Contestație act administrativ fiscal. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 297/2008

Ședința publică de la 04 Februarie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Cotuțiu

JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan

Grefier: - -

S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2170/2007 din data de 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, având ca obiect contestație act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recurentul depune taxa judiciară de timbru în valoarea de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recurs, precum și taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fond.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 1 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei prin care se solicită respingerea recursului.

Curtea comunică un exemplar din întâmpinare cu recurentul.

Recurentul arată, la întrebarea Curții, că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.

Curtea, în urma deliberării constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Recurentul solicită instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate pentru motivele invocate în scris și expuse oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.

CURTEA

deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr. 2170 pronunțată la data de 9 noiembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost dmisă în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 24/6.08.2007 și a fost respinsă cererea de anulare a dispoziției nr. 486/20.09.2006 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada comunicării dispoziției nr.486/2006 și prin urmare nu se poate aplica principiul echipolenței în procedura fiscală astfel că decizie dată în soluționarea contestației este nelegală. Cât privește, însă, contestația formulată s-a reținut că dispoziția de impunere a îndeplinit condițiile prevăzute de lege întrucât nu vizează creanțe fiscale prescrise deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt conform art. 24.pr.fiscală iar lichidarea SC SRL al cărui unic asociat a fost reclamantul a fost dizolvată fără lichidare.

Prin dispoziția nr. 487 din 20 septembrie 2006, pârâta C-N a obligat clamantul să plătească suma de 124 lei, reprezentând A și penalități de întârziere calculate până în data de 20.09.2006 și în continuare până la data plății debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând desființarea hotărârii în parte ca fiind netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că instanța de fond a dovedit superficialitate, deși a fost sesizată de reclamant în scris și verbal că nu recunoaște creanța de 124 RON și susține că această creanță nu există nu a obligat pârâta să prezinte actele doveditoare ale existențeide iureside factoa respectivei creanțe, neexistând la dosar nici un fel de act care să ateste existența acestei creanțe cât și vechimea ei.

A mai susținut reclamantul că greșit a arătat instanța că termenul de prescripție a fost întrerupt conform art. 99 lit. c din nr.OG 11/1996 si art. 130 lit. c din nr.OG 92/2003 prin somațiile nr. 20.9751/2002, 13.245/2003. etc. deoarece L nu a mai făcut nici un act comercial sau de altă natură începând cu 1 ianuarie 1997 și prin urmare așa-zisa creanță nu poate să se fi născut decât, cel devreme, în 1996; prin urmare, termenul de 5 ani în care survine prescripția extinctivă se calculează din data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța, începând cu 1 ianuarie 1997 și până în august 2002 când se emite pentru prima dată o somație care întrerupe cursul prescripției, respectiv somația nr. -/2002, s-au scurs exact 5(cinci) ani și 7(șapte luni) adică suficient timp ca așa-zisa creanță să fie prescrisă.

Reclamantul mai arată că nu poate fi legatarul universal al unei creanțe care nu există, deci rămâne ca instanță să dispună anularea deciziei nr. 486/2006 ca fiind netemeinică, nelegală si abuzivă.

Analizând recursul formulat de către reclamantul din prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost asociat unic al SC SRL. La data de 07 aprilie 2005, în temeiul încheierii nr.10008 se dispune dizolvarea societății amintite anterior reținându-se că aceasta nu a procedat la preschimbarea certificatului de înmatriculare în termenul prevăzut de Legea nr.359/2004. Ulterior acestui moment, se procedează la radierea comerciantului din evidențele ORC C fără a se face lichidarea.

Probele existente la dosar (9,10, 12, 20-23) relevă împrejurarea că urmare a activității comerciale desfășurate de SC SRL se datorează bugetului general consolidat, cu titlu de TVA suma de 44,67 lei, suma fiind stabilită în baza unei declarații din data de 01.01.2001 (22).

Întrucât această sumă nu a fost achitată la scadență, pârâta a procedat la calcularea de penalități și majorări de întârziere, iar pentru a asigura recuperarea creanțelor bugetare a întocmit titluri executorii (20, 22) și ulterior somații (21,23).

Apreciind că sumele stabilite în sarcina sa nu corespund realității, reclamantul a contestat atât titlurile executorii cât și somațiile emise în vederea recuperării creanțelor fiscale, în procedura de drept comun a contestației la executare.

1. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă împrejurarea că SC SRL al cărui unic asociat și administrator a fost reclamantul și-a încetat activitatea în anul 1997, împrejurare necontestată de către pârâtă.

Potrivit art. 131 alin.1 pr.fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

În speță, se poate constata că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale stabilite de către pârâtă nu este prescris întrucât dreptul de a cere executarea silită a luat naștere la data de 1 ianuarie 1998 deoarece din afirmațiile reclamantului cuprinse în cererea de chemare în judecată precum și în contestația la executare formulate rezultă că societatea și-a încetat activitatea în anul 1997. Mai mult, după cum în mod corect a reținut instanța de fond termenul de prescripție a fost întrerupt conform art. 99 lit. c din OG nr. 11/1996 și art. 130 lit. c din OG nr. 92/2003 prin somațiile înregistrate sub nr. -/2002 respectiv nr. 13245/2005, susținerile contrare ale reclamantului fiind nefondate.

2. Nefondate sunt și susținerile reclamantului referitoare la inexistența actelor "doveditoare ale existențeide iureside factoa respectivei creanțe, neexistând la dosar nici un fel de act care să ateste existența acestei creanțe cât și vechimea ei" întrucât după cum am arătat anterior pârâta a depus documentele care justifică emiterea deciziei contestate respectiv fișa analitică de plătitor, titlurile executorii (20, 22) și somațiile corespunzătoare (21,23), afirmații potrivit căreia reclamantul este legatarul universal al unei creanțe inexistente fiind lipsită de relevanță juridică.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2170 din data de 09 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

G - - - - - - -

Red./dact.MS/MS

Dact./2 ex.-13.02.2008.

Jud.fond.,.

Președinte:Gheorghe Cotuțiu
Judecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Cluj