Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 141/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 141/2008
Ședința publică din 6 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22365/20.08.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru reclamant, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta și martorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 21.01.2008 martorul a depus un înscris prin care învederează imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, din motive medicale, sens în care anexează și adeverință medicală. La data de 28.01.2008 martorul a depus o cerere de reexaminare a amenzii aplicate la data de 05.12.2007. La data de 05.02.2008 s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul prin care se arată că acesta se află în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale, sens în care se anexează bilet de ieșire din spital.
Curtea, constatând că la data de 28.01.2008 martorul a depus o cerere de reexaminare a amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data de 05.12.2007, apreciază că cererea este întemeiată, această cerere fiind însoțită de acte justificative ale imposibilității de prezentare a martorului în vederea audierii, motiv pentru care revine asupra măsurii dispuse și exonerează martorul de plata amenzii în cuantum de 500 lei RON.
Reprezentanta reclamantului solicită înlocuirea martorilor a căror declarații notariale se află la dosarul cauzei și arată că la acest termen de judecată nu poate preciza numele și adresa acestora, motiv pentru care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune lista cu numele și adresele acestora.
Curtea, după deliberare, apreciind că cererea de înlocuire a martorilor este neîntemeiată, o respinge, urmând ca instanța să se pronunțe asupra cauzei din prisma datelor obiective și a documentelor existente în dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și a calității de refugiat pentru perioada decembrie 1940 - mai 1945.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 03.10.2007 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.365 emisă la data de 20.08.2007 de pârâtă, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a relevat că a depus acte în sensul dovedirii calității de refugiat.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea fundamentat pe aceea că cele relevate prin declarațiile martorilor se impun a fi analizate cu rezerve întrucât acești martori au dat declarații în favoarea mai multor persoane cu situații diferite și cum o persoană nu puteau fi în două locuri deodată, nu putea odată refugiată să asiste la încă un refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 22.365 emisă la data de 20.08.2007 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, reținându-se că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor date în fața notarului. Astfel, martorul - beneficiar al dispozițiilor legii arătate - relevă că reclamantul împreună cu părinții, din cauza represaliilor autorităților maghiare au fost nevoiți ca în luna decembrie 1940 să se refugieze din localitatea, jud. C, prin în localitatea T, de unde s-au întors în luna mai 1945. Împrejurările arătate sunt relevate și de martorul, de asemenea beneficiar al Legii nr. 188/2000.
Se poate așadar constata din acte că reclamantul împreună cu părinții s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Desigur, se susține că cele relatate de martori nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât, în contextul dispozițiilor legii evocate mai sus și a normelor de aplicare, dovada se poate face prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori. Ori, martorii audiați de instanță relevă situația refugierii masive a populației ce a inclus între aceștia și familia reclamantului.
Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale pârâtei întrucât din declarațiile date în fața instanței nu rezultă contradicții cu privire la refugiere, iar pe de altă parte, cele relevate cu privire la situații de refugiere sunt cunoscute din refugiu.
Prin urmare, reținând că raportat la cele rezultate din acte susținerile reclamantului sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr. 68, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. nr. 22.366 emisă la 20 august 2007 de pârâtă.
Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 15.12.1940 - 6.03.1945, începând cu data de 1 mai 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./18.02.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
