Contestație act administrativ fiscal. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.49
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.1140/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului atât în privința excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP A, a inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivității formulării acțiunii și pe fond.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea excepțiilor invocate prin recurs, cu consecința admiterii recursului și respingerii acțiunii care este neîntemeiată și nelegală și pentru considerentele de fond expuse prin cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 11.02.2009, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea Deciziei de impunere nr.223/09.07.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și rambursarea sumei de 64.075 lei reprezentând TVA aferent achizițiilor de suprafețe de teren arabil, necesare realizării obiectului principal de activitate, cum este el prevăzut în actul constitutiv, respectiv în cultura cerealelor, porumbului și a altor plante cod 0111.
În motivare reclamanta arată că inspectorii fiscali care au întocmit raportul de inspecție fiscală, act premergător întocmirii actului administrativ, nu au respectat unele principii de drept așa cum sunt ele prevăzute de nr.OG92/2003, în sensul că potrivit art.6, organul fiscal nu și-a exercitat dreptul în limitele și competențele ce-i revin.
În data de 24.04.2008, reclamanta în calitate de contribuabil, a contestat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, solicitând anularea acestora ca netemeinică și nelegală, pe motivul că organul fiscal a interpretat greșit dispozițiile art.145 pct.2 lit.a din Legea nr.571/2003, prin care se susține în mod eronat că pentru a beneficia de rambursarea TVA, societatea avea obligația să înregistreze venituri din cultivare a cerealelor, porumbului și a altor plante, invocând de asemenea interpretarea juridică a art.126 și 127 din Legea nr.571/2003, privind operațiunile fiscale și persoanele impozabile.
Prin Decizia nr.274/06.06.2008 Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad esființat decizia de impunere, urmând ca organele de inspecție fiscală să efectueze o nouă inspecție fiscală pentru aceeași perioadă verificată, ținând seama de aspectele reținute prin decizie în conformitate cu dispozițiile art.216 din nr.OG92/2003.
La întocmirea celui de al doilea raport, arată reclamanta, la cap.III au fost preluate aceleași interpretări eronate a prevederilor art.145 alin.21 lit.a ca și în primul raport, iar în continuare se susține că petenta nu poate deduce taxa pe valoarea adăugată, neavând o bază legală în condițiile prevederilor art.145. Comisia de soluționare a contestațiilor apreciind susținerile reclamantei corecte, motivând această similitudine prin exprimarea unor puncte de vedere comune de către cele două organe de inspecție fiscală.
Organul de control nu a precizat temeiul de drept în baza căruia societatea reclamantă, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă achiziționării de terenuri arabile, avea obligația de a realiza venituri din cultivarea cerealelor și de asemenea nu a făcut aplicarea prevederilor art.126 și 127 din Legea nr.571/2003, acestea fiind motivele pentru care s-a desființat și prima decizie de impunere.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, pe cale de consecință menținerea Deciziei de impunere nr.223/09.07.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A ca fiind legală.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că prin Decizia de impunere nr.223/09.09.2008 organele de inspecție fiscală au respins rambursarea sumei de 64.075 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferent achizițiilor de suprafețe de teren, întrucât obiectul principal de activitate al societății reclamante, conform statutului este cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante, iar în urma inspecției fiscale efectuate și conform bilanțurilor contabile anuale și semestriale depuse la Administrația Finanțelor Publice, s-a constatat că pe perioada verificată, cifra de afaceri realizată de reclamantă a fost zero.
Reclamanta înregistrând pe perioada verificată doar venituri financiare, fără a înregistra venituri din cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante, cele 185,48 ha de teren arabil nefiind cultivate.
Prin Decizia de impunere nr.95/20.03.2008 s-a respins la rambursare suma de 64.075 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă terenurilor arabile achiziționate și s-a admis la rambursare suma de 9.260 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă altor achiziții efectuate de societate.
La termenul de judecată din data de 05.05.2009, reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat anularea Dispoziției nr.95/20.03.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală A și anularea Deciziei de impunere nr.233/09.07.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și rambursarea sumei de 64.075 lei TVA aferent achizițiilor de suprafețe de teren arabil.
Împotriva acestei precizări, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat o nouă întâmpinare, prin care a invocat excepția de tardivitate a precizării acțiunii, excepția de tardivitate a acțiunii cu privire la anularea Deciziei de impunere nr.95/20.03.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală A și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii.
Având în vedere că la acest termenul de judecată, reclamanta a renunțat la precizarea de acțiune formulată la termenul din 05.05.2009, astfel că instanța nu se va mai pronunța asupra excepțiilor invocate de către pârâtă prin întâmpinarea formulată la această precizare.
