Contestație act administrativ fiscal. Decizia 643/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.643/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- --- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,în nume propriu și în numeleACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ B,împotriva sentinței civile nr.608 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 1034/2006), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Având în vedere lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității declarării recursului, invocată prin întâmpinare, precum și la fondul cauzei.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 608/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - (nr. în format vechi 1034/2006) a fost admisă contestația formulată de contestatoarea L O în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Activitatea de Control Fiscal B, au fost anulate decizia nr. 184/23.08.2005 emisă de B, procesul - verbal nr. 2070/08 iunie 2005, raportul de inspecție fiscală nr. 2115/10 iunie 2005 și decizia de impunere nr. 52/10 iunie 2005 emisă de Activitatea de Control Fiscal, înlăturându-se obligația de plată a contestatoarei pentru următoarele obligații bugetare: 13.344 lei -; 4732 lei - dobânzi A, 1344 lei - penalități întârziere; 17558 lei - impozit pe profit; 6226 lei - dobânzi impozit profit; 1756 lei - penalități de întârziere impozit profit.
Totodată au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 804,15 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Ca urmare a adresei nr.-/146/P/17.02.2005, emisă de Poliția Municipiului O, organele de inspecție fiscală din cadrul P B - F, au efectuat o verificare financiar-contabilă, cu caracter parțial, privind factura fiscală seria - - nr.-/24.09.2003 în valoare totală de 835.750.000 ROL emisă de C L O, reprezentând c/val parțială a devizului ofertă nr.115 și asupra a 11 chitanțe fiscale seria - - de la nr.- la nr.-, în perioada 12-25 septembrie 2003 în valoare totală de 317.400.000 ROL, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, reținându-se că lucrările de construcții menționate în deviz, nu au fost executate.
S-a întocmit, astfel, Procesul verbal nr.2070/8.06.2005 și Raportul de inspecție fiscală nr.2115/10.06.2005 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr.52/10.06.2005, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în valoare de 499.496.000 ROL, din care: A de plată în sumă de 133.439.076 ROL, impozit pe profit în sumă de 175.587.000 ROL și accesorii în sumă de 140.479.040 ROL.
CLOa contestat Decizia de impunere nr.52/10.06.2005, pentru sumele stabilite drept obligații fiscale suplimentare, PBe mițând Decizia nr.184/23.08.2005, prin care a menționat ca obligații de plată sumele stabilite în baza Deciziei de impunere nr.52/10.06.2006.
Pentru a pronunța această decizie, PBa reținut că factura fiscală seria - - nr.-/24.09.2003 în valoare de 835.750.000 ROL și chitanțele seria - - de la nr.- la nr.- emise în perioada 12.09.2003 - 25.09.2003 în sumă totală de 317.400.000 ROL nu au fost înregistrate în evidența contabilă a CD. L, fapt ce contravine prevederilor Legii contabilității, potrivit cărora documentul justificativ se emite în momentul efectuării operațiunii economico financiare.
S-a mai reținut că neînregistrarea facturii fiscale în evidența contabilă a societății a condus la necorelarea în mod nejustificat a A și, implicit, la diminuarea A de plată, precum și la diminuarea nejustificată a ui impozabil, și implicit a impozitului pe profit, fapt pentru care societatea datorează A de plată în sumă de 133.439.000 ROL și impozit pe profit în sumă de 175.577.731 ROL, iar pentru nevirarea acestora la termenul scadent, datorează și accesorii în sumă totală de 140.479.040 ROL.
De asemeni, nu au fost luate în considerare susținerile contestatoarei, potrivit cărora factura fiscală în cauză nu a fost înregistrată în contabilitate, deoarece aceasta a fost anulată, motivat de faptul că nu au fost prezentate toate cele trei exemplare ale facturii anulate, anularea facturilor fiscale presupunând bararea pe diagonală a formularelor, făcându-se mențiunea "anulat" pe toate exemplarele.
