Contestație act administrativ fiscal. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.53
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.1140/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Direcția Generală Finanțelor Publice A, Agenția Națională de Administrare Fiscală a Mun. A, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, pentru reclamantul se prezintă avocat G, pentru DGFP A și se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului.
Reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13.05.2009 și precizată în ședința publică din 22.06.2009 reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ fiscal, pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând, obligarea pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A la îndreptarea erorii materiale prin care i s-a calculat greșit taxa de poluare, pentru un autoturism, înmatriculat prima dată în data de 15.03.1994 și nu în data de 12.12.1996 și restituirea diferenței de sumă, iar conform precizării de acțiune și restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că deși i-a solicitat pârâtei îndreptarea acestei erori materiale, aceasta i-a dat un răspuns nefavorabil prn adresa nr. 83242/ 17.04.2009.
În ce privește motivarea restituirii taxei de primă înmatriculare, conform precizării de acțiune reclamantul arată că aceasta a fost încasată nelegal în conformitate cu art. 141din Codul fiscal și încalcă disp. art. 25 și 28 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE și art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâților ANAF și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii față de, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că această calitate o are doar pârâta Administrația Finanțelor Publice A, căreia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, conform prevederilor art. 2 din nr. 1899/2004 și art. 33 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat respingerea acțiunii invocând excepția de inadmisibilitate, cu motivare că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă conform prev. art. 7 din Legea nr. 55/2004, iar pe fond a solicitat respingerea ei, cu motivarea că deși prin adresa nr. 83242/17.04.2009 reclamantului i s-a pus în vedere să depună traducerea documentului de înmatriculare străin din care să reiasă data înmatriculării, acesta nu s-a conformat acestei dispoziții.
Prin sentința civilă nr.1155/6 iulie 2009 Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, în nume propriu și în reprezentarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de administrare Fiscală, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, pentru restituirea diferenței de sumă dintre taxa de poluare aferentă autoturismului Mercedes C 180 ca urmare a reclaculării față de data reală a primei înmatriculări și restituirea ei integrală solicitată prin precizarea de acțiune, a admis capătul de cerere și obligă pârâta a municipiului A să îndrepte eroarea materială din Decizia nr. -/AD/05.12.2008 de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul stabilirii ca data primei înmatriculării în Italia a autoturismului, data de 15.03.2004 și să calculeze taxa în funcție de această dată.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a celor trei pârâte având în vedere că taxa de poluare a fost stabilită și încasată de către pârâta a municipiului A și că între cele trei pârâte și reclamant nu există raporturi juridice obligaționale.
Examinând acțiunea reclamantului instanța a reținut în fapt și drept că, în urma cererii acestuia înregistrată la pârâta a municipiului A sub nr. -/05.12.2008, prin Decizia cu același număr i-a fost calculată, în conformitate cu OUG nr. 50/2008, taxa de poluare, în sumă de 4185 lei, pentru autoturismul Mercedes Benz tip C 180, fabricat în anul 1994, cu data primei înmatriculări la 12.12.1996, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/09.12.2008, după care a procedat la înmatricularea autoturismului.
Ulterior, reclamantul i-a solicitat pârâtei a municipiului A îndreptarea erorii materiale și restituirea diferenței de sumă, în sensul că data reală a primei înmatriculări în comunitatea europeană a autoturismului este 15.03.1994 și nu 12.12.1996.
Prin adresa nr. 83242/17.04.2009 pârâta a municipiului A că pentru soluționarea cererii se impune prezentarea de către reclamant în traducere a documentului de înmatriculare străin din care să reiasă data reală a primei înmatriculări.
Instanța a apreciat că prin acțiunea sa pârâtul nu a solicitat anularea deciziei nr. -/AD/05.12.2008 prin care i-a fost stabilită taxa de poluare conform OUG nr. 50/2008, solicitând doar îndreptarea erorii materiale în sensul constatării că data reală a primei înmatriculări în străinătate a autoturismului în speță a fost 15.03.1994 și nu 12.12.1996, cum greșit s-a consemnat, situație în care nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, cu atât mai mult cu cât pârâta i-a comunicat modalitatea în care poate fi soluționată cererea lui de îndreptare a erorii materiale.
Din înscrisurile de la 5 - 7, constând în traducerea actului de înmatriculare în Italia a autoturismului, rezultă că data primei înmatriculări a autoturismului este data de 12.12.2994, dată care a fost consemnată și în certificatul de înmatriculare din România, ca urmare a verificării făcute de ARR
Conchizând, instanța a constatat întemeiată cererea reclamantului de îndreptare a erorii materiale, din decizia de calcul a taxei de poluare, cu privire la data reală a înmatriculării autoturismului.