Prin sentința civilă nr.1140/01.07.2009 Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată și precizată de reclamanta - " " SRL pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Administrația Finanțelor Publice Municipiului A - Activitatea de Inspecție Fiscală, a anulat Decizia de impunere nr.223/09.07.2008 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A prin Activitatea de Inspecție Fiscală și rambursarea sumei de 64.075 lei reprezentând TVA, precum și adresa nr.6777/13.10.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală, a luat act de renunțare la judecată a precizării de acțiune formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei de impunere nr.95/20.03.2008 și a Deciziei de soluționare a contestației nr.274/06.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.223/09.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
Împotriva titlului de creanță fiscală, respectiv Decizia de impunere nr.223/09.07.2008, reclamanta a formulat plângere administrativă prealabilă în condițiile art.205 (3) lit.a Cod procedură fiscală la organul fiscal emitent al actului administrativ contestat, respectiv la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Contestațiile care au ca obiect taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal, conform art.209 (1) lit.a Cod procedură fiscală, iar în soluționarea contestațiilor organul competentse pronunță prin decizie care este definitiv în sistemul căilor administrative de atac, așa cum prevede art.210 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.218 (2) Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, adică în 6 luni de la comunicare conform art.11 (1) lit.a din Legea nr.554/2004.
În speță, contestația formulată de către reclamantă împotriva titlului de creanță fiscală nu a fost soluționată conform procedurii legale mai sus precizate, prin emiterea deciziei de soluționare de către organul competent.
Din răspunsul dat contestatoarei prin adresa nr.6777/13.10.2008 de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A prin Activitatea de Inspecție Fiscală, rezultă următoarele:
În primul rând, contestația trebuie soluționată de către organul fiscal competent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, iar în soluționarea contestației organul competent fiscal se pronunță prin decizie așa cum dispun prevederile art.210 Cod procedură fiscală.
Răspunsul dat de către Administrația Finanțelor Publice prin adresa indicată nu respectă nici forma nici conținutul deciziei de soluționare a contestației, dispozițiile art.211 din Codul d e procedură fiscală, conținând reglementări exprese și de strictă interpretare în acest sens, respectiv " decizia de soluționare a contestației se emite în forma scrisă și va cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul".
Or, sub acest aspect argumentele reclamantei sunt judicios fundamentate, întrucât așa cum corect a relevat aceasta, instanța constată că la data de 24.04.2008 reclamanta în calitate de contribuabil a contestat Decizia de impunere nr.95/20.03.2008, iar prin Decizia nr.274/06.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A se desființează Decizia de impunere nr.95/2008, urmând ca activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, să efectueze o nouă inspecție fiscală pentru aceeași perioadă verificată, conform considerentelor reținute în decizia emisă.
Se constată că organul fiscal de soluționare a contestației învestit, a apreciat că organul de control nu a precizat temeiul de drept în baza căruia petenta, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă achiziționării de terenuri arabile, avea obligația de a realiza venituri din cultivarea cerealelor. S-a reținut și faptul că organul de control nu a făcut aplicațiunea prevederilor art.126 și 127 din Legea nr.571/2003. De altfel, acestea au constituit motivele pentru care s-a desființat prima decizie de impunere, respectiv Decizia nr.95/20.03.2008.
Potrivit art.216 din Codul d e procedură fiscală, prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal, care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
Totuși, deși din cuprinsul Deciziei nr.274/2008, prin care s-a dispus desființarea Deciziei nr.95/2008, organul de soluționare a contestației a reținut în considerente că "invocarea de către organul de control a prevederilor art.145 pct.2, pe baza cărora s-a dispus respingerea taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de materii prime este eronată, în condițiile în care aceste achiziții ale terenurilor nu au fost realizate în scopul îndeplinirii obligațiilor de activitate al societății -, având în vedere că operațiunile taxabile cuprinse în alin.9 art.126 Cod fiscal, au fost definite de legiuitor ca fiind cele pentru care se aplică cotele prevăzute la art.140 Cod fiscal și sunt incluse în categoria operațiunilor impozabile descrise la art.126 alin.1 Cod fiscal, "motivarea organului de control se susține în continuare, precum că petenta nu poate deduce taxa pe valoarea adăugată, nu au o bază legală în condițiile prevederilor art.145".
