Contestație act administrativ fiscal. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 427/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, - nr. 3-5,împotriva Sentinței nr. 376/CA/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimatul reclamant,din S M, 25 Octombrie nr.2. județul S M, având ca obiect - CONTESTAȚIE FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, la data de 02.09.2009 intimatul a depus la dosar întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor artr.242 Cod Procedură Civilă, după care după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.376/CA din 16 iunie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.14,.42, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M în sensul că a anulat ca nelegal actul administrativ fiscal nr. 10618 din 28.01.2009 emis de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2235 lei reprezentând diferența nerestituită a taxei speciale pentru autovehicule prevăzute de art. 214 ind. 1 Cod fiscal, cu dobânda legală, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru UE pentru care a achitat suma de 3837,72 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, prevăzută de art.214 indice 1 - 214 indice 3 Codul fiscal, conform chitanței seria - nr.- din 14.04.2008.
După intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, reclamantului i-a fost restituită o parte din taxa plătită, respectiv 1603 lei așa cum rezultă din precizarea la acțiune (filele 25, 26) și Decizia de restituire nr.1550/28.04.2009 emisă de pârâtă.
Printr-o cerere adresată organului fiscal care a încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea integrală a acestei taxe, apreciată a fi încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul formulat, înregistrat sub nr.10618/28.01.2009, pârâta a comunicat reclamantului că nu poate da curs favorabil cererii sale, invocând prevederile pct. VI alin.1 din Normele gice de aplicare a OUG nr.50/2008 (fila 8).
Reținând această stare de fapt, cu privire la susținerea pârâtei în sensul inexistenței unui act administrativ fiscal, instanța a apreciat că refuzul astfel exprimat al pârâtei, care constituie în fapt o manifestare unilaterală de voință a organului fiscal competent ce privește drepturi și obligații fiscale, are natura juridică a unui act administrativ fiscal în înțelesul art.41 Cod de procedură fiscală, că poate fi cercetat sub aspectul legalității de instanța de contencios administrativ, întrucât constituie un act administrativ așa cum este definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004.
Cu privire la fondul cererii reclamantului instanța a constatat că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și pct.31 indice 1 - 31 indice 2 din Normele gice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.1861/2006, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se instituie asupra tuturor autoturismelor înaintea primei lor înmatriculări în România, atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate aduse din import.
Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Scopul acestei reglementări comunitare, așa cum se reține din jurisprudența CJCE, este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne și care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Cum în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în țară, dar se datorează o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare pentru care se solicită reînmatricularea în România, este evident că prin instituirea acestei taxe legiuitorul român a încălcat dispozițiile art.90 din TCE, prin crearea unui regim fiscal discriminatoriu între produsele importate și cele autohtone, de natură similară.
Prin Legea nr.157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană, efectele acestei aderări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Reținând principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre, Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin jurisprudența sa, a consacrat și consecințele practice ale acestui principiu, respectiv că: aplicarea normelor dreptului comunitar cu prioritate față de dreptul intern nu trebuie condiționată de declararea unei legi ca neconstituțională; instanțele naționale nu vor putea aplica măsuri legislative interne care sunt în contradicție cu dreptul comunitar, chiar dacă acestea sunt adoptate după aderarea la UE; instanțele naționale trebuie să aplice dreptul comunitar în totalitate și prin urmare sunt obligate să înlăture dispozițiile interne contrare acestuia (cauza Costa/ENEL, cauza Simmenthal/Ministerul Finanțelor din Italia).
Așadar, în conformitate cu prevederile constituționale precitate precum și cu jurisprudența CJCE, judecătorul național este obligat să aplice în mod direct normele dreptului comunitar, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, constatând că normele interne, respectiv art.214 indice 1 - 214 indice 3 Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor Tratatului CE, și reținând aplicabilitatea prioritară și directă a normelor comunitare, instanța apreciază că actele administrative emise de pârâtă în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează taxa specială de primă înmatriculare sunt nelegale, motiv pentru care s-a impus anularea acestora și obligarea pârâtei la restituirea integrală a acestei taxe.
