Contestație act administrativ fiscal. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 279/2008
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă SC" "SRL O împotriva sentinței civile nr. 341 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, s-a constatat lipsa părților, cauza reluându-se la a doua strigare, când a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar și concluzii scrise.
În continuare, arată că din considerentele pentru care a fost criticată hotărârea instanței de fond, de reținut sunt următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că factura fiscală de cumpărare a motorului nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Astfel, arată că această factură fiscală îndeplinește condițiile legale, potrivit dispozițiile art. 155 alin. 8 din Codul fiscal, are toate elementele de identificare, operațiunea de înregistrare în contabilitate a fost făcută potrivit dispozițiilor art. 145 lit. a alin. 8 din Codul fiscal, astfel cum, corect, a reținut și expertul prin expertiza efectuată în cauză.
De asemenea, Codul fiscal prevede în mod expres situația când cumpărătorul se poate înregistra în contabilitate cu o factură fiscală și, având în vedere că factura fiscală în discuție face parte din plaja de facturi a vânzătoarei, întrunind și condițiile legale de emitere prevăzute de art. 155 alin. 8, aceasta reprezintă, din punct de vedere formal, un document legal justificativ. Așa cum rezultă din actul de control, cât și din expertiza efectuată în cauză, factura a fost evidențiată în evidența contabilă a vânzătoarei, dar și în evidența contabilă a reclamantei, organul de control recunoscând plata făcută de societatea reclamantă ca și cheltuială, încasând și de la vânzătoare; însă, în mod nelegal, nu a admis reclamantei deducerea de Față de cele mai sus-arătate, în condițiile în care organul de control recunoaște prețul achitat respingând deducerea de, conform Codului fiscal acest lucru este nelegal. Mai arată că, în cauză nu interesează, iar reclamanta nu avea abilitatea de a verifica actele de proveniență ale vânzătorului. Însă, atât timp cât actele de proveniență ale vânzătorului său sunt legale, provenind din plaja de facturi ale acestuia, iar reclamanta s-a înregistrat în mod legal în contabilitate cu această factură, se impune să beneficieze de dreptul de deducere a
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise și două hotărâri în susținere, pronunțate de Curtea de APEL BACĂU.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 969/110/20.02.207 reclamanta O a solicita anularea deciziei nr. 32/26.01.2007 - prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice B i-a respins contestația împotriva deciziei de impunere nr. 8785/15.11.2006, cu privire la suma de 22.800 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere, aferentă facturii nr. -/10.07.2006 - și încuviințarea deducerii acestei sume, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 341 din 27.09.2007 Tribunalul Bacăua respins acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 32/26.01.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins contestația împotriva deciziei de impunere nr. 8785/15.11.2006, cu privire la suma de 22.800 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 8680/15.11.2006 suma de 22.800 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura fiscală nr. -/10.07.2006, a fost considerată nedeductibilă deoarece operațiunea economică înscrisă în factura menționată, nu este reală, societatea furnizoare în speță SC" "SRL nu are documente legale de proveniență a mijlocului fix, așa cum prevede art.6 alin.1 din Legea 82/1991 și art.145 alin.8 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru perioada verificată 01.04.2006-31.07.2006, reclamanta a înregistrat deductibilă în sumă de 257.917 lei care provine din achiziții de bunuri și servicii.
Organul de inspecție fiscală a efectuat verificări încrucișate la " " SRL și la " " L la mijloacele fixe achiziționate.
Prin Procesul verbal nr.7129/11.09.2006 încheiat la SC " " SRL, s-a constatat că societatea a înregistrat în evidențele contabile facturile emise către SC " " SRL Bunurile vândute au fost achiziționate de la SC " " SRL-societate aflată în faliment reprezentată prin lichidator judiciar SC " EXPERT" SRL, în baza contractului 2264/21.12.2004.
