Anulare act administrativ . Decizia 328/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 328
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr.845 din 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com. Lungă, sat, nr. 588, Cod poștal -, Județ D și intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, corp A, nr. 294, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, str. -. -, nr. 6, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimatul reclamant, intimații pârâți Administrația Fondului pentru Mediu, Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
Curtea invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3870/120/28.08.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Fondului pentru Mediu, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice M pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 2482 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că a achiziționat un autoturism marca Ford Mondeo, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 2482 lei.
Reclamantul a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Mai arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
S-a mai menționat că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
La data de 11.09.2009 Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii întrucât reclamantul nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii 554/2004 și nici un act administrativ fiscal în înțelesul Codului d e procedură fiscală, ci a solicitat restituirea unei sume pe care consideră că o datorează.
Prin sentința nr. 845/03 decembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Administrația Fondului pentru Mediu D și Administrația Finanțelor Publice M, a obligat pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, DGFP și Administrația Finanțelor Publice la restituirea sumei de 2482 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală, a respins cererea formulată împotriva Administrației Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. Iar în conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozițiile art. 110(exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul utilizează interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor 110( exarticolul 90 par.1) dar și a art.28-31 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, Tribunalul reține că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambului nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare`
OUG nr. 50/2008 este contrară 110( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art.28 și implicit a art. 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunităților Europene/Republica Austria Cauza C-524/07 privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru Articolele 28 CE i 30 CE Înmatricularea vehiculelor de ocazie vechi înmatriculate anterior în alte state membre Cerințe tehnice privind emisiile poluante i nivelul sonor Sănătate publică Protecția mediului) (2009/C 32/15).
Astfel, s-a reținut prin dispozitiv că prin impunerea obligației ca, în vederea primei înmatriculări în Austria, autovehiculele înmatriculate anterior în alte state membre care, din cauza vechimii, nu au făcut obiectul unei proceduri comunitare de omologare, să respecte valori limită în materie de emisii poluante i de zgomot mai stricte decât cele pe care trebuiau să le respecte inițial, în special valorile prevăzute de Directivele 93/59/CEE a Consiliului din 28 iunie 1993 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legisla iilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule și 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis i la sistemul de evacuare al autovehiculelor, în condițiile în care vehiculele cu aceleași caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu sunt supuse acestei cerințe cu ocazia reînmatriculării în acest stat membru, face Republica Austria și nu îndeplinește obliga iile care îi revin în temeiul articolului 28 CE.
Pentru aceste considerente tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire prevederile legale în materie.
A susținut recurenta că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iunie 1008.
În baza ordonanței mai sus invocate a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
A mai susținut recurenta că prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe (cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei.
Consideră recurenta că obligarea statului român (prin sentința nr. 464/23.06.2009) la restituirea taxei de poluare achitată de contestator, este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
De altfel, partea finală la art. 148 alin. 2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează, cu respectarea prevederilor actului de aderare ", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul, de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
De asemenea, a precizat recurenta că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vederea introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produce comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiile comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul desființării ei, iar pe fond, respingerea acțiunii.
În ședința publică din data de 24.02.2010, Curtea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137.pr. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 9491/02.03.2009, urmare a cererii reclamantului, din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat taxa de poluare pentru autovehicule în sumă de 2482 lei (fila 13, dosar fond).
În cuprinsul acestei decizii se menționează că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin.1 din același act normativ. Potrivit art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Codul d e procedură fiscală, art. 206 prevede forma și conținutul contestației. Astfel, în alineatul 1 se arată: contestația se formulează în scris și va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept;d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. Conform alineatelor 2 și 3 ale aceluiași articol, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestația se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
Potrivit art. 207 Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ontestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. În cauza de față se constată că Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 9491/02.03.2009 a fost comunicată reclamantului la data de 02.03.2009, întrucât acesta a achitat suma stabilită cu chitanța nr. - din 02.03.2009 (fila 7, dosar fond).
Ulterior, la data de 07.07.2009 reclamantul solicită M restituirea taxei de poluare, cerere la care primește răspuns cu adresa nr. 26980/09.07.2009 (filele 8 și 12, dosar fond). În primul rând se poate constata faptul că reclamantul putea contesta decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule în termen de 30 de zile, deci până la data de 02.04.2009, or acesta a înțeles să solicite restituirea acestei taxe apreciind că nu o datorează, abia la data de 07.07.2009, contestația sa fiind tardivă. Pe de altă parte, cererea reclamantului nu avea forma și conținutul prevăzut de lege, astfel că nu a putut fi calificată ca și o contestație fiscală și înregistrată ca atare în vederea analizării de către instituția ierarhic superioară.
Or, în condițiile în care reclamantul nu a respectat procedura prealabilă astfel cum aceasta este reglementată în Codul d e procedură fiscală, deși Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 9491/02.03.2009 prevedea expres termenul și modalitatea de contestare, acțiunea reclamantului privind restituirea acestei taxe este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr.845 din 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com. Lungă, sat, nr. 588, Cod poștal -, Județ D și intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, corp A, nr. 294, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, str. -. -, nr. 6, Cod poștal -, Județ D și în consecință:
Modifică în tot sentința nr.845 din 03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în sensul că admite excepția de inadmisibilitate și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF
Tehnored.CMF
6 ex./11.03.2010
dos.fond - - Tribunalul Dâmbovița
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
