Contestație act administrativ fiscal. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 435/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine sa venit spre soluționare recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice -împotriva sentinței civile nr. 140 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă - N, consilier juridic și procurator pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea acțiunii, reclamanta datorând atât impozitul de 1 % calculat la valoarea masei succesorale, cât și cel de 2 % pentru bunurile imobile primite din masa succesorală, impozitul fiind corect și legal stabilit de către organul fiscal.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, având în vedere că potrivit art. 771al. 3 Cod fiscal impozitul datorat este de 1 % din valoarea masei succesorale care nu se cumulează ce cel prevăzut în art. 771alin. 1 din Codul fiscal.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- la data de 21.08.2008 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 254/20-06-2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N chemând în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivarea contestației s-a arătat că la data de 18-07-1983 s-a deschis succesiunea defunctul, tatăl reclamantei iar la data de 12-06-1998 s-a deschis succesiunea mamei acesteia,; masa succesorală s-a compus din casă de locuit și teren de 4163 mp intravilan; reclamanta a precizat că la data de 23-02-2007 Judecătoria Târgu Neamța soluționat acțiunea de partaj succesoral, prin sentința civilă nr. 319/2007 fiindu-i atribuite casa de locuit și teren în suprafață de 2831 mp; reclamanta a mai precizat că la data de 8-05-2007 vândut numitului în baza unui contract de vânzare/cumpărare, bunurile imobile mai sus menționate; potrivit încheierii de autentificare emisă de P pentru această tranzacție s-a încasat impozit în valoare de 2680 lei;
Reclamanta a mai arătat că la data de 6-05-2008 i s-a comunicat o decizie de impunere privind veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 prin care este obligată la plata unui impozit de 2808 lei. Reclamanta a precizat că a contestat decizia, primind ca răspuns următoarele: impozitul este datorat ca urmare a dezbaterii succesorale de 1 % din valoarea masei succesorale conform art. 77 ind. 1 al 3 plus 2% impozit prevăzut de art. 77 ind. 1 al 1 lit.
Reclamanta a precizat însă că impozitul datorat conform prevederilor Codului Fiscal este de 1% din valoarea masei succesorale și nu de 3%; a precizat că prevederile al 3 al art. 77 ind. 1 sunt o excepție a alin. 1 al aceluiași articol, astfel că decizia dată este eronată. Mai mult, reclamanta a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 77 ind. 1 al 4, deoarece între comoștenitori a intervenit o tranzacție în fașa instanței de judecată și este rudă de gradul II cu aceștia.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 77 ind. 1 al 3-4 Cod fiscal.
În sprijinul cererii, reclamanta a depus în copie înscrisuri filele 5-17; 58-63.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece decizia contestată a fost atacată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Direcția Generală a Finanțelor Publice Nad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: decizia de impunere -/11-04-2008 s-a emis pentru impozitul de 1% calculat asupra masei succesorale în calitatea reclamantei de comoștenitor, deoarece procedura succesorală nu s-a finalizat în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii șiimpozit de 2 %calculat asupra valorii bunurilor moștenite conform partajului succesoral, bunurile fiind dobândite la o dată mai mare de 3 ani de la decesul autorului succesiunii, avându-se în vedere HG44/-.
La termenul de judecată din data de 26-09-2008, față de precizarea reclamantei precum că înțelege să se judece doar cu Direcția Generală a Finanțelor Publice N, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin sentința civilă nr. 140/CF/15 decembrie 2008 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea, dispunând anularea în parte deciziei de impunere nr. -/11.04.2008 cu privire la suma de 1926 lei stabilită cu titlu de cotă de 2 % impozitare masă succesorală.
Pentru a pronunța această sentința, instanța reține următoarele:
- la data de 18.07.1983 și respectiv 12.06.1998 s-au deschis succesiunile părinților reclamantei;
- la data de 23.02.2007 se soluționează partajul judiciar, reclamantei revenindu-i o serie din bunurile succesorale - pentru acesta intimata apreciat că se datorează: impozitul de 1% prevăzut de art. 771al 3 cod fiscal deoarece procedura succesorală s-a dezbătut la peste 2 ani de la decesul autorului precum și impozitul de 2 % prevăzut de art. 77 ind. 1 lit. b pentru bunurile imobile primite ca moștenire conform sentinței de partaj, aceste fiind dobândite la o dată mai mare de 3 ani de la decesul autorului.
- la data de 08.05.2007 reclamanta vinde bunurile imobile dobândite prin partaj, tranzacție pentru care s-a aplicat și achitat un impozit de 3%.
Potrivit art. 771aplicabil în speță:
La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
În continuare alin. 3 reglementează separat situația impozitului datorat în cazul bunurilor succesorale:
(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a desmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.
(6). În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se va realiza prin hotărâre judecătorească, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de către organul fiscal competent.