Prin procesul verbal nr.7557/28.09.2006 încheiat la SC " " SRL Livezi, s-a constatat că societatea a înregistrat în evidențele contabile factura BC nr.-/10.07.2006 emisă de către SC " " SRL O, reprezentând " nr.3 Livezi echipat cu SC 160 ". Din verificarea documentelor contabile ale acestei societăți a rezultat faptul că SC" "SRL Livezi a achiziționat bunul de la SC"-"SRL P cu factura - - nr.-/31.03.2006, însă pe această factură este înscris echipat cu seria 67 nr.44859 cu putere de 250.
Prin adresa nr.7380/22.09.2006, s-a solicitat DGFP I efectuarea unui control încrucișat la SC "-" SRL P cu privire la factura - - nr.-/31.03.2006. Prin adresa nr.2364/12.10.2006 emisă de DGFP I și înregistrată la B sub nr.8075/24.10.2006 s-a transmis procesul verbal nr.23163/12.10.2006 încheiat la SC "-" SRL P în care s-au constatat următoarele:
- factura fiscală - - nr.-/31.03.2006 nu este înregistrată în evidențele contabile ale SC "-" SRL
- carnetele de facturi seria - - nr.---, din care face parte și factura fiscală mai sus menționată, au fost declarate pierdute prin publicarea în Monitorul Oficial partea a III-a nr.124/10.02.2006.
Urmare investigațiilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat că operațiunea economică consemnată în factura fiscală BC nr.-/10.07.2006 emisă către C " " L O de către C " " L în valoare de 142.800 lei din care TVA în sumă de 22.800 lei nu este reală, deoarece furnizorul nu are documente legale de proveniență a mijlocului fix " Livezi" în conformitate cu art.6 al.1 din Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, motiv pentru care în conformitate cu disp.art.145 alin.3 lit. a din Legea nr.571/2003 nu s-a acordat dreptul de deducere pentru suma de 22.800 lei.
Organul de inspecție fiscală a efectuat investigații în baza prevederilor art.92 alin.2 lit. a și a art.49 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
Potrivit prevederilor art.6 alin.1 din Legea contabilității 2982/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare și prevederilor art.145 alin.8 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, factura seria - - nr.- din data de 10.07.2006, nu este document justificativ, întrucât datele înscrise în ea nu sunt conforme cu realitatea, iar bunul vândut de către C " " L Livezi nu a fost niciodată în proprietatea acesteia.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, a invocat adresa nr.-/1999 a Direcției Generale de Legislație Impozite indirecte din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, care la acea dată era în vigoare Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind A cu modificările și completările ulterioare.
Prin răspunsul și concluziile la obiectivele stabilite, expertiza contabilă nu a ținut seama de prevederile legale în materie de A in vigoare la data efectuării inspecției fiscale.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului reclamanta O a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Este greșită considerarea de către tribunal, ca, a operațiunii economice consemnate în factura fiscală -/10.07.2006, hotărârea fiind dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale.
În raport de dispozițiile 6 alin. 1 din Legea contabilității (care prevăd obligația înregistrării în contabilitate a operațiunilor în ordine cronologică); a art. 145 alin. 1 și 8 lit. a) și art. 155 din Codul fiscal, cumpărătorul are obligația de a efectua operațiunea de înregistrare contabilă a facturii fiscale ca document justificativ în ordinea cronologică a emiterii, factura fiscală trebuind să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal. Nici măcar organul fiscal și nici expertul contabil nu au stabilit că factura fiscală emisă de vânzătoarea sa nu este corect întocmită. Factura fiscală în cauză face parte din plaja de facturi ale vânzătoarei, întrunind condițiile de emitere prevăzute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal întrucât conține toate informațiile obligatorii prevăzute de acest text, astfel încât, din punct de vedere formal, factura fiscală reprezintă document legal justificativ și îi dă dreptul la deducere prevăzut de art. 145 alin. 1 și 8 lit. a) din Codul fiscal.
