Contestație act administrativ fiscal. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 426/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, - nr. 3-5,împotriva Sentinței nr. 114/CA/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimatul reclamant G,din S M,-/A, județul S M, având ca obiect - CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat C-tin - în substituirea avocat, în baza delegației de substituire din 30.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, la data de 18.06.2009 intimatul a depus la dosar întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor artr.242 Cod Procedură Civilă, după care după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele inserate în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 114/03.03.2009 Tribunalul Satu Marea respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâtă.
A admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, domiciliat în S M,-/A, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M în sensul că:
A anulat ca nelegale actele administrative fiscale nr. -/22.12.2008 și nr. 1884/12.01.2009 emise de pârâtă.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3577,92 lei reprezentând diferența nerestituită a taxei speciale pentru autovehicule prevăzute de art. 214 ind.1 Cod fiscal, cu dobânda legală, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 746 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru UE pentru care a achitat suma de 5.727,92 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, prevăzută de art.214 indice 1 - 214 indice 3 Codul fiscal, conform chitanței seria - nr.- din 12.11.2007 (fila 7).
După intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, reclamantului i-a fost restituită o parte din taxa plătită și, față de nerestituirea integrală a cuantumului acestei taxe considerate nelegale de reclamant, acesta a solicitat organului fiscal restituirea diferenței de taxă achitată, cerere respinsă prin comunicat în data de 22.12.2008 cu nr.- (fila 6).
Contestația formulată de reclamant împotriva acestui refuz a fost respinsă prin răspunsul comunicat sub nr.1884/12.01.2009 de către pârâtă, întemeiat pe prevederile pct. VI alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 (fila 4).
Reținând această stare de fapt, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocate de pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia instanța se pronunță cu întâietate în conformitate cu prevederile art.137 Cod de procedură civilă, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Prin contestația înregistrată sub nr.815/07.01.2009 (fila 5), reclamantul a solicitat organului fiscal care a încasat taxa specială pentru autovehicule, restituirea diferenței acestei taxe, apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsurile formulate, autoritatea publică fiscală comunică reclamantului că nu poate da curs favorabil solicitării sale, invocând prevederile pct. VI, alin.1 din Normele Metodologice de aplicare
a OUG nr.50/2008.
Refuzul astfel exprimat al pârâtei, care constituie în fapt o manifestare unilaterală de voință a organului fiscal competent ce privește drepturi și obligații fiscale, are natura juridică a unui act administrativ fiscal în înțelesul art.41 Cod de procedură fiscală care poate fi cercetat sub aspectul legalității de instanța de contencios administrativ întrucât constituie un act administrativ așa cum este definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004.
Astfel, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul dintre părți, excepția necompetenței sale materiale invocate de pârâtă fiind neîntemeiată.
Cu privire la fondul cererii reclamantului, instanța a constatat că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.214 indice 1 - art.214 indice 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și pct.31 indice 1 - 31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.1861/2006, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se instituie asupra tuturor autoturismelor înaintea primei lor înmatriculări în România, atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate aduse din import.
Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Scopul acestei reglementări comunitare, așa cum se reține din jurisprudența CJCE, este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne și care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Cum în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în țară, dar se datorează o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare pentru care se solicită reînmatricularea în România, este evident că prin instituirea acestei taxe legiuitorul român a încălcat dispozițiile art.90 din TCE, prin crearea unui regim fiscal discriminatoriu între produsele importate și cele autohtone, de natură similară.
Prin Legea nr.157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană, efectele acestei aderări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, conform că-
:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Reținând principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre, Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin jurisprudența sa, a consacrat și consecințele practice ale acestui principiu, respectiv că: aplicarea normelor dreptului comunitar cu prioritate față de dreptul intern nu trebuie condiționată de declararea unei legi ca neconstituțională; instanțele naționale nu vor putea aplica măsuri legislative interne care sunt în contradicție cu dreptul comunitar, chiar dacă acestea sunt adoptate după aderarea la UE; instanțele naționale trebuie să aplice dreptul comunitar în totalitate și prin urmare sunt obligate să înlăture dispozițiile interne contrare acestuia (cauza Costa/ENEL, cauza Simmenthal/Ministerul Finanțelor din Italia).