Din interpretarea textului de lege, reține că acesta vizează situații diferite: transferul proprietății prin acte juridice între vii și succesiune (transmisiune pentru cauză de moarte) - ambele putându-se realiza și prin hotărâre judecătorească, ceea ce explică dispozițiile aliniatului 6; or, în speță, ne aflăm în sfera de aplicare alin. 3, ce conduce la concluzia că se datorează un singur impozit de 1%, impozit ce nu se cumulează cu cel prevăzut în primul aliniat.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei privind incidența art. 77 ind. 1 al. 4. fiscal, ce prevede o situație de excepție de la plata și calculul impozitului, apreciază că acestea nu pot fi reținute având în vedere că norma legală invocată a intrat în vigoare ulterior datei de 23-02-2007, dată la care s-a finalizat partajul succesoral și care a generat în sarcina contestatoarei obligația de plată a impozitului.partajul care nu au fost de
Pentru cele mai sus arătate, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia de impunere nr. -/11-04-2008 în ceea ce privește aplicarea cotei de 2% de impozitare din masa succesorală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P N pentru următoarele motive:
- instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 771alin. 1 lit. b din Codul fiscal. Arată că pct. 1512din HG nr. 44/2004 referitor la definirea unor termeni din Codul fiscal prevede la lit. i) că actul de partaj voluntar sau judiciar și actul de schimb sunt supuse impozitării, iar la pct. 1515din același act normativ se prevede că pentru actul de partaj impozitul se determină la valoarea masei partajabile și se suportă de copartajanți proporțional cu cota deținută din dreptul de proprietate, raportat la data dobândirii fiecărui imobil ce compune masa partajabilă.
Mai precizează recurenta că prin modificările aduse G nr. 44/2004 prin nr.HG 1195/2007 se prevede pentru prima dată faptul că în cazul partajului judiciar nu se datorează impozit, ceea ce duce la concluzia că până la data publicării acestei hotărâri de guvern se datora impozitul prevăzut la art. 771alin. 1 din Codul fiscal.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care arată că în mod greșit s-a stabilit impozitul ca urmare dezbaterii succesorale prin aplicarea art. 771alin. 1 lit. b și alin. 3 din Codul fiscal, considerând că prevederile alin. 3 al art. 771sunt o excepție de la prevederile alin. 1 și că aplicarea cumulativă a celor 2 alineate este inacceptabilă. Mai arată că însuși titlul Cap. VIII "venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal" implică o interpretare specială. Pe de o parte partajul succesoral nu are caracter translativ de proprietate, ci are un caracter declarativ, iar pe de altă parte, în cazul succesiunii, transmiterea dreptului de proprietate se realizează din patrimoniul defunctului și nu din patrimoniul personal. Prin urmare, impozitul datorat este de 1 % și nu 3 %, cum a fost stabilit prin decizia contestată.
Curtea analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Cap. 81din titlul III din Codul fiscal (art. 771- 773), în forma în vigoare la data pronunțării sentinței de partaj, consacră reguli privind impozitarea veniturilor obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
Prin transfer, potrivit art. 7 pct. 32 din Codul fiscal, se înțelege orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum și schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.
Art. 771din Codul fiscal definește venitul din transferul proprietăților imobiliare iar prin alin. 1 reglementează obligația de plată a impozitelor la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii.
Cu titlu de excepție de la regula prevăzut de alin. l, în alin. 3 al aceluiași articol este consacrată obligația de plată a impozitului pentru transmiterea proprietății cu titlu de moștenitor.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 771Cod fiscal, ținând seama și de definirea termenilor realizată prin art. 7 pct. 32 din același act normativ, rezultă că pentru ieșirea din indiviziune coproprietarilor care au dobândit dreptul de proprietate într-o altă modalitate decât cu titlu de moștenire, dispozițiile art. 771Cod fiscal nu sunt incidente la data ieșirii din indiviziune, când se individualizează bunul asupra căruia fostul coproprietar avea doar o cotă ideală ci, eventual, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, la data când a avut loc transferul de proprietate în patrimoniul coproprietarilor.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 771Cod fiscal a fost detaliată prin Norme metodologice care însă trebuie interpretate în concordanță cu dispozițiile Codului fiscal, act normativ cu forță juridică superioară.
Astfel prin pct. 1512din Norme este definit transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, definiția realizată prin Norme referindu-se, ca și legea, laînstrăinareaprin acte juridice între vii a dreptului de proprietate, însă prin ieșirea din indiviziune nu se realizează o înstrăinare dreptului de proprietate, ci doar o individualizare a bunului în materialitatea sa, care corespunde cotei ideale a coproprietarului.
Este adevărat că prin HG1861/2006 au fost completate Normele metodologice referitor la definirea unor termene și la stabilirea valorii masei de partaj.
Astfel, potrivit art. 1512pct. i s-a prevăzut că actul de partaj - voluntar sau judiciar este supus impozitării, însă această dispoziție invocată de recurentă nu constituie reglementare primară, ci a normă emisă în vederea executării legii și astfel trebuie interpretată în concordanță cu dispozițiile Codului fiscal.
Cum prin alin. 3 al art. 771din Codul fiscal stabilește obligația de plată a impozitului și pentru situația transmiterii dreptului de proprietate cu titlu de moștenire, iar împărțirea succesiunii se realizează, de regulă, pe calea partajului voluntar sau judiciar (art. 728 Cod civil) dispozițiile art. 1512pct. i și 1515din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul că acestea se referă doar la partajul prin care se împarte succesiunea.
În lipsa unor dispoziții exprese consacrate prin lege privind impozitarea bunurilor individualizate pe calea partajului și cu privire la care dreptului de proprietate s-a transmis într-un alt mod decât moștenirea, interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor art. 1512și 1515din Normele metodologice este contrară legii, actul de partaj judiciar, în altă situație decât în aceea prevăzută de art. 771alin. 3 Cod fiscal, nefiind supus impozitării.
În consecință, față de considerentele ce preced, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 140/CF din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatele - pârâteMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEșiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
21 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
