Anulare act administrativ . Decizia 428/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.428/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA LUI S M,cu sediul în S M,-,împotriva Sentinței nr. 385/CA/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata reclamantă,din S M, B-dul - - 25. 9, județul S M șiintimatul intervenient SINE. S M,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic în baza delegației nr. 19650/29.09.2009 în reprezentarea recurentei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA LUI S M și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.62 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă fiind intimata reclamantă și intimatul intervenient SINE. SM.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin OP nr. 190 din 26.08.2009 - care nu este vizat de bancă și timbru judiciar în valoare 0,15 lei, intimata reclamantă a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței Întâmpinare în 2 exemplare la data de 16.09.2009, nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor artr.242 Cod Procedură Civilă, după care după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar copia extrasului de cont vizat de Trezoreria S M, în dovedirea achitării taxei judiciare de timbru, precum și răspuns la întâmpinare, pe care îl comunică și reprezentatei intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar dovada achitării onorarului de avocat și adresa prin care s-au comunicat întâmpinarea către recurentă.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele depuse la dosar.
În susținerea cererii sale arată că în baza Hotărârii nr. 173/ 20.10.2008 a Consiliului Județean S M, s-a aprobat organigrama și statul de funcții a instituției; la numirea în funcție a intimatei s-au avut în vedere studiile absolvite de aceasta.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, arătând că statul de funcții a fost întocmit la propunerea recurentei, de unde rezultă că recurenta o putea încadra pe intimată conform studiilor, vechimii, cu respectarea prevederilor Codului muncii și ale Constituției, un drept odată câștigat neputându-se pierde.
că toată documentația s-a făcut la recurentă, iar Consiliul Județean a decis doar momentul în care se trece la statutul de funcționari publici, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a stabilit salariile acestora.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este concludentă, ea redând starea de fapt în mod clar.
Mai susține că intimata a fost trecută în funcția publică, prin transformarea postului, ca și consilier debutant, neținându-se cont de vechimea în specialitate a intimatei; consideră că nu putea fi încadrată pe funcție de debutant.
Instanța de fond a reținut în mod corect ce înseamnă stagiu și vechime în specialitate; apreciază de asemenea că Tribunalul Satu Marea procedat în mod corect, prin coroborarea reglementărilor legale, stabilind că funcția pe care trebuia încadrată intimata era clasa I, asistent, treapta 1 de salarizare.
Dacă intimata era încadrată pe post cu studii medii, avea salariul mai M decât acum, pe o funcție cu studii superioare dar ca debutant.
Cu cheltuieli de judecată în sumă de 525 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 385/17.06.2009 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA LUI S M cu sediul în S M,-, jud. S
A admis cererea de intervenție în interesul reclaN. formulată de SINE. cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, în sensul că a anulat ția nr. 738/03.11.2008 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta la emiterea unei noi dispoziții de numire a reclaN. în funcția publică clasa I, asistent treapta 1 de salarizare cu un salariu de 866 lei începând cu data de 03.11.2008.
Pârâta a fost obligată să plătească reclaN. diferențele salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata la.CSM pe baza unui contract de muncă în cadrul Biroului Protecție de Tip Rezidențial, în funcția Inspector specialitate III având ultimul salar de încadrare de 875 lei.
Din cartea de munca a reclaN. reiese că aceasta are o vechime in aceiași specialitate de peste 5 ani la autoritatea publică pârâtă, iar din fișa postului depusă la dosar rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
În iulie 2008, reclamanta a absolvit studii superioare de lungă durată, iar în urma perfectării studiilor, salariul i-a fost majorat imediat cu 20% în baza OUG nr. 24/2000.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul S M în posturi de funcționari publici, cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis Avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență si Protecția lui S
Ca urmare a acestor acte administrative, în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor de organizare si dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr. 9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Lege nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, prin ția nr. 721 /03.11.2008, reclamanta a fost numită în funcția publică deconsilier, clasa I, grad profesionaldebutantcu un salariu de baza în cuantum de699 lei.