Cu toate acestea, prin raportul de inspecție fiscală din 09.07.2008, în baza căruia s-a emis decizia de impunere atacată în prezenta cauză, inspectorii fiscali susțin în mod nefondat că prin Decizia nr.274/2008, organul de soluționare a contestației a reținut ca motiv de nelegalitate doar neindicarea temeiului de drept a art.126, 127 și 145 din Legea nr.571/2003, motiv pentru care au înțeles ca în decizia de impunere emisă în urma reverificării să aprecieze doar cu privire la acest aspect.
Din interpretarea dată de organul de control în Decizia de impunere nr.223/09.07.2008, rezultă indubitabil că organul de control din cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a procedat la emiterea actului administrativ cu caracter individual cu același conținut și a instituit aceleași obligații fiscale în sarcina contribuabilului, cu încălcarea vădită a prevederilor art.216 din Codul d e procedură fiscală, respectiv a dispozițiilor pct.12.6 și 12.7 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv că, Activitatea de Control Fiscal A, prin organele sale de specialitate nu a ținut seama de aspectele precizate în considerentele deciziei de soluționare a contestației, potrivit actelor normative în vigoare și în conformitate cu dispozițiile art.216 din nr.OG92/2003, Codul d e procedură fiscală.
Această evidență, nici nu este contrazisă de altfel de către organul emitent al deciziei de impunere, același organ fiscal care în răspunsul dat prin adresa nr.6777/13.10.2008, arată cu privire la aprecierea reclamantei că există o similitudine aproape perfectă între cele două controale fiscale, respectiv:"această apreciere este corectă, deoarece organul de inspecție fiscală a împărtășit același punct de vedere, respectiv aceeași apreciere fiscală ca și la prima verificare, prin urmare prevederile legale și motivele de fapt au rămas aceleași".
Așa fiind, instanța a constatat că această recunoaștere a organului emitent al titlului de creanță fiscală contestat, denotă implicit pe de o parte exprimarea explicită a voinței de a nu se conforma prevederilor legale, prevăzute de art.216 Cod procedură fiscală, Decizia de impunere nr.274/06.06.2008 având același conținut cu Decizia de impunere nr.95/20.03.2008, identitatea de conținut constând în aceea că ambele decizii se referă la obligații fiscale de aceeași categorie, TVA fără drept de rambursare în sumă de 64.075 lei, obligații stabilite ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la aceeași perioadă și cu referire la aceleași documente justificative, puse la dispoziția organului de control și nu în ultimul rând, prin modalitatea de soluționare a contestației de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin emiterea adresei nr.6777/13.10.2008, contrar prevederilor art.205 Cod procedură fiscală, pârâta a produs o vătămare reclamantei în dreptul legal recunoscut de lege și interesul legitim, vătămare ce va fi înlăturată în vederea respectării garanției la un proces echitabil, consfințit de art.6 din CEDO, atât în procedura administrativă prealabilă cât și în contencios, astfel că se impune anularea actelor administrative, nelegal emise de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Direcția Generală Finanțelor Publice A solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni prin reținerea în principal a excepției lipsei calității procesual pasive, tardivități introducerii acțiunii și a lipsei procedurii prealabile, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu a ținut cont de excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei în condițiile în care actele a căror anularea s-a solicitat de către reclamantă au fost emise de A, iar nu de către DGFP A, iar în speță organul abilitat să administreze creanțele fiscale este A conform art.22 alin.1 Cod procedură fiscală.