În plus, factura fiscală a fost operată atât în evidența contabilă a vânzătoarei sale, cât și în evidența sa contabilă, s-a încasat prețul care a fost evidențiat contabil ca cheltuială, iar mijlocul fix achiziționat este în posesia sa. Deci, operațiunea este reală, organul de control recunoscând plata făcută de reclamantă ca cheltuială și încasând taxa pe valoarea adăugată colectată de la vânzătoarea în aceste condiții nu este relevant motivația că pa factura fiscală cu care vânzătoarea a achiziționat mijlocul fix ar face parte dintr-un carnet de facturi anulate, atâta timp cât însăși figurează înregistrată în evidența contabilă cu această factură.
Recursul este fondat.
Art. 145 alin. (8) din Codul fiscal (în reglementarea în vigoare la data emiterii facturii fiscale BC - nr. -/10.07.2006) prevede care sunt documentele în baza cărora persoana impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere în vederea exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată. La lit. a), pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, de o altă persoană impozabilă, documentul justificativ este factura fiscală; această factură trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și trebuie să fie emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
În cauză, organele fiscale nu i-au respins reclamantei dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru că aceasta (reclamanta) nu ar fi prezentat documentul justificativ prevăzut de art. 145 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal sau pentru că factura fiscală nu ar cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal ori vânzătoarea sa nu ar fi avut calitatea de persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, ci pentru că, pentru bunul care i-a fost livrat de către, aceasta din urmă nu are un astfel de document justificativ, respectiv documente de proveniență legală a mijlocului fix pe care a pretins că l-a cumpărat de la - P, jud.
Procedând în acest fel, organele fiscale au extins, fără vreun temei legal, aplicarea art. 145 alin. (8) din Codul fiscal de la persoana impozabilă care solicită dreptul de deducere la persoana care a făcut livrarea bunului, ca și cum dreptul de deducere ar fi fost exercitat de aceasta din urmă persoană. Nicio dispoziție legală nu-i impune reclamantei, în calitate de persoană impozabilă achizitoare, să solicite persoanei care îi livrează un bun să facă dovada că respectivul bun i-a intrat în patrimoniu cu respectarea dispozițiilor în materie fiscală sau să verifice ea însăși dacă actul în baza căruia vânzătorul său susține că este proprietarul bunului înstrăinat este sau nu document legal de proveniență; de altfel, persoana impozabilă achizitoare nici nu are mijloacele de a face o astfel de verificare, organul fiscal ajungând la concluziile cuprinse în raportul de inspecție fiscală în urma unor controale încrucișate.
Astfel, curtea de apel constată că, pe de o parte, reclamanta a justificat cererea de deducere a taxei pe valoarea adăugată cu factura fiscală cerută de art. 145 alin. (8) din Codul civil - factură fiscală care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 155 alin. (8) din Codul fiscală și care a fost înregistrată în evidențele sale contabile în conformitate cu art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991; iar pe de altă parte, bunul a intrat în patrimoniul reclamantei, iar aceasta a achitat vânzătoarei, conform ordinelor de plată nr. 510/16.10.2006 (20.000 lei) și nr. 511/18.10.2006 (122.800 lei), prețul înscris în factura fiscală, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Prin urmare, dreptul său de deducere nu poate fi negat.
Față de cele ce preced, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea recurată va fi modificată în tot. Acțiunea va fi admisă, cu consecința anulării parțiale a actelor fiscale contestate, în privința taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare, aferentă facturii fiscale BC - nr. -/10.07.2006. În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată care au fost solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și care au fost efectuate la instanța de fond, respectiv taxa judiciară de timbru de 4 lei, timbru judiciar de o,30 lei, onorariu expertiză de 1500 lei și onorariu avocat de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantă" " Lcu sediul în O-,. 24, județul B, împotriva sentinței civile nr. 341 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Modifică în tot sentința civilă nr. 341 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite acțiunea.
Anulează decizia nr. 32 din 26.01.2007 privind soluționarea de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac ontestației formulate de reclamanta C " " L
Anulează, în parte, decizia de impunere nr. 8785 din 15.11.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 8680 din 15.11.2006 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare, în sumă de 22.800 lei. Constată că reclamanta are dreptul la deducerea acestei sume.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din03 aprilie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - /
Red.
3 ex. 21 aprilie 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