Față de această dispoziție reclamanta a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv ale OG nr. 9/2008 soluționată prin respingerea solicitării de revocare a actului administrativ emis în legătură cu raportul de serviciu al reclaN.
Coroborând starea de fapt constatată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ apreciază ca ția nr. 738/03.11.2008 emisă de pârâtă este nelegală.
În primul rând, instanța constată că numirea reclaN. în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "utoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite. "
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, urmare a faptului că și-a desăvârșit studiile, (absolvind studii superioare de lungă durată), iar postul său contractual a fost transformat în post cu studii superioare cu salarizare corespunzătoare cu mai puțin de un an înainte de numirea sa in funcția publica, să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional debutant.
Numirea reclaN. într-o funcție publică cu grad profesional dedebutanteste nelegală, întrucât, pe de o parte, în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care ocupa o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, iar pe de alta parte, și în principal întrucât, cu ocazia transformării posturilor contractuale în funcții publice condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publica. Acest lucru rezultă în mod expres din prevederile art. 11 din Legea nr. 188/1999.
În acest context, instanța a constatat că transformarea postului contractual deținut inițial de reclamantă, acela de Inspector de specialitate III raportat la perioada de timp în care practic reclamanta a îndeplinit atribuțiile aferente unei funcții publice trebuia să fie pentru o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța a constatat că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, respectiv clasa I, potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Principala problemă de drept intervine în stabilirea gradului profesional de încadrare al reclaN.: asistent, principal sau superior ( art. 15 din Legea nr. 188/1999) având în vedere faptul că situația juridică specială a reclaN. nu mai este reglementată de lege, fiind determinată de imposibilitatea legiuitorului de a prevedea toate situațiile de fapt care pot interveni în legătură cu aplicarea
unui act normativ.
În acest caz, instanța a constatat că instituția publică pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclaN. la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
În aceste împrejurări, reținând și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclaN. într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
În speță, instanța a constatat că, pentru asigurarea unei salarizări cel puțin egale cu cea avuta anterior numirii în funcția publică, în acord cu dispozițiile legale privind salariul minim ce se poate stabili unei persoane cu studii superioare, în conformitate cu Anexa 4 lit. B pct. 3 poziția a 2-a din OG nr. 6/2007, reclamanta trebuia numită în funcția publică de consilier clasa I, asistent, treapta 1 de salarizare, cu un salariu de 866 lei.
Având în vedere faptul că reclamanta își poate desfășura în continuare activitatea în cadrul autorității publice pârâte doar în calitate de funcționar public și doar în condițiile existentei unui act administrativ de numire a acesteia în funcția publică, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclaN. formulată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă dispoziție de numire a reclaN. corespunzător încadrării și salarizării anterior stabilite începând cu data de 03.11.2008, data de la care reclaN. i-au încetat raporturile contractuale și și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public.
De asemenea, constatând că începând cu data numirii eronate în funcția publică, reclamanta a suferit un prejudiciu material cert constând în diferența de salar inițial stabilită și achitată și cea legal cuvenită, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 998.civ. instanța a obligat pârâta să plătească reclaN. aceste drepturi salariale, la valoarea actualizată a acestora de la data plății efective și, totodată, în temeiul art. 274.proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă reprezentând onorar de avocat, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția lui S M, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclaN. ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 107 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare " funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau după caz a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la articolul 2 aliniat 1 și 3 și cu Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Întrucât Direcția Generală de Asistență și Protecție a lui a județului SMe ste o instituție publică de interes județean în subordinea Consiliului Județean S M, potrivit articolului 2 din HG 1434/2004, apreciază că această atribuție revine în exclusivitate acestui organ al administrației publice locale în calitate de autoritate publică locală și nu conducătorului instituției recurente.
Reclamanta a intrat în corpul funcționarilor publici prin transformarea postului de natură contractuală în funcție publică și nu ca urmare a unui concurs de recrutare așa cum greșit a susținut instanța de fond.
Potrivit doctrinei în materie, " normele legale care reglementează raporturile juridice de serviciu ale funcționarilor publici, un fel de cod al muncii al funcționarilor publici nu fac parte din dreptul muncii, funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în constituție, în Legea nr.188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii și aceasta în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."
