Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 140/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 140/2008
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22100/23.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 04.02.2008 s-a depus de către martorul un înscris prin care arată că nu se poate prezenta în fața instanței din motive medicale, anexând și adeverință medicală în acest sens. La data de 05.02.2008 s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul prin care se arată că acesta se află în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale, sens în care se anexează bilet de ieșire din spital.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19.09.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.100 din data de 23.07.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul toamnei anului 1940 împreună cu părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea, jud. C în localitatea, unde au stat până în luna mai a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2007, sub nr. 52.525, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.100 din data de 23.07.2007, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 14, 15), atestă împrejurarea că reclamantul împreună cu părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus, din oficiu, prin încheierea din 24.10.2007, administrarea probei testimoniale.
Din cuprinsul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele celor doi martori, a rezultat faptul că martorul a decedat ( 28), iar martorul este în imposibilitate de a se prezenta din motive de sănătate.
În consecință, Curtea a făcut aplicarea prev. art. 188 alin. 3.pr.civ. soluționând cauza pe baza înscrisurilor existente la dosar, respectiv a declarațiilor notariale ale celor doi martori.
Pârâta a relevat faptul că martorul, deși nu posedă hotărâre care să-i ateste statutul de refugiat, semnat în fața notarului public o serie de declarații prin care atestă refugiul mai mult persoane, din și în diferite localități, răspândite pe întreg teritoriul județului C, fiind imposibil să se afle în același timp în toate aceste locații, motiv pentru care a apreciat mărturia lui ca fiind neveridică.
Pe de altă parte, în privința martorului, deși nu se contestă că a fost refugiat din, se relevă că acesta nu putea, în mod obiectiv, să aibă cunoștință despre refugiul reclamantului din.
Instanța apreciază că aceste considerații nu pot fi reținute, întrucât, în condițiile în care nu se contestă faptul că acest ultim martor a fost refugiat în, nu există nici un motiv pentru a înlătura mărturia lui, respectiv pentru a aprecia că cererea reclamantului este nefondată.
Mai mult, din analiza pretinselor declarații contradictorii date de către martorul ( 33 - 37) rezultă că toate persoanele al căror refugiu a fost atestat de către acest martor s-au stabilit în localitatea.
În acest context, nu are relevanță faptul că aceste persoane proveneau din localități diferite, întrucât relațiile stabilite în timpul refugiului sunt în măsură să explice datele concrete cuprinse în declarațiile notariale, cu privire la refugiul fiecăruia dintre persoanele indicate în aceste mărturii.
Nu este de neglijat nici faptul că martorul indică în declarația sa data nașterii reclamantului, numele și prenumele părinților acestuia, respectiv date care au format convingerea instanței că acesta a relatat adevărul.
Pe de altă parte, se arată în cuprinsul mărturiei că refugiul s-a datorat represiunilor hortiste și deși acestea nu sunt detaliate, prin prisma specificului perioadei istorice respective și a faptului că persecuțiile instituite pe motive etnice sunt de notorietate, instanța a apreciat că declarația notarială a acestui martor este suficientă, în sine, pentru a atesta statutul de refugiat al reclamantului.
În ceea ce-l privește pe martorul, instanța consideră că cele relevate prin întâmpinare nu sunt în măsură, de plano, să ducă la înlăturarea din cauză a declarației sale notariale, atâta vreme cât pârâta nu a prezentat instanței dovada faptului că s-ar fi formulat plângere penală împotriva acestui martor și, cu atât mai puțin, a faptului că ar fi existat o condamnare penală care să pună sub semnul întrebării sinceritatea celor relatate în privința situației specifice a reclamantului.
În consecință, Curtea va aprecia că cele două mărturii trebuie coroborate și întrucât ele sunt concordante, acțiunea reclamantului va fi admisă ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va dispune anularea hotărârii nr. 22.100 din data de 23.07.2007 emisă de pârâtă și va fi obligată aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 01.10.1940 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliată în, sat, nr. 34, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Anulează hotărârea nr. 22.100 emisă la 23 iulie 2007 de pârâtă.
Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 1.10.1940 - 6.03.1945, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./22.02.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