Nu au fost reținute nici susținerile contestatoarei că în data de 21.12.2003, i s-a furat din mașină un borset și facturierul seria - - - nr.- - - și chitanțierul seria - - - nr.- - -, deoarece în referatul din data de 5.03.2004 eliberat de Poliția O nu este specificat carnetul de facturi cu seria și plajele de numere care să conțină factura fiscală seria - - - nr.-/24.09.2003 și nu s-a anunțat sustragerea formularelor cu regim special în termen de 24 ore de la constatare la.P B, la organele de poliție și transmiterea listei seriilor și plajelor de numere la Compania Națională "Imprimeria Națională" A în termen de 48 de ore, după care să le declare nule în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, conform art.12 din G nr.831/1997 și art.4 din P nr.29/2003, privind aplicarea prevederilor G nr.831/1997.
Ca urmare, la stabilirea A de plată s-au avut în vedere prevederile art.20 (1) din Legea nr.345/2002 și art.2 (1) din Legea nr.414/2002, pentru stabilirea impozitului pe profit, iar accesoriile au fost calculate potrivit prevederilor art.29, D, lit. a) din Legea nr.345/2002, art.20 (1) din Legea nr.414/2002, art.13 din G nr.61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, art.114, 115 și 120 din G nr.92/2003, privind Codul d e Procedură fiscală, G nr.1513/2002 și G nr.67/2004.
Din analiza actelor reținute prin Decizia nr.184/23.08.2005 emisă de P,raportate la întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reținut faptul că, în conformitate cu prevederile art.18 alin.4 și art.31 alin.1 lit. a) și b), art.31 alin.2 din Legea nr.345/2002 republicată, factura fiscală seria.C - - nr.-/24.09.2003, în valoare de 835.750.000 lei și chitanțele de la nr.-/12.09.2003 la nr.- din 25.09.2003 trebuiau înregistrate în evidența contabilă a lunii septembrie 2003, chiar dacă nu reprezintă venituri din prestarea de lucrări în construcții, iar societatea trebuia să emită o nouă factură de stornare integrală a valorilor din prima factură.
Acest lucru a determinat o reflectare incorectă în situațiile financiare întocmite de societate, dar din coroborarea probelor administrate (furtul documentelor, faptul că CLOa încredințat lucrările de construcții unei alte firme, fără a înștiința și C L, precum și rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești ), rezultă că denaturarea nu s-a produs prin fraudă, cu intenția de a prejudicia bugetul de stat, ci prin eroare, adică prin utilizarea unor procedee contabile inadecvate, respectiv emiterea unei facturi fiscale și nu pro forma și apoi anularea exemplarelor rămase la societate, și nu stornarea.
Așa cum s-a reținut și în expertiza contabilă, conform art.74 din HG nr.859/2002, veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau emise, se corectează prin ajustarea ui impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparține.
Instanța a mai reținut că organele de inspecție fiscală au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 449.496.000 ROL, doar în urma efectuării unor verificări financiar-contabile cu caracter parțial, respectiv factura fiscală seria - - - nr.-/24.03.2003 și chitanțele fiscale seria - - - de la nr.- la nr.- emise în perioada 12-25.09.2003, fără a se avea în vedere următoarele aspecte, reținute prin raportul de expertiză contabilă:
- nu s-a ținut seama de situația economică și financiară a societății, așa cum era reflectată în balanța contabilă la 30.09.2003 și nici de obligațiile determinate la acea dată: nu au ținut seama de decontul A și de declarația de impozit pe profit depuse de societate pentru luna septembrie 2003 (tr. III 2003) și de decontul A la 31.12.2003;
- a fost calculat impozitul pe profit, aplicând cota de 25% la valoarea facturii, fără să țină seama că art.7 (1) din Legea nr.414/2002 stipulează că " impozabil se calculează ca diferența între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile";
- a fost determinat TVA de plată suplimentar fără să se corecteze baza impozabilă din evidența contabilă întocmită atât la 30.09.2003, cât și la 31.12.2003.