Așadar, în conformitate cu prevederile constituționale precitate, precum și cu jurisprudența CJCE, judecătorul național este obligat să aplice în mod direct normele dreptului comunitar, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, constatând că normele interne, respectiv art.214 indice 1 - 214 indice 3 Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor Tratatului CE, și reținând aplicabilitatea prioritară și directă a normelor comunitare, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârâtă în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează taxa specială de primă înmatriculare sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea pârâtei la restituirea integrală a acestei taxe.
În ce privește susținerea pârâtei în sensul că prin art.11 din OUG nr.50/2008 s-a instituit temeiul legal pentru restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia, instanța a apreciat că pârâta nu poate invoca aceste prevederi legale pentru respingerea cererii reclamantului, în condițiile în care nu există un temei pentru ca pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autovehiculului în România, cunoscut fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, art.137, art.274 Cod de procedură civilă și a textelor de lege anterior invocate instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocată de pârâtă, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, a anulat ca nelegale actele administrativ fiscale emise de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la restituirea către reclamant a sumei de 3.577,92 lei reprezentând diferența nerestituită a taxei speciale prev. de art.214 indice 1 Codul fiscal, cu dobânda legală, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă cât și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat, conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, solicitând în principal admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare ca instanță de contencios administrativ, iar în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu există un act administrativ fiscal de impunere emis de către recurentă, prin care să i se fi solicitat reclamantei să achite taxa specială de înmatriculare. Actele menționate sunt de fapt simple adrese emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca și răspuns la solicitarea reclamantului de restituire a diferenței de taxă de primă înmatriculare și nu se încadrează în categoria actelor administrative fiscale prevăzute de articolul 41 și următ. din OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, nefiind acte administrativ fiscale.
Neexistând un act administrativ fiscal, consideră că răspunsul primit la o simplă cerere de restituire a taxei speciale pentru autovehicule nu se încadrează în prevederile articolului 2 alineat 2 lit.c din Legea 554/2004, astfel că apreciază că obiectul prezentului litigiu nu se încadrează în prevederile Legii 554/2004.
Răspunsul dat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SMp rin adresele nr.-/22.12.2008 și nr. 1884/12.01.2009 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, ci un răspuns justificat raportat la actele normative în vigoare aplicabile speței și a actelor normative în vigoare la data solicitării cererii petentei.
Pe fond arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Consideră că dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Nici Comisia Europeană, susține recurenta, nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Învederează instanței că prin OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la 01.07.2008. în acest sens, precizează că la articolul11 din OUG 50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind " taxa de poluare pentru autovehicule" procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la CAP VI Sectiunea 1, articolul 6 din anexa la HG 686/2008.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei, solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile articolului 274 alineat 3 cod procedură civilă, în sensul reducerii onorariului solicitat de reprezentantul părții adverse.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9și art. 304/1 Cod procedură civilă, precum și art. 20 pct. 1 din Legea 554/2004.
Intimatul - Gaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Astfel, în ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare ca instanță de contencios administrativ, se va avea în vedere că reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Față de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care să fie impusă plata taxei de primă înmatriculare, în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului S M, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la pârâtă, concretizat în adresa nr. 984/31.03.2008 constituie act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004. Prin urmare, în mod legal a procedat instanța de fond, respingând ca nefondată excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare.
Pe fondul cauzei, în mod corect a procedat prima instanță, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Relativ la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de instanța de fond, reducerea acestora, solicitată de recurentă prin cererea de recurs nu se justifică. Practic, recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 700 ron, plătită cu acest titlu de către reclamant, potrivit chitanței aflate la fila 19 în dosarul de fond, nu este apreciată de către instanța de recurs ca fiind nepotrivit de M față de valoarea pricinii (suma de 3.577,92 ron) și munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 114/CA/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M,- A, jud. S M, împotriva Sentinței nr. 114 din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.M/08.10.2009
Jud fond.
Tehnoredact./12.10.2009
4 exemplare -
Emis 2 comunicări - predate la expediție:
recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S M cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S intimatul reclamant domiciliat în S M,- A, jud. S MPreședinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