În ce privește capătul de cerere privind restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, instanța a constatat că acesta nu a fost obligat la o astfel de taxă, pentru că la data plății ei disp. art. 2141Cod procedură fiscală fuseseră deja abrogate, iar reclamantul a fost obligat, în conformitate cu OUG nr. 50/2008 la plata taxei de poluare.
Reclamantul contestă nelegalitatea ei și ca atare restituirea integrală, în considerarea faptului că taxa este discriminatorie pentru că este percepută numai pentru autovehiculele înmatriculate în statele și neînmatriculate în România și nu și pentru autovehiculele înmatriculate în țară, încălcând astfel dispozițiile art. 25din Tratatul, care interzice aplicarea direct sau indirect a impozitelor și taxelor asupra produselor provenite din alte state membre ale, în afară de cele percepute pentru produsele de origine internă și art. 90 din Tratatul, care interzice taxele vamale de import export sau taxele cu efect echivalent între statele membre.
Contrar acestor susțineri, instanța a apreciat că prin instituirea de către România taxei de poluare pentru aceste autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România, indiferent dacă autovehiculul a fost importat sau cumpărat din țară - dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu contravin dispozițiilor din Tratatul UE, invocate de reclamant, având în vedere faptul că, spre deosebire de taxa specială pentru autovehicule percepută anterior datei de 01 iulie 218 în conformitate cu disp. art. 214 ind. 1 - 213 in 3.pr. fisc., scopul în care taxa de poluare este percepută este clar definit în expunerea de motive a ordonanței, rezultând că încasarea ei se face în scopul realizări unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului în cadrul acțiunii de protecție a mediului. Adoptarea taxei a fost determinată și de necesitatea adoptării măsurilor pentru asigurarea normelor de drept comunitar aplicabile în domeniu și a jurisprudenței pentru asigurarea protecției mediului.
De asemenea, adoptarea ordonanței a fost și rezultatul negocierilor și discuțiilor dintre Comisia Europeană și Guvernul României, iar faptul că după adoptare Comisia Europeană nu a supus România procedurii de infrigement - cum a făcut-o în cazul taxei speciale auto prevăzută de art. 214 ind. 1.fisc. - demonstrează faptul că taxa de poluare nu încalcă normele comunitare, astfel cum susține reclamantul. De asemenea, existența acestei taxe în alte 16 state comunitare, vine și ea în sprijinul acestei idei, astfel că, instanța a constatat că taxa pentru poluare nu este discriminatorie.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică câtă vreme nu a ținut cont de faptul că reclamantul nu urmase procedura prealabilă reglementată de art.7 din legea nr.554/2004, respectiv de a formula contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr.-/8.12.2008, conform art.207 și 209 din OG nr.92/2003.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, acesta solicitând îndreptarea erorii materiale din decizia de calcul a taxei de poluare în sensul constatării că data reală a primei înmatriculări în străinătate a autoturismului în speță a fost 15.03.1995, iar nu 12.12.1996. Conform art.IV alin.5 din Normele metodologice a aplicarea a OUG nr.50/2008, data primei înmatriculări utilizată la calculul taxei este cea înscrisă la rubrica corespunzătoare a documentului de înmatriculare străin. Reclamantul a atașat la cererea de calcul a taxei de poluare copia conformă cu originalul a documentului de înmatriculare străin și a traducerii acestuia de unde a rezultat că data primei înmatriculări este 12.12.1996.
Deși reclamantul avea posibilitatea să conteste decizia de calcul a taxei de poluare, la data de 30.03.2009 a depus cererea nr.61991 prin care a solicitat restituirea diferenței de sumă dintre taxa pe poluare aferentă autoturismului, calculată în funcție de data primei înmatriculări în străinătate ca fiind 15.03.1994, iar nu față de 12.12.1996 dată ce a fost reținută de emitentul deciziei. Ca urmare a acestei solicitări recurenta a solicitat depunerea documentelor din care să reiasă data primei înmatriculări invocată de reclamant, dar acesta nu s-a conformat, astfel încât se apreciază că nu există un refuz de soluționare a reclamantului, iar instanța de fond în mod greșit a obligat recurenta la îndreptarea erorii materiale din decizia respectivă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului și arătând că nu a solicitat anularea deciziei de calcul a deciziei de poluare apreciind că este vorba doar despre îndreptarea unei erorii materiale, din actele depuse reieșind că anul primei înmatriculări este 1994, față de care se impunea calculul taxei de poluare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat ținând cont de excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentă.