Astfel, actul administrativ emis de recurentă, respectiv ția nr.739/03.11.2008, pe care reclamanta îl apreciază ca fiind nelegal emis diminuându-i drepturile salariale s-a emis în condiții de legalitate, respectându-se prevederile Legea nr. 188/1999, mai exact cele stabilite în articolul 54 și având în vedere condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice. Cu alte cuvine, reclamanta fiind absolventă a învățământului superior în cursul anului trecut, sesiunea iunie - iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, astfel încât echivalarea drepturilor salariale dobândite anterior numirii în funcția publică să fie menținute cel puțin la același nivel și în consecință nu a putut fi numită în funcția publică de consilier clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare cu un salariu de 866 lei, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
Pe de altă parte, în mod paradoxal prevederile legii sunt lacunare în ce privește echivalarea salariului odată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu însă legea trebuie aplicată întocmai indiferent dacă ea este bună sau rea.
În ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere și consideră că el trebuie respins ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere.
În drept a invocat prevederile articolului 299 și următ. cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată în recurs.
În apărare, intimata a arătat, în esență, că în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea unor principii de bază consacrate în Codul Muncii, care se regăsesc și în legislația funcționarilor publici. De asemenea, recurenta este cea care a întocmit și propus organigrama și statul de funcții, în calitatea sa de ordonator de credite, prin urmare activitatea ANFP și a Consiliul Județean S M, care au dat aviz favorabil, respectiv au aprobat organigrama, nu poate fi invocată de recurentă pentru exonerarea sa de răspundere.
Pe de altă parte, intimata are o vechime în aceeași specialitate de aproape 4 ani, atribuțiile actuale rezultate din fișa postului fiind identice cu cele exercitate anterior.
Nu în ultimul rând, recurenta a făcut o aplicare tehnică a dispozițiilor art. 111 pct. 3 și 4 din Legea 188/1999, ignorând noțiunea de "vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice" și pe cea de "stagiu".
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Prin ția nr. 739/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția lui S M, reclamanta intimată a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I gradul profesional debutant, în cadrul Protecție de Tip Rezidențial, începând cu data de 03.11.2008, pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Astfel cum în mod legal a stabilit instanța de fond, încadrarea reclaN. intimate la gradul profesional "debutant" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcția publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile speței, fără luarea în considerare a unor principii de bază cuprinse în dreptul muncii, aplicabile însă și funcționarilor publici, potrivit art. 117 din Legea 188/1999, respectiv principiul drepturilor câștigate, principiul nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
În acest sens, este de menționat că, anterior numirii reclaN. intimate în funcția publică contestată, aceasta a fost salariată a instituției recurente pe baza unui contract de muncă în cadrul Biroului Protecție de Tip Rezidențial, în funcția deInspector de specialitate III, având ultimul salariu de încadrare de 875 lei.
În iulie 2008, reclamanta a absolvit studiile superioare, salariul fiindu-i majorat imediat cu 20%, în baza OUG 24/2000.
Or, în urma transformării posturilor ocupate în regim contractul în funcții publice, prin încadrarea reclaN. intimate la gradul profesional debutant, i s-a stabilit un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Potrivit art. 11 alin. 1 din HG 611/2008, intrarea în corpul funcționarilor publici se face fie prin concurs de recrutare, fie prin transformarea posturilor ocupate în regim contractual în funcții publice. Din coroborarea prevederilor art. 12 cu art. 79 alin. 1, 2 și 3 din HG 611/2008, rezultă că funcționar public debutant este acea persoană care a intrat în corpul funcționarilor publici ca urmare a promovării concursului de recrutare. Funcționarul public debutant este obligat să desfășoare un stagiu de pregătire, perioada de stagiu reprezentând, potrivit art. 79 alin. 1 din actul normativ amintit, "etapa din cariera funcționarului public cuprinsa între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv".
