Anulare act administrativ . Decizia 327/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.327
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în G,-, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr. 835/30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, Cod poștal -, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp A, Cod poștal -.
Cererea de recurs este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 2628/23.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimați pârâți Administrația Finanțelor Publice G, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată,este motivat, timbrat.
Recurentul reclamant personal depune la dosar chitanța nr.2628/23.02.2010 în sumă de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
Totodată având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația recurentului reclamant că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant personal având cuvântul în susținerea recursului dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar susținând în esență că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit i-a respins acțiunea prin care a solicitat restituirea sumei de 5947 lei, achitată cu titlu de taxă pentru poluare urmare achiziționării unei autoutilitare marca Mercedes Sprinter din Belgia.
În continuare susține că a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în conformitate cu OUG nr.50/2008, modificată prin OUG nr.218/2008 și prin OUG nr.7/2009 al cărui caracter în consideră discriminatoriu în flagrantă contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Mai arată că în ceea ce privește caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare în perioada 15.12.2008-31.12.2009, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Menționează că autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și pentru autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state ale Uniunii europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, or pentru autovehiculul în litigiu apreciază că nu trebuia percepută taxa de poluare.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a i se restitui suma de 5947 lei, încasată ilegal cu titlu de taxă pentru poluare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 2654/120/17.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice G pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 5947 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, sumă ce va fi reactualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul lunii octombrie 2009, achiziționat din Belgia o autoutilitară second-hand marca Mercedes Sprinter fabricată în anul 2000, iar la înmatricularea acesteia a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 5947 lei, această taxă contravine Tratatului CE, în speță fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, taxa fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
În aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D mandatată de către Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, conform art. 1 și 5 din OUG nr. 50/2008 și pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că art. 11 din OUG nr. 50/2008 constituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Se mai arată că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. S-a susținut că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Prinsentința nr. 835/30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice G, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, reclamantul a plătit cu ocazia înmatriculării unui autovehicul achiziționat dintr-un stat membru al UE, marca Mercedes Sprinter, taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, fiind în cuantum de 5947 lei, cuantumul taxei de poluare fiind stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare emisă sub nr. 1634/27.04.2008, față de care reclamantul a luat la cunoștință din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța nr. -/28.04.2009 și cum decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcută numai în limita termenelor și a procedurii speciale prevăzută de OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Se reține prin sentință că, reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Codul d e procedură fiscală, cu privire la contestarea deciziei în termenul și după procedura specială prevăzută de OG nr. 92/2003, considerente pentru care a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că încasarea taxei de poluare este contrară dispozițiilor comunitare, că niciunul din actele care au stat la baza încasării taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal pentru motive ce țin în special de definiția actului administrativ fiscal și modul în care acesta se comunică, dar și pentru motive care țin de logică, disp. art. 41 din Codul d e procedură fiscală prevăzând că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal, competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, în speță aceste dispoziții nefiind îndeplinite.
Arată recurentul că actele emise nu respectă disp. art. 43 al. 2 din același cod de procedură fiscală care prevede datele de identificare ale contribuabilului sau împuternicitului acestuia, nu arată motivele de fapt precum și posibilitatea de a fi contestat, precum și disp. art. 44 din același act normativ, care reglementează modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal.
Astfel, arată recurentul, referatul de calcul ce stă la baza emiterii deciziei de calcul este precedat de cererea contribuabilului, în sensul efectuării calculului
matematic, însă nu cuprinde posibilitatea de a fi contestat și nici nu este comunicat contribuabilului, astfel că nu poate avea caracter de act administrativ fiscal, decizia de calcul a taxei de poluare nu reprezintă de asemeni act administrativ fiscal deoarece din continutul actului nu reiese dovada comunicării în una din modalitățile prev. de art. 44 din Codul d e procedură fiscală.
Chitanța de încasare a sumei aferente taxei de poluare, arată recurentul, nu poate fi considerată un act administrativ fiscal, pentru motive ce țin de elementele de identificare ale contribuabilului, de comunicarea actului precum și de posibilitatea contestării actului.
Aceste acte, arată recurentul, mai sus arătate nu au nici natura actelor administrative individuale, prevăzută de art. 2, alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, toate aceste acte prin care se încasează taxa de poluare sunt acte juridice hibride, formate din elemente din sfera dreptului public și dreptului civil și constituie o îmbogățire fără justă cauză și în aceste condiții nu trebuia urmată nici o procedură prealabilă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 5947 lei și dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plății.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Criticile aduse sentinței de recurent că în speță nu există un act administrativ fiscal căreia îi sunt aplicabile termenele și procedura specială prevăzută de OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, sunt nefondate.
Cuantumul taxei de poluare achitată de recurent prin chitanța nr. -/28.04.2009, în valoare de 5947 lei, a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare emisă sub nr. 1634/27.04.2009, act aflat în copie xerox la fila 30 dosar fond.
Decizia de calcul reprezintă un act administrativ fiscal, cuprinzând toate elementele de identificare a contribuabilului, în speță recurentul, suma ce trebuie achitată cu titlu de taxă de poluare și modul de calcul al sumei datorate, termenul în care decizia poate fi contestată, de 30 de zile de la data comunicării potrivit art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, organul fiscal competent să soluționeze contestația potrivit art. 209 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, fiind astfel respectate disp. art. 41, 43 alin. 2 și 44 din Codul d e procedură fiscală, care reglementează definirea actului administrastiv fiscal, elementele ce trebuie să le conțină actul, organul fiscal competent să emită actul administrativ, procedura de comunicare, termenul și procedura specială de soluționare a contestației.
Din probele administrate la instanța de fond, nu a rezultat că recurentul a respectat dispozițiile procedurale, reglementate de Codul d e procedură fiscală în sensul că nu a dovedit că a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, la organul administrativ fiscal, competent să soluționeze contestația, astfel că în mod corect și legal instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Așa fiind, pentru considerentele formulate recursul formulat se privește ca nefondat și în consecință va fi respins ca atare, potrivit art. 312 al. 1 pr.civ. în cauză neevidențiindu-se nici unul din motivele de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în G,-, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr. 835/30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, Cod poștal -, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp A, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/
nr- Tribunalul Dâmbovița
6 ex/25.02.2010
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