În analiza acestei excepții, ținând cont de disp.art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei se constată următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicul nr.-/ad/5.12.2008 s-a stabilit taxa de poluare în sumă de 4.185 lei pentru autovehiculul Mercedes Benz an fabricație 1994, seria șasiu -F-.
Deși titlul de creanță cuprinde mențiunea conform căruia poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare în condițiile art.207 Cod procedură fiscală reclamantul a înregistrat la data de 30.03.2009 sub nr.61991 cererea prin care solicita restituirea diferenței de sumă dintre taxa de poluare calculată în funcție de data primei înmatriculări 15.03.1994, iar nu în funcție de data de 12.12.1996 care reprezenta data reînmatriculării autoturismului iar nu data primei înmatriculări. La această cerere pârâta recurentă a răspuns prin adresa nr.83242/17.04.2009 arătând că data primei înmatriculări a fost calculată față de documentele depuse de reclamant, iar reținerea unei alte date ar presupune prezentarea unui document de înmatriculare străin din care să reiasă data invocată.
Față de această stare de fapt, Curtea reține că prin decizia de calcul a taxei de poluare s-a stabilit ca dată a primei înmatriculări a autoturismului 12.12.1996, iar dacă reclamantul era nemulțumit de modul de calcul al acestei taxe care a ținut cont și de data primei înmatriculări avea obligația de a contesta în termenul de 30 de zile de la comunicare această decizie, conform mențiunii exprese existente în cuprinsul titlului de creanță pentru a urma astfel procedura prealabilă obligatorie în materie fiscală reglementată de art.209 și urm. Cod procedură fiscală.
Susținerea reclamantului în sensul că nu a procedat la atacarea acestei decizii întrucât era de acord cu obligația de a plăti taxa de poluare și a apreciat că data primei înmatriculări reprezintă doar o simplă eroare materială a organului emitent nu poate fi reținută de instanța de recurs, întrucât data primei înmatriculări determină alături de alți factori modul de calcul al taxei de poluare, iar nemulțumirea reclamantului privind data primei înmatriculări vizează în fapt o recalculare a acestei taxe în funcție de data pe care o consideră corectă, iar aceste aspecte trebuiau relevate pe calea contestației anterior menționată.
Orice nemulțumire legată de modul de calcul a taxei presupune nu numai o critică privind eroarea matematică în calcul acesteia, dar și o nemulțumire legată de elementele de la care pornește calcul taxei de poluare și ca atare reclamantul trebuia să le valorifice în procedura prealabilă prevăzută de OG nr.92/2003. Cererea formulată de acesta și înregistrată sub nr.61991/30.03.2009 nu are caracterul contestației reglementată de OG nr.92/2003 întrucât reprezintă în fapt o cerere de restituire a diferenței de sumă dintre taxa de poluare calculată în funcție de data primei înmatriculări invocate de reclamant și cea reținută de organul fiscal, iar această cerere presupunea că în prealabil organul fiscal procedase la calcul acestei diferențe stabilind o obligație de restituire în favoarea reclamantului.
Pentru considerentele anterior menționate, Curtea reține că reclamantul avea obligația de a-și valorifica nemulțumirile legate de modul de calcul a taxei de poluare pe calea contestației reglementată de art.207 și urm. Cod procedură fiscală, iar lipsa parcurgerii procedurii prealabile obligatorii atrage inadmisibilitatea acțiunii văzând și disp.art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.8 alin.1 și 28 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu raportate la art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Soluția primei instanțe prin care s-a procedat la obligarea pârâtei A să procedeze la îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei de calcul a taxei de poluare, în lipsa contestației exercitate de reclamant în condițiile și termenele prevăzute de Codul d e procedură fiscală, apare ca fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și fiind în prezența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și văzând și disp.art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea admițând recursul declarat de pârâtă va proceda la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
Referitor la restituirea integrală a taxei de poluare solicită de reclamant prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 22.06.2009, în condițiile în care prima instanță a respins această cerere, iar reclamantul nu a formulat recurs împotriva soluției primei instanțe referitor la acest petit, acesta a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât nu a mai fost analizat de instanța de recurs învestită cu soluționarea căii de atac exclusiv în ceea ce privește capătul de cerere privind îndreptarea erorii materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.1155/6.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, A, și
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P/28.01.2010
Tehnodact L./ 2 ex/29.01. 2010
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător: G
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