S-a mai invocat totodată excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în condițiile în care reclamanta nu a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.223/09.07.2008 fiind astfel încălcate prevederile art.205 și 209 din OG nr.92/2003.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii se arată că decizia de impunere nr.223/9.07.2008 nu a fost atacată de reclamantă decât la data de 11.02.2009, deci cu exprimarea termenului de 15 zile prevăzut de art.6 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei se arată faptul că prin decizia de impunere nr.223/09.07.2008 organele de inspecție fioscală au respins cererea reclamantei de rambursare a TVA în sumă de 64.075 lei reținând că pe perioada verificată 2004-2007 cifra de afaceri a reclamantei a fost 0, iar aceasta nu a înregistrat venituri din cultivarea cerealelor a porumbului și a altor plante, terenurile arabile achiziționate nefiind cultivate. Reclamanta are obligația coform art.145 alin.2 lit.a Cod fiscal să înregistreze venituri din cultivarea cerealelor porumbului și a altor plante pentru a justifca faptul că suprafețele de teren arabile achiziționate de la - SRL sunt destinate utilizării în folosul ioperațiunilor taxabile, astfel încât recurenta apreciază că reclamanta nu se încadrează în prevederile art.126 alin.1 Cod fiscal.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.8 și 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
În privința excepția lipsei calității procesul apasive a solicitat respingerea acesteia întrucât calitatea acestei instituții se justifică din prisma faptului că a emis decizia de impunere nr.223/9.07.2008. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile se arată că societatea a îndeplinit procesura prealabilă formulând plângere împotriva deciziei de impunere nr.223/9.07.2008, plângerea înregistrată sub nr.-/15.09.2009. A solicitat totodată și respingerea excepției tardivității arătând că potrivit art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală, decizile emise în soluționarea contestaților pot fi atacate de către contestator la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii respectiv în termen de 6 luni de la comunicare conform art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în condițiile în care a procedat la anularea deciziei de impunere nr. 223/9.07.2008 întrucât această decizie are același conținut cu decizia de impunere nr.95/20.03.2008, decizie ce a fost desființată prin decizia nr.274/6.06.2008 emisă de DGFP A- Serviciul de soluționare contestații.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1140/1.07.2009 a Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele A și A și s-a procedat la anularea deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 emisă de A, precum și a adresei nr.6777/13.10.2008 emisă de DGFP A, instanța de fond luând totodată act de renunțarea reclamantei la judecarea precizării de acțiune privind anularea deciziei de impunere nr.95/20.03.2008 și a deciziei de soluționare a contestației nr.274/6.06.2008 emisă de DGFP
Față de cele reținute în dispozitivul sentinței recurate, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurentă este neîntemeiată, în speță, întrucât recurenta este emitenta adresei nr.6777/13.10.2008 prin care s-a respins plângerea reclamantei referitoare la decizia de impunere nr.223/9.07.2008, adresă ce a fost anulată de instanță și ca atare calitatea procesul pasivă se justifică în speță prin raportare la această adresă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a tardivității formulării acțiunii, excepții ce urmează a fi analizate cu prioritate de instanță conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.95/20.03.2008 s-a respins la rambursare cererea reclamantei - SRL privind TVA în sumă de 64.075 lei iar prin decizia nr.274/6.06.2008 emisă de DGFP A în soluționarea contestației formulate conform art.205 și urm. din OG nr.92/2003, s-a procedat la desființarea deciziei de impunere nr.95/20.03.2008 cu obligația organelor de inspecție fiscală de a efectua o nouă inspecție pentru aceeași perioadă efectuată ținând seama de aspectele reținute în decizia de soluționare a contestației.
Ulterior s-a emis decizia de impunere nr.223/9.07.2008 ca urmare a raportului de inspecție fiscală nr.4667/9.07.2008 prin care s-au reținut aceleași aspecte ca și decizia de impunere nr.95/20.03.2008. Împotriva deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 reclamanta a formulat plângere prealabilă conform art. 1 și 7 din Legea nr.554/2004, iar prin adresa nr.6777/13.10.2008 emisă de DGFP A s-a respins plângerea astfel formulată, adresa cuprinzând totodată mnențiunea că poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare conform Legii nr.554/2004.
Față de starea de fapt reținută anterior, Curtea reține că nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea prevederilor art.205 și urm. din Codu procedură fiscală întrucât în speță reclamanta a atacat decizia de impunere nr.223/9.07.2008, iar organul fiscal învestit cu soluționarea acesteia trebuia să procedeze la calificarea căii de atac ca fiind o contestație în sensul art.205 alin.1 din Codul d e proceduă fiscală, iar nu să procedeze la soluționarea acesteia prin adresa 6777/13.10.2008.
Recurenta a avut reprezentarea faptului că prin adresa nr.6777/13.10.2008 soluționează în procedura prealabilă contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 de vreme ce această adresă cuprinde mențiunea expresă potrivit căreia poate fi atacată în termen de 6 luni conform Legii nr.554/2004, aspect ce presupune coroborarea prevederilor art.218 alin.2 din OG nr.92/2003 cu art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 și în aceste condiții, Curtea reține că reclamanta a urmat procedura perevăzută de OG nr.92/2003, fiind obțiunea recurentei să finalizeze această procedură prin emiterea adresei nr.6777/13.10.2008 iar nu prin emiterea unei decizii în sensul art.210 din OG nr.92/2003.
