Contestație act administrativ fiscal. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 439/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului PNî mpotriva sentinței civile nr. 120 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic și intimatul-reclamant.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru. Se înmânează întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, reprezentantei recurentei-pârâte care arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea acțiunii și menținerea obligației de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, având în vedere că art. 214 din Codul Fiscal este în vigoare, nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu și nu încalcă Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Intimatul - reclamant apreciază ca nelegală taxa la care a fost obligat, aplicarea ei contravenind dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului, ca temeinică și legală.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Neamț, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, solicitând anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/29 aprilie 2008, restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 5464,07 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 120/13 noiembrie 2008 Tribunalul Neamța respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins cererea de anulare a actului cu seria - nr. -/29 aprilie 2008.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5464,07 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
A obligat pârâta la plata sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second - hand din Germania pentru cărei primă înmatriculare a fost nevoit să plătească suma de 5464,07 lei, reprezentând taxa prevăzută de art. 214 al. l din Legea nr. 571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală reclamantul a cerut restituirea sumei de la buget prin adresa nr. 58426/30 iunie 2008, pârâta răspunzându-i că nu există un act normativ care să reglementeze acest aspect.
Cererea formulată de reclamant privind restituirea taxei de înmatriculare a fost apreciată ca întrunind condițiile unei plângeri prealabile astfel că excepția neîndpelinirii procedurii a fost respinsă.
Actul cu seria - nr. - nu constituie un act administrativ și nu este susceptibil de anulare.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de G nr.50/2008.În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. a din G nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part.1 din
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N
PNa criticat sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional. Că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Cod procedură fiscală.
Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea nu sunt datorate deoarece nu are nici o culpă în emiterea actelor.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurenți, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondate ambele recursuri pentru considerentele următoare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Wolkswagen Golf pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 5464,07 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil, având în vedere că raportul de drept fiscal s-a născut anterior intrării în vigoare a acestuia, taxă achitată în temeiul art. 214 Cod fiscal, fiind contrară art. 90 din, fiind o taxă nulă. Nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravin dreptului comunitar.
Nici critica ce vizează cheltuielile de judecată nu poate fi reținută, instanța dând eficiență în mod corect dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În consecință față de cele ce preced instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 120 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
red.
tehnored. 2 ex.
19 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
