Contestație act administrativ fiscal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 239/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B șiAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului, împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri: primul de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar al doilea de cealaltă recurentă-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, ambele declarate, motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că recurentele-pârâte au solicitat judecata în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2655/110/08.05.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 12374/17.04.2008 și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 2748 lei plus dobânzile legale aferente, cu cheltuieli de judecată, reclamantul achitând taxa de timbru de 39 lei cu chitanța nr.-.
În motivarea acțiunii a arătat că în ianuarie 2008 achiziționat un autoturism marca Renault din Uniunea Europeană, iar pentru a putea înmatricula mașina a fost obligat să plătească suma de 2748 lei, cu chitanța seria - nr. -/04.01.2008, conform art. 2142Cod Fiscal, taxa impusă prin G nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 2141- 2142Cod Fiscal, că taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" fiind interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Cuantumul taxei speciale datorată bugetului de stat se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei, prevăzute în anexele speciale ale legii, esențialul fiind că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, acesta fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Susține reclamantul că diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe, arătându-se că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, cu referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamanta menționează supremația dreptului comunitar, și anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
S-a mai precizat că anterior prezentei acțiuni s-a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, notificând pârâta în acest sens, dar aceasta nu a dat curs solicitării sale.
Pârâta PBa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pârâta P.B a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de capătul de cerere privind " anularea adresei nr. 12374/17.04.2008 ", motivat de faptul că adresa de răspuns nu este un act administrativ fiscal pentru a-i fi aplicate dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinice, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că se încadrează într-una din categoriile de exceptate de la plata taxei speciale pentru autoturisme precum și a faptului că autoturismul achiziționat nu este scutit de plata taxei speciale, astfel încât acesta a făcut o plată legală, în conformitate cu prevederile legale ale țării pe teritoriul căreia domiciliază.
De asemenea, nu există până în prezent o decizie care să constate nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în Codul Fiscal și Normele Metodologice de aplicare a acestuia, dispoziții care prevăd obligativitatea achitării taxei speciale pentru autoturisme.
Prin sentința 287/06 iunie 2008 instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI FINAMNȚELOR PUBLICE B și a inadmisibilității și admis acțiunea. A anulat adresa 12374/17 aprilie 2008 și au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 2.748 lei și dobânzile legale aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta B față de capătul de cerere privind anularea adresei nr.12374/17.04.2008, instanța urmează aor espinge, având în vedere că obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare și calcul, precum și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor Publice.
Dacă s-ar aprecia că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar, prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlul de creanță cu suport material, ar echivala cu încălcarea dreptului său de a avea acces liber la justiție și ar încălca art. 21 alin.1 din Constituție care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Ca urmare, actul administrativ fiscal vătămător îl constituie însăși plata taxei, iar demersul prealabil administrativ a fost realizat prin cererea de restituire a taxei, cerere care a fost respinsă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B, instanța urmează aor espinge, având în vedere că plata a fost efectuată în contul Trezoreriei B și a fost vărsată la bugetul de stat. Deci, suma achitată de către reclamant cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, a fost achitată în contul pârâtelor, care au refuzat restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seria -, nr. -/04.01.2008, suma de 2748 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, iar prin adresa nr. 12374/03.04.2008, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 12374/17.04.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța a reținut și faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, prima instanță a reținut că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, în dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană) și ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele:
Prin motivele de recurs formulate, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI arată că la 01 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG50/2008 și normele de a aplicare a acesteia iar prin art. 11 din OUG50/2008 se instituie procedura de restituire a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 ca diferență dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare și solicită doar admiterea în parte a acțiunii și restituirii eventualei diferențe.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B arată că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece adresa contestată este emisă de Se susține de asemenea că reclamantului putea să i se restituie eventual diferența dintre taxa plătită și taxa de poluare conform procedura prevăzută de HG686/2008 și a dispozițiilor OG92/2003, susținând în concluzie inadmisibilitatea hotărârii.
Mai arată pârâta că la data solicitării restituirii sumei nu era în vigoare HG 686/2008 și astfel apreciază că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
În completarea motivelor de recurs pârâta arată că expertul a menționat că taxa de poluare este conformă cu dreptul comunitar iar instanța de fond nu a precizat care este dobânda legală.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second-hand marca Renault în data de 30.11.2007 iar pentru a-l înmatricula în România a achitat, la data de 04.01.2008, o taxă specială, conform art. 2141din Codul fiscal, în cuantum de 2748 lei pe care ulterior a solicitat să îi fie restituită, solicitare respinsă de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin Legea 343/2006 modificată prin OUG110/2006 s-a modificat Codul fiscal și s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule comerciale la înmatricularea acestora în România. Această taxă de primă înmatriculare este aplicată, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 din Tratatul Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor alte state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Față de reglementarea cuprinsă în art. 90 din Tratat, taxa de primă înmatriculare instituită de legislația internă și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor second - hand din statele care compun Uniunea Europeană și care nu este aplicabilă celor similare din România constituie o măsură discriminatorie care este de natură împiedica libera circulație a mărfurilor.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunității Europene (E) cauzele și (Ungaria) și (Polonia) reținând că taxele de primă înmatriculare, aplicabilă autoturismelor second - hand, instituită de Ungaria și Polonia este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Reținând că aplicarea dispozițiilor naționale privind taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal autoturismelor și autovehiculelor second - hand din țările Uniunii Europene este contrară art. 90 din Tratat, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motivele de recurs formulate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Este adevărat că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare dispozițiile OUG50/2008 iar ulterior au fost emise normele de restituire a eventualei diferențe dintre taxă prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și cea consacrată prin OUG50/2008 potrivit art. 11 din acest act normativ, însă aceste dispoziții legale nu îi sunt aplicabile reclamantului care la data de 04.01.2008 a formulat cererea de restituire iar la data de 08.05.2008 a formulat cererea de chemare în judecată.
Astfel, sub un prim aspect OUG50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 au caracter retroactiv și sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stran și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă.A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În ceea ce privește susținerea recurenților că la data solicitării nu ar fi existat dispoziții legale care să reglementeze restituirea sumelor nelegal achitate de reclamant, aceasta nu poate fi primită, la data solicitării restituirii dispozițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală reglementau restituirea sumelor de la buget, iar prin Ordinul Nr. 1899 din 22 decembrie 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice s-a aprobat procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Nici susținerea referitoare la infograma 5889 invocată de recurenta mun. B nu prezintă relevanță în cauză deoarece aceasta se referă la taxa pentru poluare și nu la taxa specială consacrată prin art. 2141- 2143din Codul fiscal și achitată de reclamant.
În ceea ce privește dobânda legală stabilită de prima instanță aceasta, chiar dacă nu este prevăzută expres în hotărâre, nu poate fi decât dobânda legală fiscală așa cum este prevăzută prin art. 124 Codul d e procedură
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile contencios administrativ - fiscale promovate de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,13 martie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
30 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
