Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 313/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2163/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 29.01.2008 pârâta a depus întâmpinare iar la data de 06.02.2008 avocat, reprezentant al reclamantului, a depus o cerere de amânare arătând că se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantului nu este întemeiată, imposibilitatea de prezentare la acest termen de judecată nefiind justificată prin acte, motiv pentru care o respinge. Curtea apreciază că la dosar există suficiente probe, iar cauza se aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.163 din 9.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâta A, în dosarul nr-, înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Alba și strămutat ulterior la Tribunalul Cluj, solicitând anularea parțială a Deciziei colective nr. 95/2003 privind echivalarea funcțiilor, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care reclamantul să fie încadrat ca inspector principal clasa 1, treapta 1, în loc de consilier clasa 1, treapta 1, începând cu data de 15.07.2003, cu acordarea drepturilor salariale restante, potrivit noii încadrări.
Acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, potrivit prev. art. XVII din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 188/1999, art. XVI din Legea nr. 161/2003, considerându-se că reclamantul se încadrează în prev. alin. 4 ale acestui articol, respectiv a putut fi reîncadrat, potrivit studiilor absolvite, în funcții publice de execuție, în condițiile în care a îndeplinit cerințele prevăzute de această lege.
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, precum și
faptul că, la data reîncadrării, reclamantul era încadrat conform nr.OG 33/2001 în funcția publică de auditor A/I/1, prin decizia colectivă nr. 95/2003, acesta a fost reîncadrat pe funcția publică de auditor principal, păstrându-și salariul avut anterior, potrivit dispozițiilor art. XVIII din același act normativ.
A mai constatat prima instanță, contrar celor susținute de reclamant, că dispozițiile Legii nr. 161/2003, menționate mai sus, se referă doar la reîncadrarea funcționarilor publici pe posturi de execuție, aceasta fiind necesară datorită modificării structurii organizatorice a autorităților și instituțiilor publice precum și a redefinirii funcțiilor de execuție și în nici un caz nu permit ca, în baza lor, funcționarii publici să ajungă în situația de a fi promovați fără susținerea unui examen în acest sens, condițiile de promovare a funcționarilor publici fiind expres și distinct prevăzute de dispozițiile art. 53-55 din Legea nr. 161/2003. Ordinul nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, de care se prevalează reclamantul, a aprobat doar Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, raportat la prevederile Legii nr. 161/2003.
A mai precizat instanța de fond că în nici un caz, acest ordin nu poate modifica dispozițiile legii în baza căruia a fost emis, scopul acestuia fiind explicitarea criteriilor care trebuie avute în vedere la reîncadrarea funcționarilor publici, reîncadrare care se face, însă, cu respectarea dispozițiilor art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003. În acest context, dispozițiile art. 4 din Ordinul menționat mai sus, care se referă la punctajul minim care trebuie obținut pentru reîncadrarea într-o anumită funcție publică, trebuie interpretate în sensul că un funcționar public nu poate fi reîncadrat într-o anumită funcție publică dacă acesta nu îndeplinește criteriile minime prevăzute de ordin necesare numirii în funcția publică respectivă. Simplul fapt al obținerii, de către un funcționar public, a punctajului minim necesar reîncadrării într-o anumită funcție publică nu este suficientă, dacă acesta nu îndeplinește și restul condițiilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 161/2003.
Or, a arătat instanța de fond, este real că reclamantul a obținut un punctaj superior celui necesar reîncadrării în funcția publică în gradul profesional "superior", dar simpla obținere a acestui punctaj de către reclamant nu îl îndreptățea pe acesta la reîncadrarea în funcția publică menționată mai sus, în condițiile în care, la data reîncadrării, era încadrat conform nr.OG 33/2001 în funcția publică de auditor A/I/ 1, funcție care potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2004 corespunde funcției publice de auditor principal clasa
A arătat instanța de fond că a interpreta contrar dispozițiile Ordinului nr. 218/2003 ar însemna ca toți funcționarii publici care au obținut un punctaj minim de 7 puncte, indiferent de funcția publică pe care erau încadrați, să fie numiți în funcția publică în gradul profesional "superior", adică practic promovați în grad superior, cu eludarea dispozițiilor art. 53-55 din Legea nr. 161/2003, referitoare la condițiile promovării funcționarilor publici, ceea ce este inadmisibil.
