Contestație act administrativ fiscal. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 440/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P - N împotriva sentinței civile nr. 119 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta -pârâtă P N și intimata-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței tribunalului și menținerea obligației la plata taxei speciale de primă înmatriculare.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului P și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ fiscal nr. 40550 din 29.04.2008 și obligarea pârâților la restituirea sumei de 3.522,05 lei, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că la 21.06.2007 a cumpărat din un autoturism marca Ford Fiesta, cu suma de 5600 euro. Pentru a-l înmatricula în România, reclamantul a fost nevoit să plătească suma de 3.522,05 lei la 16.08.2007, potrivit chitanței seria - nr. -, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei pe care o consideră nelegală deoarece contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fără ca pîrîtele să dea curs favorabil cererii reclamantului.
Pârâta Administrația Finanațelor Publice a municipiului PNa depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Pe cale de excepție în întâmpinare a invocat lipsa procedurii prealabile susținând că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei pârâta a susținut legalitatea impunerii fiscale precizând că textul de lege în baza căruia s-a făcut această impunere și anume art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 este în prezent în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Se susține că reglementarea taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, neputându-se invoca prevederile art. 90 din Tratatul UE. Se precizează că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003, iar aceste condiții nu sunt îndeplinite. De asemenea, se arată că în baza OUG nr. 50/2008 reclamantul este îndreptățit să primească numai diferența dintre taxa plătită și taxa de poluare reglementată de acest act normativ.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor. Se arată în acest sens că reclamantul se află în administrarea fiscal-teritorială a Administrației Finanațelor Publice a municipiului P N, unitate fiscală cu atribuții delegate de reprezentare în instanță, cea care a emis adresa cu nr. 40550/29.04.2008 și care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâta a invocat, de asemenea, excepția lipsei procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând legalitatea impunerii fiscale.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: cererea reclamantului de restituire a taxei, adresa cu nr. 40550 din 29.04.2008 emisă de către reclamant, certificat de înmatriculare al autovehiculului și chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare.
Prin sentința civilă nr. 119/CF din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) și dispune scoaterea acestuia din cauză.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a municipiului P și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.522,05 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
A fost respinsă cererea de anulare a actului cu nr. 40550 din 29.04.2008.
Instanța reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second - hand, marca Ford, cu an de fabricație 2002, pe care l-a înmatriculat la 16.08.2007. In vederea înmatriculării, reclamantului i-a fost impusă plata taxei de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei plătite de la buget. Pârâta Administrația Finanațelor Publice a municipiului PNa răspuns reclamantului că nu există un act normativ care să reglementeze restituirea solicitată.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a apreciat că reclamantul se consideră vătămat prin impunerea fiscală. Cererea de restituire a sumei întrunește condițiile legale ale unei plângeri prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, în cuprinsul acesteia reclamantul solicitând practic anularea actului de impunere.
Excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor a fost greșită ca întemeiată având în vedere că subiecte ale raportului juridic fiscal sunt contribuabilul reclamant și autoritatea publică Administrația Finanațelor Publice a municipiului P N, nu și Ministerul Economiei și Finanțelor . Nu există temei juridic pentru obligarea solidară a celor două pârâte.
Pe fondul cauzei acțiunea este întemeiată, în parte.
Actul cu nr. 40550 din 29.04.2008 nu este un act administrativ fiscal, în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, nu este susceptibil de anulare, fiind o simplă adresă.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, criticând sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional. Se arată că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 intrată în vigoare la 01 iulie 2008.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat pentru considerentele următoare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Ford Fiesta pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 3.522 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nud declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 12 mai 2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului materiale - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal - (16 august 2007) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, la data sesizării instanței de fond acest act normativ nu era în vigoare și astfel nu se poate invoca nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de o lege care nu era în vigoare la data formulării acțiunii chiar dacă până la soluționarea recursului promovat de recurentă această lege a intrat în vigoare.
În al doilea rând acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
În al treilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr. 119/CF/13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
12 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
