Contestație act administrativ fiscal. Decizia 330/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 330

Ședința publică din data de 24 februarie 2010

PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina

JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 792 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata contestatoare - AUTO SA, cu sediul în G,-, județ D, cod poștal -.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimata contestatoare - Auto SA

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei de timbru, recurenta intimată DGFP Das olicitat judecata în lipsă, iar prin intermediul Compartimentului Registratură s-a depus la dosar de intimata contestatoare - Auto SA Goî ntâmpinare la care sunt atașate copiile Rapoartelor de Inspecție Fiscală nr.41578/22.12.2009 și nr. 40519/14.12.2009, confirmarea de primire a acestora din 13.01.2010.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele

Prin cererea înregistrată la 14.09.2009 la Tribunalul Dâmbovița, reclamanta - Auto SA, a formulat contesta ț ie împotriva deciziei nr.6/2009 emisă de pârâta DGFP D, prin care i s-a respins contesta ția nr.21.939.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 18.02.2009 a depus la Găe ș ti decontul TVA aferent lunii ianuarie 2009 cu op ț iunea de rambursare pentru suma de 186.763 lei, că urmare acestei cereri s-a ini ț iat o inspec ț ie fiscală, iar la 26.03.2009 i s-a comunicat că se suspendă inspec ț ia fiscală în vederea efectuării unui control încruci șat la - SRL și având în vedere că cererea de decont TVA viza stingerea unor datorii către bugetul de stat prin compensare, la 26.06.2009 s-a instituit de către pârâtă un sechestru asigurător asupra unor clădiri și terenuri ce sunt estimate la o valoare de 800.000 euro ș i care împietează asupra desfă ș urări normale a activită ții.

De ș i s-a încheiat un proces verbal de către pârâtă prin care s-a constatat că reclamanta a plătit către - SRL facturile care au stat la baza contractului de furnizare utilaje, pârâta nu a clarificat situa ț ia decontului TVA motiv pentru care s-a contestat suspendarea inspec ț iei fiscale, contesta ț ie respinsă pe motiv de tardivitate.

Prin sentința nr. 792 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis cererea formulată de contestatoarea - Auto SA, în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală a Finanțelor Publice și s-a dispus anularea deciziei nr. 6/16.07.2009 și a deciziei privitoare la suspendarea inspecției fiscale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a re ținut că cererea reclamantului este fondată,potrivit art.104 cod procedură fiscală durata inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni, iar conform art.105 cod procedură fiscală inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale și prin suspendarea inspecției fiscale mai mult de 3 luni, pârâta a încălcat prevederile art.104 din codul d e procedură fiscală,mai mult așa cum reiese chiar din susținerile pârâtei aceasta a încheiat un proces verbal privind controlul încrucișat care a stat la baza suspendării inspecției fiscale, motiv pentru care suspendarea trebuia să înceteze.

Se reține prin sentință că, prin nereluarea inspecției fiscale care avea ca obiect rezolvarea unei cereri de decont TVA ce viza stingerea unor datorii către bugetul de stat prin compensare, aceasta este de natură să prejudicieze grav pe reclamantă care este urmărită în continuare de pârâtă pentru niște datorii care în mod real și practic ar fi putut fi compensate.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea reclamantei și a dispus anularea deciziei nr.6/2009 și a deciziei privind suspendarea inspecției fiscale.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a admis cererea și a dispus anularea deciziei privind suspendarea inspecției fiscale, deoarece prin suspendarea inspecției fiscale, intimata nu a fost prejudiciată, întrucât compensarea se va efectua cu data decontului cu opțiunea de rambursare a TVA, suma solicitată de intimată la rambursare este mai mică decât cuantumul obligațiilor bugetare stabilite prin rapoarte de inspecție fiscală, controlul fiind finalizat.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit disp. art. 104 pr.fiscală se prevede că durata inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni, iar potrivit art. 105 pr.fiscală se prevede că inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale.

In speță, intimata reclamantă, a depus la 18.02.2009 la G decontul TVA aferent lunii ianuarie 2009, cu opțiunea de rambursare pentru suma de 1186.763 lei, urmare căreia s-a inițiat o inspecție fiscală și la 26.03.2009, i s-a comunicat intimatei că se suspendă inspecția fiscală, pentru efectuarea unui control încrucișat la - SRL și la 26.06.2009, s-a instituit de către recurentă un sechestru asigurător asupra unor clădiri ale intimatei ce sunt estimate la o valoare de 800.000 Euro.

Prin urmare, de la data când s-a dispus inspecția fiscală și apoi suspendarea inspecției fiscale, au trecut mai mult de 3 luni, termen limită prevăzut pentru durata inspecției fiscale, potrivit art. 104 pr.fiscală, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că suspendarea inspecției fiscale mai mult de 3 luni încalcă în mod imperativ disp. art. 104 pr.fiscală și că prin nereluarea inspecției fiscale, care avea ca obiect rezolvarea unei cereri de decont TVA ce viza stingerea unor datorii către bugetul de stat prin compensare, este de natură să prejudicieze grav reclamanta, fiind încălcate astfel disp. art. 105 pr.fiscală și în mod legal și corect a dispus anularea deciziei privitoare la suspendarea inspecției fiscale.

Critica recurentei că prin suspendarea inspecției fiscale, intimata nu este prejudiciată, nu este fondată, deoarece recurenta a instituit un sechestru asigurator asupra unor clădiri și terenuri ale intimatei estimate la suma de 800.000 euro, aceasta fiind de natură a prejudicia grav intimata, întrucât împiedică desfășurarea normală a activității, fiind încălcate astfel disp. art. 105 fiscală, care prevăd că inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale.

Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și potrivit disp. art. 312 al. 1 pr.civ. va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prev. de art. 304 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 792 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata contestatoare - AUTO SA, cu sediul în G,-, județ D, cod poștal -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. EC

Dact.DD

nr- Tribunalul Dâmbovița

4 ex/25.02.2010

Președinte:Preda Popescu Florentina
Judecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 330/2010. Curtea de Apel Ploiesti