Instanța urmează a respinge totodată și excepția tardivității formulării acțiunii întrucât adresa nr.6777/13.10.2008 a fost atacată prin acțiunea introductivă din 11.02.2009 cu respectarea astfel a termenului de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004. Susținerile recurentei în motivarea acestei excepții privind aplicabilitatea art.6 din Legea nr.554/2004 nu pot fi reținute în cauză întrucât practica judiciară este unanimă în a stabili faptul că procedura de soluționarea contestațiilor fiscale reglemenmtată de titlul IX din Codul d e procedură fiscală nu se supune noțiunii de "jurisdicții administrative speciale" reglementate de art.6 din Legea nr.554/2004 astfel încât nu sunt aplicabile prevederile cuprinse la alin.3 al acestui articol, ci sunt aplicabile dispozițiile art.205-218 Cod procedură fiscală cu raportare la art.1 alin.1, art.7 alin.1 și art.18 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei față de starea de fapt reținută anterior, Curtea apreciază că hotărârea primei intanței este legală și temeinică fiind evidentă culpa organelor de inspecție fiscală care în ciuda considerentelor cuprinse în decizia de soluționare a contestației nr.274/2008 au procedat la emiterea deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 cu același conținut ca și decizia de impunere anterior anulată, respectiv decizia nr.95/20.03.2008.
Se observă, astfel, că prin decizia de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.95/2008 se reține faptul că organul de control a invocat drept temei legal pentru respingerea cererii de rambursare TVA refernt achiziționării de terenuri, prevederile art.145 alin.2 Cod fiscal, invocare eronată în condițiile în care aceste achiziții de terenuri au fost realizate pentru îndeplinirea obiectului de activitate și în folosul operațiunilor taxabile conform art.140 și 126 alin.1 Cod fiscal. Decizia mai cuprinde expres precizarea că nu are nicio bază legală motivația organului de control potrivit căreia reclamanta nu poate deduce TVA aferent achiziționării terenurilor arabile pe motiv că nu a realizat venituri impozabile din producția agricolă, nefiind precizat care este temeiul de drept ce a format această convingere a organului de control fiscal. Raportat la cele consemnate în decizia de soluționare a contestației, organul de control fiscal, ulterior învestit cu efectuarea unei noi inspecții fiscale avea obligația de a ține cont de aceste considerente, obligație impusă de art.216 alin.3 din Codul d e procedură fiscală care stabilșește că în situația în care se desființează total sau parțial actul administrativ atacat și urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal, se vor avea în vedere în mod strict considerentele deciziei de soluționare.
Această obligație nu a fost respectată în speță, organul fiscal procedând la emiterea deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 reținând aceleași considerente de fapt și de drept în respingerea cererii de rambursare a TVA în sumă de 65.075 lei, singura diferență față de decizia de impunere nr.95/20.03.2008 reprezentând-o completarea temeiul de drept cu art.126 alin.1 Cod fiscal pe lângă art.145 alin.2 lit.a Cod fiscal menționat în ambele decizii. Ori, acest articol nu este relevant pentru reiterarea aceleiași soluții întrucât a fost analizat și de organul învestit cu soluționarea contestației, stabilindu-se că este irelevant pentru deducerea de TVA aferent achiziționării terenurilor arabile dacă societatea a realizat sau nu venituri din producția agricolă.
Faptul că organul fiscal nu a înțeles să respecte considerentele din decizia de soluționare a contestației rezultă și din aceea că prin adresa nr.6777/13.10.2008 se reiterează constatarea potrivit căreia reclamanta avea obligația de a înregistra venituri din cultivarea cerealelor pentru a justifica astfel achiziționarea de terenuri arabile în folosul operațiunilor taxabile.
Curtea constată astfel, că organul fiscal și-a nesocotit obligațiile ce-i revin potrivit art.6 din OG nr.92/2003 referitor la aprecierea în limitele atribuțiilor și competenței ce-i revin a stărilor de fapt fiscale, având totodată obligația de interpreta reglementarea fiscală conform voinței legiuitorului așa cum este exprimată în lege ( art.13 OG nr.92/2003), iar vătămarea ce i s-a produs reclamantei prin această modalitate de soluționarea a cererii de rambursare a TVA nu poat fi înlăturată decât prin anularea actelor administrativ fiscale astfel emise.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că soluția primei instanțe prin care s-a procedat la anularea deciziei de impunere nr.223/9.07.2008 și a adresei nr.6777/13.10.2008, este legală și temeincă neexistând vreun motiv de casare sau modificare de natura celor cuprinse la art.304 Cod procedură civilă, cauza fiind analizată și din perspectiva art.304 ind.1 Cod procedură civilă, astfel încât văzând și disp.art.304 ind.1 Cod procedură civilă se va proceda la respingerea recursului declarat de pârâta DGFP A ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.1140/1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații - SRL A și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P/28.01.2010
Tehnodact L./ 2 ex/29.01.2010
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
