Contestație act administrativ fiscal. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.57
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.710/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, lipsă fiind pârâte recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după că reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 710/29.-VI.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei L împotriva pârâtei T și a anulat Decizia nr. 1553/177/28.07.2008 emisă de DGFP T, a dispune anularea în parte a Deciziei de impunere nr.179/29.05.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 1849/28.05.2008, conform Expertizei contabile, parte integrantă a prezentei hotărâri,fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 1553/177/28.07.2008, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere 179/29.05.2008 respectiv anularea în parte a acesteia din urmă și a Raportului de Inspecție fiscală din 28.05.2008 în ce privește obligațiile fiscale suplimentare și exonerarea societății reclamante de la plata sumei de 141.272 lei.
Tribunalul considerând că în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile, a încuviințat proba, expertiza s-a desfășurat la sediul expertului contabil, având la baza documentația de la dosarul cauzei, actele privind încheierea contractelor comerciale, documentele contabile pentru perioada 2005-2007, precum și actele normative aplicabile speței, Legea nr. 571/2003 modificată și republicată și OG 92/2003 și apreciind că aceasta a răspuns obiectivelor încuviințate, în mod obiectiv și profesional a ținut cont de concluziile ei, devenind parte integrantă a prezentei sentințe.
Cu referire la contul de cheltuieli 62203 "cheltuieli cu comisioane și onorarii" suma de 171.068 lei organul de control a apreciat că reclamanta ar fi diminuat astfel nejustificat profitul impozabil, aspect considerat de reclamantă ca fiind eronat.
Concluzia expertei cu privire la acesta este ca în perioada 2002-2005 societatea a înregistrat în contul 231" în curs fabrica nouă" toate cheltuielile survenite au fost delimitate și s - a concluzionat că suma de 75.319 RON a fost înregistrată corect în contul 62203" cheltuieli cu comisioanele și onorariile" iar diferența de 95788 RON cheltuieli privind avize aferente investiției trebuia să mărească valoarea investiției efectuate.
În cazul în care suma de 171.107 lei era înglobată în valoarea mijloacelor fixe rata amortizării lunare ar fi în suma de 356.47 lei, rata amortizării anuale ar fi suma de 4277,67 lei.
Cât privește suma de 11.632 lei,înregistrată în contul 613 " cheltuieli privind primele de asigurare"acestea nu sunt deductibile fiscal.
Cu referire la gradul de îndatorare al reclamantei aferent anului 2005-2006, societatea în anul 2005 avut gradul de îndatorare mai mare decât unu,dar conform prevederilor legale se încadrează a fi deductibile deoarece suma acestora nu depășește 10% din totalul venituri înregistrate de societate, în conformitate cu prevederile art.23 alin.2 din Legea nr. 571/2003.
În declarația anuală 101 depusă de societate în data de 23.05.2006,la rubrica "cheltuieli cu impozitul pe profit" nu a fost înscrisă suma de 41.163 lei în mod corect ci suma de 26.791 lei, însă experta opiniază că societatea nu a diminuat profitul impozabil cu suma de 14.372 lei deoarece la finalul exercițiului financiar a realizat o pierdere fiscală de 140.392,56 lei.
Pentru trim.III 2005 reclamata a avut de achitat suplimentar suma de 1.394 lei, iar pentru aceasta obligație de plata s-a calculat majorări, de 92 zile, valoarea majorărilor fiind de 128 lei.
În Raportul de expertiză contabilă au fost calculate obligațiile privind impozitul pe profit aferent perioadelor în care au fost determinate baze de impozitare suplimentare prezentate în raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 28.05.2008.
Astfel dacă în raportul de control au fost stabilite obligații fiscale suplimentare, impozit pe profit în sumă de 70.492 RON și majorări de 60.279 RON, raportul de expertiză contabilă a calculat impozit pe profit 0 RON, și majorări de 128 RON, față de faptul că societatea a întocmit incorect declarațiile 101 privind calculul impozitului pe profit datorat pentru perioadele 2005-2007.
- SRL a încheiat un contract de împrumut nr. 716/19.04.2004 cu societatea VIANA AG din Elveția, contract ce prevedea o dobândă de 4,5% aferentă împrumutului și se plătește trimestrial.
Pentru contractul 716/19.04.2004 a fot achitată o dobândă în sumă de 82.712,98 euro echivalent a 290.519,21 lei în perioada 05.2006-03.2008
În perioada 11.2004-09.2005 societatea a achitat dobânda în avans în sumă de 33.354,09 euro. Această sumă reprezintă valoarea impozitului pe venitul nerezidenților persoane juridice care nu a fost reținut din valoarea dobânzii inițiale.
