Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2209/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2209/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 339 din 30 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI DE și CONSILIUL LOCAL DE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții nu au achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru recurs, conform mențiunilor cu care au fost citați.
Deși s-a dispus obligația recurenților de a achita în solidar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, curtea revine asupra acestei dispoziții, constatând că atât acțiunea cât și recursul sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, întrucât litigiul decurge dintr-un raport de muncă.
Așa fiind și reținând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 339/CA/2008 din data de 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Primarul Comunei de Câmpie și Consiliul Local de Câmpie.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) este întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază ) precum și pe dispozițiile art. 17 alin. 2 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, și a altor acte normative speciale.
Astfel, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. (art. 29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, alin. 2, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcționarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamant, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În raport de cele de mai sus, susținerea reclamanților în sensul " asigurării efective a egalității de tratament și de șanse" nu se circumscrie disp. art. 1 și 2 din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece textele invocate se referă la realizarea cadrului legislativ pentru asigurarea drepturilor fundamentale aferente dreptului la muncă și nu la realizarea unui egalitarism mărunt între funcționarii publici din cadrul acelorași structuri administrative. Teza discriminării sugerată de reclamanți nu poate fi primită de instanță întrucât pentru situații diferite trebuie să existe reglementări diferite, astfel că reclamanții în calitatea lor de secretar comunal, inspector, funcționar public de execuție, consilier gradul I și consilier, nu se află în situații analoage cu personalul civil din instituțiile militare și din instituțiile publice de apărare națională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanții, și solicitând admiterea recursului în sensul de a fi obligați pârâții la plata îndemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.08.2003, sumă actualizată cu rata inflației la zi și casarea în totalitate a sentinței civile ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare reclamanții au arătat că, nelegal instanța de fond a reținut că prin nr.OG 6/2007 nu a fost prevăzută și îndemnizația de dispozitiv solicitată de ei, precum și nici prin nr.OUG 92/2004.
Acest drept a fost reglementat prin Ordinul nr. 496/2003 pct. 9.3 și 31.1.
S-a arătat că pe lângă sporurile prevăzute de nr.OUG 192/2002, modificate și completate prin Legea nr. 161/2003 se stabilește ca indemnizația de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu prevederile art. 1 și 2 din nr.OUG 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor are competența, între altele în domeniul funcției funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale, respectiv în cadrul Primăriei de Câmpie organizată ca atare în cadrul Județului B-N și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Curtea de Apel mai reține că prin Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-a statuat că disp. art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Față de cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României corelat cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul reclamanților cu consecința menținerii în întregime a sentinței pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 339 din 30 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2EX./22.-.
JUD.FOND..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