În același context, nu trebuie ignorate nici dispozițiile art. XVI alin. 5 lit. a-d din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora la stabilirea numărului maxim al funcțiilor publice de execuție din cadrul autorității sau instituției publice, trebuie avut în vedere că numărul funcțiilor publice de execuție din grad profesional superior este de 20% din totalul posturilor din cadrul autorității, iar numărul funcțiilor publice de execuție din grad profesional principal este de 40% din totalul posturilor din cadrul autorității. De asemenea, pct. 6 prevede că numărul maxim al funcțiilor publice de execuție stabilit conform alin. 5 poate fi majorat numai în situații temeinic justificate de către autoritatea sau instituția publică respectivă, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin urmare, dacă s-ar fi procedat la reîncadrarea tuturor funcționarilor publici care au obținut punctajul pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție din gradul profesional superior, adică a unui procent de 96,36%, așa cum pretinde reclamantul, s-ar fi încălcat prevederile mai sus menționate.
În consecință, a apreciat instanța de fond, că în mod corect pârâta a făcut aplicarea prevederilor art. XVI alin. 6, majorând doar pentru situații temeinic justificate numărul acestor funcții publice în grad superior, cu solicitarea și obținerea avizului necesar.
Instanța de fond avut în vedere și faptul că la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. A s-au organizat concursuri de promovare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 161/2003, concursuri la care reclamantul nu a înțeles să participe.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, motiv pentru care o respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art. 304 pct. 7-9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că obiectul litigiului îl constituie greșita sa încadrare în funcție în anul 2003, respectiv inspector principal clasa 1, treapta 1, în loc de consilier clasa 1, treapta 1.
A arătat reclamantul că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea ca obținerea unui punctaj profesional de peste 7 pct. nu conduce automat la încadrarea în grad profesional superior și, în al doilea rând, numai 20% din posturi pot fi ocupate de grade profesionale superioare, acest raționament fiind greșit, instanța de fond neluând în considerare prev. art. 4 lit. a din Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici aprobata prin Ordinul nr. 218/27.2003, publicat în nr. 386/4.06.2003, deci înainte de emiterea deciziei colective atacate, conform cărora, în mod obligatoriu, reclamantul trebuia să fie încadrat în funcția superioară.
Reclamantul a invocat disp. art. 1 din Ordinul nr. 218/2003, care prevăd că "reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prev. de Legea nr. 188/1999 se face până la data de 15.07.2003, iar în art. 2 alin. 1 din același ordin se prevede că "funcționarii publici vor fi numiți în funcțiile publice prev. de Legea nr. 188/1999, dacă îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea unei funcții publice", având în vedere și disp. art 4 alin. 1 lit. a din același ordin, prin care se arată că "pentru reîncadrarea în funcțiile publice în gradul profesional superior, funcționarul public trebuie să obțină minimum 7 puncte."
Prin prisma Ordinului nr. 218/2003, reclamantul pretinde că pretenția sa este un drept câștigat și instanța era obligată să verifice legalitatea pretenției formulate prin acțiunea introductivă în baza acestui text de lege.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Decizia colectivă nr. 95 din data de 14.07.2003 a fost emisă de către directorul general al A, în temeiul Legii nr. 161/2003, Cartea II, Titlul III, Secțiunea 3, art. XVI prin care se modifică normativul de personal pentru constituirea serviciilor și birourilor, precum și numărul maxim al funcțiilor de conducere.