- prin modul de calcul aplicat, au fost scoase din contextul economic, financiar și patrimonial al societății, valorile facturii în discuție, deși societatea avea înregistrate venituri, cheltuieli, impozite și taxe, avea activitate economică reflectată în balanțele contabile lunare întocmite.
Ca urmare, obligațiile financiare stabilite prin Decizia de impunere nr.52/10.06.2005, ca și accesoriile, nu au fost stabilite în urma corectării prin ajustare a ui impozabil și a bazei de determinare TVA de plată, cât și a reflectării faptului că, prestația la care se referă factura fiscală nu a mai fost executată.
De asemeni, instanța a mai reținut faptul că numai la încheierea exercițiului financiar pe anul 2003 se regularizează și se definitivează atât declarația de impozit pe profit cât și decontul A, aceste valori fiind înregistrate de societate în bilanțul anual.
În raportul de expertiză s-a mai reținut și faptul că C SRL a primit prin două ordine de plată emise de către SC SRL (P nr.9/12.12.2003 și P nr.11/15.12.2003) suma de 518.350.000 ROL, în baza facturii nr.-/24.09.2003, dar nu pentru demararea lucrărilor de construcții, ci pentru cumpărarea de materiale de construcții, materiale care au fost livrate cu aceleași valori în baza de facturi fiscale emise de către contestatoare, ce sunt înregistrate în evidența contabilă a societății pentru luna decembrie 2003 și, ca urmare, factura emisă în luna septembrie 2003 nu mai reflectă o operațiune economică reală, necesitând regularizarea din punct de vedere contabil.
Referitor la demersurile legale în cazul furtului de documente cu regim special, instanța reține faptul că CLa respectat prevederile art.12 din HG nr.831/1997 în sensul că a sesizat organele în drept, respectiv Poliția Municipiului O și P B, aspectele sesizate fiind certificate prin sentința penală nr.800/23.08.2004 (fila 41-44).
Instanța a apreciat că nedeclararea ca fiind nule în Monitorul Oficial al României Partea a II-a a facturii și chitanțelor fiscale în discuție sau netransmiterea către Compania Națională "Imprimeria Națională" SA a listei seriilor și plajelor de numere a respectivelor formulare cu regim special sustrase din autoturismul administratorului C RL O, nu sunt abateri de natură a justifica stabilirea unor obligații financiare suplimentare prin coroborarea și cu celelalte aspecte menționate anterior.
Având în vedere motivele de fapt și de drept reținute, instanța a admis contestația și a dispus anularea Deciziei nr.184/23.08.2005 emisă de B, precum și procesul verbal nr.2070/08.06.2005, Raportul de Inspecție fiscală nr.2115/10.06.2005 și Decizia de impunere nr.52/10.06.2005 emisă de Activitatea de Control Fiscal și, ca urmare, a înlăturat obligația de plată a contestatoarei pentru obligațiile fiscale suplimentare în sumă totală de 449.496.000 ROL (44.949 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, în nume propriu și pentru Activitatea de Inspecție Fiscală, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că motivarea hotărârii primei instanțe este contradictorie și reprezintă reproducere fidelă a concluziilor raportului de expertiză. În condițiile în care reclamanta nu a procedat la stornarea facturii seria - - nr. -/24 septembrie 2003, în vederea reflectării situației nou create din punct de vedere contabil și al consecințelor fiscale, organul de control a calculat în mod corect obligațiile fiscale la factura inițială. Pe de altă parte, este irelevantă în cauză lipsa intenției de fraudare, având în vedere caracterul imperativ al legislației fiscale. În condițiile în care factura nu a fost anulată sau declarată nulă potrivit procedurii prevăzute de art. 10, 11, 12 din HG 831/1997, iar în referatul din 05 martie 2004 al poliției nu este specificată seria și plaja de numere facturierului și chitanțierului respectiv este justificată stabilirea obligației fiscale.