Ar fi absurd ca reclaN. să i se mai impună parcurgerea unei perioade de stagiu, la fel ca și funcționarilor debutanți, în condițiile în care aceasta lucrează în cadrul autorității publice pârâte de mai bine de 4 ani, iar din fișa postului depusă la instanța de fond rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
Or, scopul desfășurării perioadei de stagiu îl constituie tocmai cunoașterea activității și a obiectivelor autorității sau instituției publice, precum și deprinderea abilităților specifice exercitării funcției publice (art. 12 din HG 611/2008). Prin urmare, se poate aprecia că perioada de 4 ani, în care reclamanta intimata și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte și a îndeplinit aceleași atribuții cu cele stabilite ulterior numirii acesteia ca funcționar public, poate fi asimilată desfășurării perioadei de stagiu impusă de lege pentru numirea sa cafuncționar public definitiv, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 188/1999. Simplul fapt că, anterior transformării postului ocupat în regim contractual reclamanta intimată nu a deținut calitatea de funcționar public, însă toată munca desfășurată de aceasta era identică cu cea desfășurată și în calitate de funcționar public prezumă că reclamanta intimată îndeplinea toate condițiile pentru a fi numită ca și funcționar public definitiv, iar nu debutant.
Nu poate fi luat în considerare nici argumentul recurentei, în sensul că, datorită faptului că reclamanta a absolvit cursurile învățământului superior doar în sesiunea iunie-iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, căci potrivit art. 3 lit. l) din HG 611/2008,vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România.În acest sens, din prevederile art. 9 pct. 3 din OG 6/2007, în conformitate cu care funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure o creștere de până la 20%, iar reclamanta a beneficiat în fapt de o asemenea creștere salarială, în baza OUG 24/2000, se desprinde ideea că legiuitorul a intenționat să asigure o recompensare a salariatului și o recunoaștere a studiilor absolvite.
Este inadmisibil ca, prin interpretarea literală a textului legal, să se ajungă la situații aberante, cu ignorarea condițiilor concrete în care reclamanta își desfășoară în prezent activitatea, aceasta prestând exact aceeași muncă și în aceeași specialitate pe care o prestează de ani de zile, având exact aceleași atribuții cu cele avute anterior numirii în funcția publică.
Este adevărat că prevederile legii sunt lacunare în ceea ce privește echivalarea salariului o dată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă în tăcerea legii se aplică principiile aplicabile funcționarilor publici deja numiți. Imediat după intrarea în vigoare a Legii 188/1999, prin art. IV din OUG 82/2000, legiuitorul a prevăzut expres necesitatea echivalării, fără, însă, ca aceste dispoziții să fie reluate sau din contră abrogate prin Legea 161/2003 și Legea 251/2006, însă din coroborarea art. 117 din Legea 188/1999 cu art. 38 Codul Muncii, rezultă că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute. De asemenea, potrivit art. 40 din OG 6/2007, funcționarii publici care la data de 31.12.2006 au salariul de bază mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe de urgență își păstrează salariul de bază avut.
Prin urmare, în spiritul prevederilor legale arătate și a principiilor anterior expuse, instanța de recurs apreciază că trecerea de la statutul de salariat cu contract de muncă la statutul de funcționar public, prin transformarea postului, nu se putea realiza cu nesocotirea unor drepturi salariale legal câștigate, drepturi la care reclamanta intimată nu putea renunța, cu atât mai mult cu cât trecerea sa pe funcția publică nu a avut loc la cererea sa, ci pe baza deciziei unilaterale a recurentei și a Consiliului Județean S
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatei suma de 55 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (50 lei) și cheltuieli de deplasare (25 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA LUI S M,cu sediul în S M,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M, B-dul - - 25. 9, județul S M șiintimatul intervenient SINE. S M,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, împotriva Sentinței nr. 211/CA/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 525 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond
Red.dec. jud. M - 22.10.2009
Tehnored. - 22.10.2009 - 5 exemplare
Emis 3 comunicări - predate la expediție:
recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA LUI S M, S M,-, intim. recl. din S M, B-dul - - 25. 9, intim. interv.SIND. S M, 25 Octombrie nr.1,Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Boța Marilena
