Contestație act administrativ fiscal. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.602/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O, str. - nr.2B în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în O-, -B 26,.12 județul B, idem și din O Bd.-.- nr.23, cam.10 și intimata pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în O, str. - nr.2 B, împotriva sentințeinr.248/CA din 1 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimata reclamantă, lipsă fiind intimata pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru precum și faptul că recurenta a depus la dosar precizare la cererea de recurs, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța comunică reclamantei intimate un exemplar din precizarea la cererea de recurs.
Reclamanta intimată invocă excepția tardivității introducerii precizării cererii de recurs.
Instanța unește excepția tardivității precizării cererii de recurs cu fondul și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost precizat și formulat, arătând că există contradicție între considerentele sentinței recurate în care se reține că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art.70 din codul d e procedură fiscală și dispozitivul acesteia prin care se dispune obligarea recurentei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme cu dobânzi legale, astfel că hotărârea primei instanțe este imposibil de pus în aplicare. Totodată solicită respingerea excepției tardivității invocată de intimată, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată arată că nu există contradicții între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia solicitând admiterea excepției tardivității precizării cererii de recurs, respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, arătând că și practica judiciară în astfel de litigii este constantă.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 248/CA din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta -, în calitate de titular al Cabinetului avocațial, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință;
A dispus anularea deciziei nr.90/12.02.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A obligt pârâtele să restituie reclamantei suma de 5.758 lei încasată prin chitanța seria - nr.-/12.06.2008 eliberată de Trezoreria Municipiului O, la care vor fi calculate dobânzi legale de la data solicitării până la data restituirii efective și l-e a mai obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 43,30 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 12.06.2008 reclamanta a achitat suma de 5.758 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a reținut că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă în cuantum de 5.758 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea disp. art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat cererea ca întemeiată, a dispus anularea actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei nr.90/12.02.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme.
Instanța a constatat că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Sub cel de al doilea aspect referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, s-a constat că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale aflate într-o situație similară.
Sub aspectul celor invocate în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, s-a constat că nu sunt relevante din moment ce taxa a fost încasată în temeiul unei dispoziții pe care ulterior însuși legiuitorul a înțeles să o modifice iar ordonanța privind taxa de poluare nu retroactivează, întrucât legea civilă potrivit art. 15 alin 2 din Constituție și art. 1 din codul civil dispune numai pentru viitor.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 raportat la art. 70 cod procedură fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a constat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 29.10.2008, astfel că a admis cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei instanța a obligat-o la plata sumei de 43,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, la care face referire reclamantul în acțiune, nu sunt incidente în cauză, întrucât pe de o parte nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu este vorba de un regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Învederează că, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost calculată în conformitate cu art.214^1 și art.214^2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dispoziții legale abrogate de nr.OUG50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care au intrat în vigoare la data de 1.07.2008. Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa de poluare" intervine conform art.4 din nr.OUG50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Solicită recurenta a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG50/21.04.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel potrivit prevederilor art.11 din acest act normativ "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus.
În ce privește acordarea dobânzilor legale de către prima instanță, arată că, în mod eronat se face referire la dobânda fiscală reținându-se că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art. 70 din codul d e procedură fiscală, în condițiile în care dobânda legală este reglementată de OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Prin precizarea la cererea de recurs s-a arătat că, există o contradicție între considerentele sentinței recurate în care se reține că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art.70 din codul d e procedură fiscală și dispozitivul sentinței prin care se dispune obligarea recurentei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme cu dobânzi legale.
Astfel, hotărârea primei instanțe este imposibil de pus în aplicare, întrucât dobânda legală este reglementată de OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Potrivit art.3 alin.3 din acest act normativ dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale României diminuat cu 20%.
Ca urmare, precizează că în mod eronat se reține în considerentele sentinței recurate că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art.70 din codul d e procedură fiscală până la data restituirii efective a sumei, întrucât aceste dispoziții legale se referă la calculul dobânzii în cazul nesoluționării în termenul legal a cererilor depuse de contribuabil conform art.70 din OG 92/2003 și la nerestituirea în termenul legal al impozitului pe venit, potrivit art.117, alin.2 din același act normativ.
În aceste situații dobânda este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de art.120 alin.7 cod procedură fiscală, respectiv o,1% pentru fiecare zi de întârziere și se acordă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 și nicidecum la data solicitării.
De altfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, ca urmare, sunt nefondate susținerile instanței de fond din considerentele sentinței recurate, în sensul că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art.70 din codul d e procedură fiscală.
Referitor la excepția tardivității precizării cererii de recurs, curtea apreciază că este neîntemeiată, deoarece prin precizare nu s-au formulat noi motive de recurs ci doar au fost dezvoltate cele formulate în termen.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimata reclamantă formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la acordarea dobânzilor fiscale de către prima instanță, respectiv acordarea de către prima instanță a ceea ce nu s-a cerut, se reține că sunt nefondate, deoarece reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi, aferente sumei solicitate, instanța de fond arătând prin hotărâre că aceste dobânzi ce se cuvin reclamantului, sunt fiscale.
Prin acest fapt instanța de fond nu a dat ceea ce nu s-a cerut, ci doar a arătat felul dobânzilor cuvenite reclamantului.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate de reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția tardivității precizării cererii de recurs.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă-domiciliată în O-, -B 26,.12 județul B, idem și din O Bd.-.- nr.23, cam.10 și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în O, str. - nr.2 B, împotrivasentințeinr.248/CA din 1 aprilie 2009pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.dec.
Jud.fond.
Tehnored.6 ex.
În 07. 11.2009.
4 com.
- recurentul pârât -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIO, str. - nr.2B
- intimata reclamantă --O-, -B 26,.12 județul B
- idem și din O Bd.-.- nr.23, cam.10
- intimata pârâtă -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEO, str. - nr.2
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
