din Legea nr. 554/2004 în raport de care avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 care este o condiție a exercițiului dreptului la acțiune. Pe de altă parte nu a contestat decizia de impunere prin care s-a stabilit impozitul achitat prin chitanța atacată, deși așa cum rezulta din probatoriul administrat a luat cunoștință încă din anul 2003.
Având în vedere că excepția inadmisibilității acțiunii prevalează față de excepția tardivității introducerii acțiunii, Tribunalul a dispus admiterea acesteia și a respins acțiunea reclamantului pe această excepție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul G, solicitând constatarea nulității absolute a chitanței nr. -/29.03.2000 eliberată de Administrația Financiară C, pe numele de.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că, persoana respectivă este decedată în data de 18 august 1991, deci este evident că nu putea să facă o plată în 29.03.2000, și nici odată nu a domiciliat în C-N-/68.
Reclamantul a arătat că fratele celui decedat, cu care a avut un contract de închiriere pe o perioadă de 3 ani a imobilului a cărei proprietar a fost, contract încheiat în condiții prevăzute de lege, înregistrat la Administrația Financiară C, în care era prevăzut suma de 200.000 lei pe lună ca preț al chiriei.
În anul 2000, luna ianuarie a înaintat o cerere către Administrația Financiară C în care a solicitat recalcularea impunerii pe venitul realizat din chirii, afirmând, fără nici un temei, că de fapt prețul chiriei era stabilit la suma de 300 DM pe lună.
Administrația Financiară C, fără a avea un nou contract sau act adițional la contractul înregistrat, a acceptat cererea lui a recalculat impunerea, a acceptat plata retroactiv din anul 1998, anul încheierii contactului de închiriere și a eliberat chitanța respectivă dar nu pe numele lui domiciliat în C-N-/68, ci pe numele lui ( persoana decedată în anul 1991! ) cu domiciliul în C-N-/68 ( unde persoana respectivă nu a domiciliat nici odată! ).
Folosindu-se de chitanța respectivă a acționat în judecată, în final obținând o hotărâre în favoarea sa, reclamantul fiind condamnat la plata sumei de 10.800 DM. Neavând posibilitatea de a plăti, a fost supus procedurii de executare silită și a interdicției de a părăsi țara.
Nici unul din judecătorii celor trei instanțe nu au observat falsul chitanței respective ( plata fiind făcută de un mort! ).
Reclamantul a observat acest lucru în anul 2003 ( fapt recunoscut de Administrația Financiară C ) când a sesizat Ministerul Finanțelor cerând să verifice modul eliberării chitanței respective și anularea ei.
Administrația Finanțelor Publice Cad at răspunsuri pur birocratice, neconforme cu realitatea faptelor.
Tribunalul Cluja respins acțiunea reclamantului, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, solicitată în întimpinarea depusă de Administrația Finanțelor Publice C, întimpinare în care se scria: " Chitanța eliberată de către instituția noastră nu constituie act administrativ sau administrativ fiscal în sensul nr.OG 92/2003 sau a Legii 554/2004 ".
Or, tocmai această afirmație, pe care a folosit-o Tribunalul Cluj pentru respingerea acțiunii, este contrara prevederilor nr.OG 92/2003, cap. II, art. 41 și art. 42.
Nu s-a ținut cont de prevederile nr.OG 92/2003 cap. II art. 7 alin. 1,2,3, unde la alin. 2 se prevede: - " Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată, organul fiscal a identificat și a avut în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz ".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1.pr.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen care, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Totodată, conform art. 306 alin. 1.pr.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul lega, cu excepția situației în care Curtea pune în discuție motive de ordine publică.
În speță, Curtea constată că hotărârea recurată a fost comunicată cu recurentul la data de 28.07.2008 așa cum atestă dovada de comunicare materializată în procesul-verbal încheiat de agentul poștal ( 26 dos. fond.).
De asemenea, Curtea reține că declarația scrisă de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 12 august 2008 menționând că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat ( 2). La declarația de recurs este anexată partea din dovada comunicării hotărârii recurate pe baza căreia i s-a făcut comunicarea la 28.07.2008 ( 3).
La data de 10 octombrie 2008 recurentul a înregistrat pe rolul acestei Curți memoriul cuprinzând motivele de recurs( 7-8).
Curtea observă că termenul pentru depunerea memoriului cuprinzând motivele de recurs a fost depășit cu mai mult de 2 luni încât conform art. 303 alin. 1 și 2 corelat cu art. 306 alin. 1.pr.civ. se va constat că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1116 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /
2 EX./27.10.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
