Contestație act administrativ fiscal. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 748/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.21,.C,.1, județul V, împotriva sentinței nr. 670 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ- complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimată, în baza delegației aflate la dosar, lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat și că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei.
Instanța revine asupra dispoziției privind obligația de plată a taxei de timbru, apreciind că litigiul de față este scutit de taxe de timbru, fiind asimilat unui litigiu de muncă.
Reprezentanta intimatei invocă excepția lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției invocate, cât și asupra recursului.
Reprezentanta intimatei, având cuvântul pe excepția invocată arată că recursul promovat este lipsit de interes și de obiect, întrucât sancțiunea a fost radiată din cazierul administrativ. Solicită respingerea recursului și pentru netemeinicie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vâlcea sub nr.173/90/18.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicitând anularea Deciziei nr.253/17.12.2007 prin care a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă" pentru încălcarea dispozițiilor art.8 și 12 din Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduită al funcționarilor publici și, respectiv, art.77 alin.2 lit.k) din Legea nr.188/1999 prin aceea că a adresat expresii jignitoare, în contextul relațiilor de serviciu, șefului administrației adjunct.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia este nulă absolut pentru nerespectarea dispozițiilor art.35 alin.2 lit.c) și f) din HG nr.1210/2003 în sensul că nu cuprinde motivele pentru care Comisia de Disciplină a înlăturat apărările transmise de reclamant la data de 09.08.2007 și la data de 22.11.2007 și, respectiv, nu indică instanța competentă la care poate fi contestată decizia.
Totodată, reclamantul a menționat că nu a săvârșit nicio faptă culpabilă, declarațiile martorilor audiați de Comisia de disciplină fiind greșit interpretate.
Prin sentința nr.670/13.05.2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că apărările de care face vorbire reclamantul sunt aproape inexistente, singura afirmație fiind în sensul că el nu este vinovat. Decizia cuprinde mențiunea că măsura de sancționare poate fi contestată potrivit Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară, confirmată de declarațiile martorilor, și, constând în aceea că, în ședința din 05.02.2007, a adresat expresii jignitoare șefului administrației adjunct,.
Împotriva sentinței, în termenul legal, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de formă ale Deciziei, respectiv neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.35 alin.2 lit.c) și f) din nr.HG1210/2003. Deși recurentul-reclamant a transmis intimatei-pârâte Notele explicative prin care a arătat că fapta imputată nu există și deși din probele administrate de Comisia de disciplină nu rezultă cu certitudine săvârșirea faptei, în mod greșit a apreciat instanța că apărările recurentului sunt aproape inexistente.
De asemenea, Decizia nu indică instanța competentă la care poate fi contestată, ci se limitează la o precizare ambiguă că aceasta poate fi contestată conform Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
2. Și în privința soluției pronunțată asupra fondului prima instanță a procedat greșit. Deși din declarațiile martorilor audiați de Comisia de disciplină nu rezultă cu certitudine că recurentul-reclamant ar fi adresat expresii jignitoare șefei de administrație, instanța de fond nu a stăruit în administrarea de noi probe, care să stabilească adevărata stare de fapt. Astfel, din cei trei martori audiați, doar unul a confirmat folosirea expresiilor jignitoare, iar declarația acestuia a fost vădit părtinitoare și interesată având în vedere că martorul este subalternul persoanei care s-a pretins insultată.
Intimata DGFP Vad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pentru lipsa de interes, întrucât, între timp, potrivit art.77 alin.3 lit.a și art.82 alin.1 lit.a din Legea nr.188/1999, sancțiunea disciplinară aplicată recurentului a fost radiată de drept.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea nu va reține excepția lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă, apreciind că radierea sancțiunii disciplinare din cazierul administrativ nu echivalează cu desființarea acesteia și nici nu are vreun efect asupra legalității ei de la momentul aplicării.
Curtea constată că prima instanță a examinat îndeplinirea de către Decizia de sancționare disciplinară nr.253/2007 a condițiilor de formă, prevăzute în mod imperativ de art.35 alin.2 din HG nr.1210/2003, invocate de reclamant, și a pronunțat o soluție temeinică.
Faptul că în cuprinsul actului respectiv nu sunt referiri la apărările pe care recurentul pretinde că le-a făcut în fața Comisiei de disciplină prin memoriile înaintate acesteia la data de 9.08.2007 și, respectiv, la data de 22.11.2007, nu afectează legalitatea actului, întrucât memoriile respective nu au cuprins apărări sau obiecțiuni, ci o relatare, în viziunea proprie, a împrejurărilor în care a fost săvârșită abaterea disciplinară și referiri la modul de repartizare a fondului de stimulente la locul de muncă al recurentului.
De asemenea, faptul că actul de sancționare arată în art.2 că măsura de sancționare disciplinară poate fi contestată de către funcționarul public potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei, reprezintă o aplicare a dispozițiilor art.32 alin.2 lit.f din HG nr.1210/2003. Astfel, chiar dacă decizia nu arată în mod expres categoria de instanță judecătorească ce ar fi competentă să soluționeze eventuala contestație a funcționarului, referirea la Legea nr.554/2004, care stabilește după mai multe criterii instanța competentă să soluționeze o contestație împotriva unei sancțiuni disciplinare, este suficientă, sub aspectul indicațiilor, pentru îndeplinirea condițiilor legale de formă susarătate.
În ce privește fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a interpretat corect înscrisurile depuse de părți la dosar, astfel încât nu a fost utilă administrarea altor probe. De altfel, însuși reclamantul a renunțat la administrarea probei cu martori în fața instanței de judecată, probă pe care o solicitase inițial.
Din declarațiile martorilor audiați la Comisia de disciplină, declarații interpretate în ansamblul lor, rezultă că recurentul-reclamant a folosit la adresa colegei sale expresii lipsite de respect și a avut o atitudine de aceeași manieră, de natură a leza onoarea acesteia.
Prin urmare, având în vedere cele susarătate, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.21,.C,.1, județul V, împotriva sentinței nr. 670 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ- complet specializat în contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
18.09.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