Actul contestat de reclamant a ținut cont și de disp. art. XVII din Legea nr. 161/2003, precum și de cele ale Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 218/2003.
Conform prev. art. XVII din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, funcționarii publici numiți în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999 vor fi numiți în funcțiile publice prevăzute în anexa la prezentul titlu, dacă desfășoară una dintre activitățile prevăzute la art. 2 alin. 3 și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 188/1999, în limita funcțiilor publice stabilite conform art. XVI, iar potrivit alin. 4 funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. 2, cum este cazul reclamantului, pot fi reîncadrați, potrivit studiilor absolvite, în funcții publice de execuție, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, precum și faptul că, la data reîncadrării, reclamantul era încadrat conform nr.OG 33/2001 în funcția publică de auditor A/I/1, prin decizia colectivă nr. 95/2003, acesta a fost reîncadrat pe funcția publică de auditor principal, păstrându-și salariul avut anterior, potrivit dispozițiilor art. XVIII din același act normativ.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantului reținând faptul că decizia atacată este conformă tuturor prevederilor legale mai sus arătate, reîncadrarea făcându-se în limita numărului maxim al funcțiilor publice stabilite conform art. XVI alin. 5 lit. a - d din Legea nr. 161/2003, iar adoptarea poziției exprimate prin acțiunea introductivă ar duce la situația în care reclamantul ar fi promovat, fără a fi îndeplinite cerințele art. 53 - 55 din Legea nr. 161/2003, ceea ce nu poate fi admis.
Prin recursul declarat se relevă că o astfel de interpretare este nelegală, apreciindu-se că prima instanță nu a aplicat prev. art. 4 lit. A din Ordinul nr. 218/2003, conform cărora reclamantul ar fi trebuit încadrat în funcția superioară.
Prin prisma acestor dispoziții, reclamantul apreciază că a câștigat un drept care nu îi poate fi negat.
Curtea consideră că acest motiv de recurs nu poate fi reținut, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor legale invocate de către reclamant și înlăturând apărarea sa referitoare la aplicabilitatea prev. Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Astfel, chiar dacă nu se contestă faptul că reclamantul a obținut, în urma echivalării, un punctaj superior celui necesar reîncadrării în funcția publică, în gradul profesional "superior", această împrejurare nu este suficientă, în sine, pentru o astfel de reîncadrare, în caz contrar ajungându-se, pe cale indirectă, la promovarea în funcție a reclamantului, fără ca acesta să fi promovat un examen, în conformitate cu prev. Legii nr. 161/2003.
Mai mult, s-a subliniat de către prima instanță, în mod justificat, faptul că acest ordin a aprobat doar Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, raportat la disp. Legii nr. 161/2003, având doar simplul rol de a explicita criteriile ce trebuie avute în vedere, neputând fi interpretat într-un sens care ar încălca în mod flagrant prev. art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003.
Astfel, în situația în care reclamantul a fost încadrat anterior datei emiterii deciziei în funcția publică de auditor A/I/1, reîncadrarea sa în funcția publică de auditor principal clasa I este conformă prev. nr.OG 92/2004, chiar dacă a obținut un punctaj mai mare de 7 puncte.
Curtea apreciază că nu este incidentă nici teoria drepturilor câștigate, întrucât aceasta presupune ca reclamantul să nu fi fost pus într-o situație care l-ar dezavantaja din punct de vedere material față de perioada anterioară reîncadrării.
Or, art. XVIII din Legea nr. 161/2003 prevede în mod expres, tocmai pentru a preveni o astfel de situație, faptul că, prin reîncadrare, drepturile salariale nu vor fi afectate, astfel încât, privind situația specifică a reclamantului, în ansamblul său, acesta nu se poate prevala de faptul că ar fi câștigat un drept sub imperiul prev. art. 4 lit. A din Ordinul nr. 218/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 2.163 din 9 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./22.02.2008.
Jud.fond: -,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