În ce privește susținerea pârâtei în sensul că prin art.11 din OUG nr.50/2008 s-a instituit temeiul legal pentru restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia, instanța a apreciat că pârâta nu poate invoca aceste prevederi legale pentru respingerea cererii reclamantului, în condițiile în care nu există un temei pentru ca pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autovehiculului în România, cunoscut fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 și a textelor de lege anterior invocate instanța a admis acțiunea în contencios administrat formulată de reclamant, a dispus anularea ca nelegal a actului administrativ fiscal emis de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la restituirea către reclamant a sumei de 2235 lei reprezentând diferența nerestituită a taxei speciale prev. de art.214 indice 1 Cod fiscal, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, fără a acorda reclamantului cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În motivarea recursului său pârâta arată că nu există un act administrativ de impunere prin care s-a solicitat achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, iar înscrisul intitulat"taxă specială pentru autoturisme sau autovehicule" pe care îl contestă reclamantul nu este un act administrativ fiscal care se încadrează în prevederile art.41 și urm. din OG nr.92/2003.
Cu privire la prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene arată că nu sunt incidente în speță, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Mai arată că asupra constituționalității Codului fiscal este competentă să se pronunțe Curtea Constituțională, iar asupra încălcării legislației comunitare de către legislația națională este competentă să se pronunțe Curtea Europeană de Justiție.
De asemenea învederează că prin OUG nr.50/2008 s-a instituit restituirea parțială a acestei taxe.
Recurenta consideră că taxa de primă înmatriculare nu este în contradicție cu Tratatul Comunității Europene și nici cu alte norme europene, atâta timp cât pentru un autoturism fabricat În România care nu a fost înmatriculat pe o perioadă de 8 ani ( cum este și cazul unui autoturism marca care este achiziționat dintr-un stat membru comunitar și care urmează a fi înmatriculat pentru prima dată în România) se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă și art. 20(1) din Legea nr.554/2004.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
În ceea ce privește obiectul acțiunii formulată de reclamant, prima instanță a reținut în mod corect că acesta îl reprezintă refuzul expres al pârâtei de restituire a taxei, care e un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, în interpretarea prevederilor art.2 lit. i) din Legea nr.554/2004, putând fi atacat direct la instanța de contencios administrativ în condițiile art. 8 (1) din aceeași lege. Conform art.2 al.2 din aceeași lege, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim este asimilat actului administrativ.
Referitor la neincidența în speță a prevederilor art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE și acest motiv de recurs este neîntemeiat, câtă vreme taxa de primă înmatriculare este percepută numai pentru înmatricularea în România a autoturismelor cumpărate în țările membre ale Uniunii Europene unde au mai fost înmatriculate, fără a fi percepută și pentru autoturismele cumpărate din România în vederea reînmatriculării.
Ca urmare a aderării României la UE, prevederile Tratatelor Constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Prin urmare, constatând că normele interne, respectiv art.214/1 - art.214/3 din Codul fiscal, sunt contrare dispozițiilor din Tratatele, iar aplicarea acestora este nelegală, prima instanță în mod corect a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus restituirea taxei speciale pentru autovehicule, plătită de acesta, în cuantum de 2235 lei.
În ce privește incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, în mod corect s-a reținut că nefiind în vigoare la data plății taxei, nu pot fi aplicate în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul și păstrată în totalitate hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către partea intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, - nr. 3-5,împotriva Sentinței nr. 376/CA/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimatul reclamant,din S M, 25 Octombrie nr.2. județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red. dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact.- - 19.10.2009
4 exemplare -
Emis 2 comunicări - predate la expediție:
recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, - nr. 3-5, intimatul reclamant, din S M, 25 Octombrie nr.2. județul SPreședinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
