Contestație act administrativ fiscal. Decizia 473/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.473/CA/2008-
Ședința publică din 11 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- " TRANS" SRL,cu sediul S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimații pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.286/CA din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta reclamantă - " TRANS" SRL S M - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.47 din 2 septembrie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat și pentru intimatele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Agenția Națională de Administrare Fiscală B - consilier juridic în baza delegației nr.254 din 15 octombrie 2008 și nr.- din 12 septembrie 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr. - din 10.01.2008, emisă de Primăria Municipiului S M, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, cauza se află la al patrulea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante învederează că, susține recursul doar în privința constatărilor cuprinse în pct.1 din decizia, respectiv pct.1.4 din Raportul de inspecție fiscală. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatelor pârâte arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită respingerea excepției invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, calitatea procesuală pasivă în cauză a Bf iind evidentă. Solicită admiterea recursului declarat în cauză, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, anularea pct.1 din decizia S M, a pct.1.4. din Raportul de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, cu consecința exonerării recurentei de la plata sumei respective, cu cheltuieli de judecată. Consideră că, sentința nu este temeinică și legală, întrucât instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al organului fiscal. Apreciază că, în mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.414/2002, întrucât aceasta este abrogată din anul 2003, iar controlul s-a efectuat în anul 2006. Instanța de fond, arată că, a trecut cu vedere filele 66 și următoarele din dosar, care cuprind acte importante, prin care a efectuat plăți privind diurna. La întrebarea instanței, arată că dispozițiile legale care li se aplică, sunt cele prevăzute de Legea contabilității.
Reprezentantul intimatelor pârâte solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru argumentele susținute în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare la termenul din 16 octombrie 2008, în suma cuprinsă pe verso-ul ordinului de deplasare nr.254 din 16.10.2008, a cărui copie o depune la dosar, precum și cheltuieli de deplasare pentru termenul de azi - sens în care prezintă instanței spre vedere bonul fiscal nr.5 din 11.12.2008, în cuantum de 60,3 lei, emis de LUKOIL. Consideră că, instanța de fond în mod corect a reținut incidența în speță a dispozițiilor art.12 alin.2 din nr.HG518/1995, a dispozițiilor art.9 alin.7 lit.j din Legea nr.414/2002, privind impozitul pe profit, precum și a prevederilor art.21 alin.4 din Legea nr.571 privind Codul fiscal. Temeiurile de drept invocate de recurentă și în acțiunea de fond și anume art.9 alin.3 și art.12 alin.3 din nr.HG518/1995, arată că nu sunt aplicabile speței. Învederează că, reclamanta nu a probat că, angajații săi ar fi efectuat cheltuieli cu cazarea pentru care nu s-au eliberat documente justificative corespunzătoare, sau că acestea ar fi fost reținute de autoritățile țării respective, astfel că, dispozițiile legale la care face referire recurenta nu sunt incidente în cauză, așa cum în mod temeinic a apreciat și instanța de fond.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.286/CA din 20 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantei - TRANS SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M împotriva pârâtelor ANAF B și DGFP S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-4, jud.S M, pentru anularea Deciziei nr.39913 din 31.08.206 emisă de DGFP S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu ocazia controlului efectuat la unitatea reclamantă, organele de control din cadrul DGFP S M au constatat abateri financiare la unitatea controlată - Trans SRL SMd escrise amănunțit în Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 11.04.2006 (filele 7-10 de la dosar), în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.28624/13.04.2006.
S-a constatat că - Trans SRL S M, a înregistrat pe cheltuieli sume cu cazarea acordate de societate șoferilor ce efectuează curse externe fără ca aceștia să poată prezenta documente justificative, în mod suplimentar față de diurna legală în valută stabilită prin HG nr.518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar. Astfel, nu au fost acceptate ca fiind deductibile cheltuieli în sumă de 19.804 lei, conform ordinelor de deplasare anexate pentru care impozitul pe profit suplimentar este în sumă de 3.891 lei, sumă la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 1.169 lei și penalități în sumă de 288 lei.
Reclamanta a contestat sumele mai sus menționate, iar prin decizia nr.39913/31.08.2006 (filele 4-6 de la dosar), pârâta a respins contestația introdusă și a menținut constatările organului de control.
Instanța a reținut incidența dispozițiilor art.12 alin.2 din HG nr.518/1995 potrivit cărora "Justificarea sumelor cheltuite în valută, cu excepția celor reprezentând drepturile de diurnă, se face pe bază de documente și se aprobă de către conducătorii unităților trimițătoare "precum și a dispozițiilor art.9 alin.7 lit.j din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit" nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit Legii contabilității nr.82/1991 prin care să se facă dovada efectuării operațiunii precum și prevederile art.21 alin.4 din Codul fiscal care reiterează dispozițiile citate (art.21 alin.4 din Legea nr.571/2003 a abrogat disp.art.9 alin.7 din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit).
Dispozițiile legale sus amintite sunt aplicabile perioadei în care au avut loc constatările organului de control.
Reclamanta a învederat că, HG nr.518/1995 se referă la personalul care face parte din aparatul de stat, și nu la persoanele juridice private, iar prevederile art.17(1) recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art.16, respectiv regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri, pe cale de consecință, aplicarea hotărârii menționate pentru toate celelalte societăți inclusiv cele cu capital privat nu au caracter obligatoriu, fiind dosar cu titlu de recomandare.
Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al reclamantei, susținerile sale vin în contradicție cu dispozițiile Codului fiscal, citate mai sus, legea cadru aplicabilă în speță.