În perioada 10.2005-12.2005 suma virată către societatea VIANA AG ca și valoare dobânda a fost diminuată cu valoarea de 3354,09 euro.
Valoarea impozitului pe venitul nerezidenților persoane juridice a fost calculată de către societate în procent de 10% din valoarea dobânzii dar a fost achitată la valoare curs valutar din data plății impozitului pe venitul nerezidenților persoane juridice.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL și văzând disp. OG nr 92/2003 și art.18 din Legea nr.554/2004, a dispus admiterea ei, a anulat Decizia nr.1553/177/28.05.2008 emisă de T prin care a fost respinsă contestația administrativă formulate în procedura prealabilă de către reclamantă. A dispus anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 179/29.05.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1849/28.05.2008, conform Expertizei contabile efectuată în cauza, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În cauză a declarat recurs pârâta T solicitând în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
În esență, se susține că sentința este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii (art. 304 punctul 7.pr.civilă) iar sentința civilă recurată a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9.pr.civilă).
Având în vedere că sentința civilă nr. 710/CA/29.06.2009 nu a fost dată cu drept de apel, solicită ca instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civilă și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civilă.
În principal, solicită, casarea sentinței civile nr. 710/CA/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere faptul că dispozitivul sentinței civile nr. 710/29.06.2009 cuprinde dispoziții contradictoriu care nu pot fi aduse la îndeplinire (art. 304 punctul 7.pr.civilă).
Astfel pe de o parte se dispune "anularea Deciziei nr. 1.553/177/28.07.2008 emisă de T" privind soluționarea contestației prealabile, rezultând că s-a dispus anularea în totalitate a acestei decizii, iar pe de altă parte, în continuare se dispune "anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 179/29.05.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1.849/28.05.2008".
Or având în vedere faptul că prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a concluzionat că societatea contestatoare ar datora doar o parte din obligațiile fiscale menționate în decizia de impunere precum și în decizia de soluționare a contestației prealabile, soluția logică ar fi fost anularea tot în parte a Deciziei nr.1.553/177/28.07.2008 emisă de T iar nu anularea în totalitate a acesteia, întrucât această dispoziție vine în contradicție cu celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Mai mult, dispozitivul sentinței recurate nici măcar nu este complet, în sensul în care nu menționează în mod expres sumele totale pentru care nu s-a admis acțiunea și pentru care s-a respins acțiunea, făcându-se trimitere la concluziile aceleiași expertize contabile.
Or, în condițiile în care expertiza contabilă nu a făcut o recapitulare clară a sumelor datorate și a celor nedatorate în raport cu cele stabilite prin actele administrative contestate, se vor ivi dificultăți reale cu privire la punerea în executare a sentinței recurate, în sensul în care pot apărea interpretări diferite ale concluziilor expertizei cu privire la sumele datorate și nedatorate.
Examinând recursul pârâtei T în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se constată că este fondat motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr. 710/29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș cu aplicarea art. 312 aliniatul 5.pr.civ. pentru că:
Potrivit considerentelor sentinței recurate, reproduse anterior, prima instanță nu a motivat hotărârea în fapt și drept, raportat la probele administrate, astfel că nu rezultă că soluția este consecința judecății personale a celui care a pronunțat sentința, deci aceasta nu conține argumentele logico - juridice pentru care s-a ajuns la soluția de admitere a acțiunii, întrucât instanța a preluat mecanic concluziile expertizei contabile efectuate în dosar, menționându-se că aceasta face parte integrantă din hotărâre, fără a exista un suport procedural pentru o asemenea afirmație.
Curtea mai constată, de asemenea, că prima instanță nu a indicat nici un temei legal pentru care a constatat caracterul nedatorate al obligațiilor fiscale din litigiu, justificarea soluției bazându-se exclusiv pe concluziile expertizei.
Procedându-se astfel, prima instanță nu a intrat în judecarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 aliniatul 5.pr.civ. sens în care a fost admis recursul pârâtei.
Curtea mai reține că prin nemotivarea sentinței, în fapt și în drept nici nu este posibil controlul judiciar pentru că nu se cunosc argumentele care au justificat soluția, astfel că se impune rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr.710/29.VI.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 19.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.O/22.01.2010
Tehnodact H./ 27.01.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
