Contestație act administrativ fiscal. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 3172/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, în nume propriu și în numele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat insuficient cu taxă de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei pentru fond și de 18 lei pentru recurs și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei pentru recurs și 0,3 pentru fond.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este timbrat insuficient.
Curtea, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului formulat de către reclamantă, în temeiul art. 137. proc. civ raportat la prevederile art. 11, coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamanta a luat cunoștință, din citația primită, de dispoziția timbrajului în cuantum de 39 lei pentru fond și de 18 lei pentru recurs și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei pentru recurs și 0,3 pentru fond, dar nu s-a conformat nici până astăzi și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3.172 din data de 01.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta " " B M, cu privire la adresa nr. 15.225 din 11.05.2006 emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, respinsă acțiunea formulată de reclamanta " ", în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în speță fiind vorba de o posibilă creanță care face obiectul litigiilor cu, litigiile fiind de contencios-fiscal, caracterul creanței rezultă ca fiind fiscal. Or, art. 30.pr.fiscală nu permite asumarea creanțelor fiscale ci numai a drepturilor de rambursare principale sau accesorii.
Mai reține instanța că adresa nr. 15.125/11.05.2006, nu reprezintă un act administrativ, în sensul disp. art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. Totodată, se reține că nici ca act juridic, contractul de cesiune de creanță nu îndeplinește condițiile de valabilitate întrucât nu există din partea societății cesionare ștampila, ci doar o semnătură a persoanei care este administrator, persoană care este una și aceeași cu administratorul cedentei.
Mai reține instanța că reprezentantul reclamantei cedente a susținut că a renunțat la cesiune în decembrie 2004 și a achitat datoria, situație în care cauza este lipsită de interes.
În ce privește excepția de nelegalitate a adresei nr. 15.225/2006 emisă de - B M, instanța de fond reține că nu există nici o rațiune pentru a se solicita nulitatea unuia și aceluiași act administrativ, atât pe cale principală, cât și pe cale de excepție. Actul administrativ care se tinde a fi anulat pe cale de excepție, trebuie să fie în legătură cu soluționarea litigiului pe fond, dar nicidecum același act care se atacă pe fond.
În privința soluției arătate a declarat recurs reclamanta " " solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei conform cerințelor din dosarul de fond.
Criticile aduse vizează, în esență, faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; instanța a dat o interpretare greșită actului dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, motive prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 10.pr.civ.
Astfel, în dezvoltarea celor invocate se relevă că instanța de fond a motivat superficial soluția, nepronunțându-se asupra tuturor cererilor prevăzute în acțiune și precizări, în condițiile în care pe fond s-a solicitat plata prejudiciului suferit ca urmare a emiterii actului nelegal emis de Ministerul Finanțelor Publice, iar prin hotărâre s-a reținut că s-a solicitat anularea unui act administrativ.
Mai relevă recurenta că atunci când este sesizată cu un diferend în legătură cu un act administrativ, indiferent dacă este unilateral sau bilateral, instanța care soluționează fondul trebuie să-l aplice în litera și spiritul lui, neavând dreptul să îi dea alt înțeles; că în raport cu disp. art. 129.pr.civ. instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. În acest context, arată recurenta, că deși a prezentat structurat toate amănuntele, instanța nu le-a analizat, indicând cu multe greșeli situația de fapt. Din documente rezultând că a fost supusă unor atacuri din partea Ministerului Finanțelor Publice și a tribunalului.
Cât privește soluția vizând excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral individual comunicat la data de 1.11.2007, recurenta reiterează aceleași critici vizând nemotivarea, aprecierea eronată a situației de fapt și interpretarea eronată a actului dedus judecății.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMa solicitat respingerea recursului, fundamentat pe aceea că soluția atacată este temeinică și legală.
Verificând regularitatea sesizării și constatând că raportat la solicitările formulate vizând plata prejudiciului, cererea introductivă nu a fost suficient timbrată, că și pentru recurs nu s-a achitat taxa datorată în raport cu prev. art. 3 lit. m și art. 11, 20 din Legea nr. 146/1997, nr.OUG 36/2005, la data de 16.02.2008, Curtea a dispus citarea recurentei cu mențiunea încunoștințării de a achita taxa datorată pentru fond de 39 lei și 0,3 lei timbru judiciar, sub sancțiunea dării în debit, iar pentru recurs de 18 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării ca insuficient timbrat a recursului.
La data de 6.02.2008, constatând că la dosar nu au fost depuse acte care să ateste îndeplinirea obligației, că nu sunt alte cereri, în baza art. 137 Consiliul Local al Municipiului C-N raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea a pus în discuție excepția anulării ca insuficient timbrate a recursului, apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că în temeiul disp. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, recurenta a fost înștiințată să achite în contul Consiliului Local al Municipiului C-N diferența datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar sub sancțiunea prev. de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1, art. 3 lit. m, art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligațiilor de timbrare potrivit înștiințării transmise pentru termenul de judecată din 06.02.2008 ( 22 dosar), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de " " B împotriva sentinței civile nr. 3.172 din 1 octombrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./25.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
