Contestație act administrativ fiscal. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
-SECȚIA COMERCIALĂ,DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 326/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- --- - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Mona Ciopraga
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr. 681 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Avocat pentru intimatul-reclamant arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru a formula concluzii privind fondul cauzei.
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefundat, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect și a anulat măsura financiar-administrativă ce i-a fost aplicată. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 681/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se restituirea sumei de 1794 lei, reprezentând taxă auto-primă înmatriculare de autoturism.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seria - 3, nr. -/22.06.2007, suma de 1794 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa nr. 36454/2008, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 36454/18.04.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța reține faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța a avut în vedere motivarea pârâtei privind restituirea diferenței taxă auto deoarece acțiunea este promovată la data de 29.05.2008 și HG nr. 686/2008 nu retroactivează.
Instanța apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1794 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului declarat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas usținut că prin OUG50/2008 a fost reglementată procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, în sarcina reclamantei subzistând obligația de achitare parțială a taxei auto, diferența de achitat fiind reglementată de art. 11 din OUG50/2008.
Intimatul - reclamant, legal citat, a fost reprezentat în fața instanței, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 22 iunie 2007 suma de 1794 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat la data de 29 mai 2007, conform facturii nr. - întocmite de Auto
Examinând fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, în condițiile în care stabilește pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, dacă pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim, efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
În prezenta cauză, deși a fost invocată incidența dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prin acțiunea formulată, nu sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de această reglementare privind regimul fiscal distinct instituit autovehiculelor second-hand, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, din probatoriul cauzei rezultă că autovehiculul pentru înmatricularea căruia reclamantul a plătit taxa prevăzută de art. 2141- 2143din Codul fiscal era un autoturism nou, consecința constând în nedovedirea situației avute în vedere de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, privind achiziționarea unui autovehicul care, anterior aducerii în România, a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Drept urmare, nu se poate considera că prin perceperea taxei de primă înmatriculare au fost încălcate prevederile arătate, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare, acțiunea formulată nefiind fondată.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art.11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1, 3 coroborat cu dispozițiile art. 304 pct.9, ale art. 304 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii, ca nefondate, a acțiunii, prima instanță stabilind eronat situația de fapt, cu consecința aplicării unor dispoziții legale necorespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr. 681 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Morina Napa | JUDECĂTOR 2: Gabriela Mona Ciopraga | JUDECĂTOR 3: Maria |
Grefier, |
Red.
Red.
3 ex. 16 aprilie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Gabriela Mona Ciopraga, Maria