Reclamanta se prevalează de disp.art.12 alin.3 din HG nr.518/1995 potrivit cărora "în situația în care în unele țări, potrivit practicii existente pe plan local, nu se eliberează documente sau acestea sunt reținute de către autorități, sumele cheltuite se justifică pe bază de declarație dată pe propria răspundere" și anexează notele de ședință depuse două declarații date de către angajații săi, șoferi în anul 2003.
Reclamanta însă nu a probat că, angajații săi, ar fi efectuat cheltuieli cu cazarea pentru care nu s-au eliberat documente corespunzătoare sau acestea ar fi fost reținute de autoritățile țării respective, ca atare dispozițiile legale la care face referire nu sunt incidente cauzei. De altfel, în Raportul de inspecție fiscală, nu se face nici o referire cu privire la declarațiile pe proprie răspundere prezentate de către reclamantă, contrar susținerilor reclamantei.
Instanța a constatat că în mod pertinent nu au fost acceptate ca fiind deductibile cheltuielile în sumă de 19804 lei conform "Ordinelor de deplasare" pentru care impozitul pe profit suplimentar stabilit este în sumă de 3891 lei, iar majorările și penalitățile au fost calculate în mod legal. Pe cale de consecință, instanța a constatat că decizia nr.39913/31.08.2006 emisă de pârâtă în soluționarea contestației este legală și temeinică, drept pentru care în baza art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs, reclamanta - " TRANS" SRL, solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii cererii sale introductive.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă și nr.HG518/1995 modificată.
Se apreciază ca netemeinică și nelegală sentința prin care au fost menținute actele atacate în speță, raportul de inspecție fiscală prin care se reține că recurenta a încălcat dispozițiile art.12 alin.2 din HG518/1995.
Aplicarea acestui text de lege s-a făcut în mod eronat de către instanța de fond, susține recurenta, cu raportare la probele de la dosar.
Susține astfel că, angajații auto ai societății, ce au efectuat curse externe, au drept la cazare, iar suma de 19.904 lei, acordată acestora pentru acest scop, pe baza ordinelor de deplasare, este deductibilă, în temeiul dispozițiilor art.12 din nr.HG518/1995. În speță, neexistând documente justificative ale cheltuielilor efectuate cu cazarea, conducătorilor auto, se aplică dispozițiile alin.3 din art.12 al nr.HG518/1995, respectiv declarațiile pe proprie răspundere ce au fost depuse la dosarul cauzei, care însă nu au fost avute în vedere nici cu ocazia încheierii raportului de inspecție fiscală și nici de către instanța de fond.
Aceste declarații pe proprie răspundere, trebuie coroborate cu ordinele de deplasare, care există și ele la dosar și din care rezultă realitatea operațiunilor efectuate. și cazarea acordată nu a depășit limitele legale stabilite și au fost înregistrate ca și cheltuieli în contabilitatea societății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - în nume propriu și în reprezentarea B, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, iar pe fondul cauzei, respingerea ca rămasă fără obiect a contestării sumelor de la pct.1.5 din raportul de inspecție fiscală și respingerea ca nefondat a sumelor de la pct.1.4 din același raport.
În ce privește excepția invocată, se arată că actele administrative fiscale nu au fost emise de, ci de către S M, astfel că doar aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.12 alin.2 din nr.HG518/1995.
Se mai arată și faptul că, recurenta nu a prezentat documente justificative pentru deducerea cheltuielilor cu sumele acordate conducătorilor auto și nici faptul că, în străinătate documentele corespunzătoare sau justificative ar fi fost reținute de către autorități sau nu s-ar fi eliberat.
În fine, se mai arată că, declarațiile pe proprie răspundere nu au fost prezentate cu ocazia controlului fiscal și nici anexate contestației formulate pe cale administrativă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată următoarele:
Deși prin recursul declarat, se solicită modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, cu ocazia dezbaterii în fond recurenta și-a precizat poziția în sensul că, solicită modificarea ei în sensul anulării pct.1 din decizia S M, respectiv a pct.1.4 din raportul de inspecție fiscală.
În atare situație, instanța va analiza doar sub acest aspect recursul declarat.
Potrivit pct.1.4 din raportul de inspecție fiscală, s-a constatat înregistrarea pe cheltuieli a unor sume cu cazarea șoferilor ce efectuează curse externe, fără existența unor documente justificative.
Interpretarea dispozițiilor art.12 din nr.HG518/1995 este greșit făcută de către recurentă, în sensul că aceste cheltuieli, reprezentând contravaloarea cazării, s-ar putea justifica doar pe baza unei declarații date pe propria răspundere. 3 din textul de lege invocat de către recurentă, condiționează valabilitatea acestor declarații de dovada că, pe plan local, documente cu cazarea nu se eliberează sau că acestea au fost reținute de către autorități.
Cum dovada acestor situații, cerute de textul de lege, nu a fost făcută de către recurentă, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei recurente, menținând actele fiscale atacate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către intimata prin întâmpinare, se va reține că, actul atacat, respectiv decizia nr.39913 din 21.08.2006, poartă antetul atât a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât și a Direcției Generale a Finanțelor Publice S M, aceasta din urmă fiind în subordinea celei dintâi.
În atare situație, instanța apreciază că are calitatea procesuală pasivă în cauză, astfel că excepția invocată va fi înlăturată.
Pe de altă parte, se reține și aspectul potrivit căruia, sentința nr.286/2007 a Tribunalului Satu Mare, s-a pronunțat în contradictorialitate și cu B, care însă nu a declarat recurs cu privire la faptul că, prin aceasta i s-a stabilit calitatea procesuală pasivă.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta - " TRANS" SRL, împotriva sentinței nr.286 din 20 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. -2 ex.
- 19.12.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