Legal citată, intimata - reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea formulată invocând excepția tardivității recursului. Cu privire la fondul cauzei solicitate a fi avute în vedere concluziile expertizei dispuse în cauză, precum și rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății întrucât fapta nu există.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Examinând, în condițiile art. 137 al. l Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului instanței o apreciază ca fiind nefondată. Astfel, sentința nr. 608/2007 a fost comunicată pârâtelor la data de 24 martie 2008, iar termenul de recurs, de 15 zile de la comunicare, se împlinea, conform modului de calcul prevăzut de art. 101 al. l Cod procedură civilă, la data de 09 aprilie 2008.
Depunerea recursului la oficiul poștal la data de 07 aprilie 2008 reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 104 Cod procedură civilă, promovarea recursului în termen legal.
Examinând în fond recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Împrejurarea că lucrările pentru care a fost emisă factura seria - - nr. -/24 septembrie 2003 nu au fost executate, nu exonerează societatea reclamantă de respectarea obligațiilor stabilite de dispozițiile Legii 345/2002 în vigoare la data operațiunii. Astfel, potrivit prevederilor art. 31 al. l lit. a din lege dacă factura nu a fost transmisă beneficiarului, aceasta se anulează și se emite un nou document. Dacă a fost transmisă corectarea erorii se efectuează prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu minus, document ce se va înregistra în jurnalul de vânzări și va fi preluat în decontul întocmit de furnizor pentru luna în care a avut loc corectarea (art. 31 al. l lit. b). Situația este identic reglementată în situația reducerii bazei de impozitare, prevăzute de art. 18 alin.4 din lege.
În prezenta cauză, având în vedere că au fost executate plăți în baza facturii arătate, potrivit chitanțelor de la -/12.09.2003 până la -/25.09.2003, se impunea stornarea facturii emise pentru serviciile neexecutate.
Irelevantă este, din punct de vedere al obligațiilor fiscale, și lipsa intenției frauduloase a administratorului societății, astfel cum a fost stabilită prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, consecințele pentru neexecutarea obligațiilor stabilite de către organele fiscale producându-se în baza legii, independent de ideea de culpă.
Apărările susținute de către reclamantă în fața organelor de control cu privire la sustragerea facturierului și a chitanțierului cuprinzând și documentele în litigiu, nu sunt confirmate de probatoriul cauzei. Astfel, din procesul - verbal întocmit la 21 decembrie 2003 de Poliția municipiului O, referatul de terminare a urmăririi penale din 05 martie 2004, declarația administratorului societății reclamante din data de 21 decembrie 2003, sentința penală 800/23 august 2004 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul 2015/2004 nu rezultă seria și plaja de n umere a facturierului și chitanțierului sustrase, pentru a stabili că printre acestea se aflau și documentele în litigiu.
Chiar și în această situație, societatea avea obligația declarării documentelor sustrase ca nule în Monitorul Oficial al României, partea a III-a, după sesizarea organelor în drept, potrivit procedurii prevăzută de art. 12 din anexa 1B a HG831/1997.
Constatând că societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile de înregistrare a facturilor și chitanțelor în evidența contabilă, de stornare sau, după caz, anulare a acestora, instanța apreciază că organele fiscale au stabilit în mod legal obligațiile de plată a taxei pe valoarea adăugată, impozitului pe profit și accesoriile acestora, conform dispozițiilor art. 20 al. 1, art. 29 pct. D lit. a din Legea 345/2002, respectiv art. 206 al. l din Legea 414/2002, coroborat cu dispozițiile art. 12, 13, 14 din G nr. 61/2002 republicată, în vigoare până la data de 1 ianuarie 2004, respectiv ale art. 114, 115, 120 Cod procedură fiscală, în forma în vigoare la data controlului.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, instanța de fond pronunțând hotărârea cu încălcarea legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 608 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 1034/2006) în contradictoriu cu intimata - reclamantă
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
17/20 oct. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
