Contestație act administrativ fiscal. Decizia 794/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 794/2008
Ședința publică din data de 26 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr. 3889/21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 17.03.2008 reclamanta a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3889 pronunțată la data de 21.12.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă în parte contestația formulată de - SRL BMî mpotriva deciziei nr.53/18.10.2006 emisă de pârâta P M; modificată decizia atacată în sensul că a fost redusă obligația de plată stabilită în sarcina contestatoarei prin procesul verbal nr.491/29.01.2002 de la 1.367.461.588 lei la 924.543.384 lei (92.454,30 RON); obligată pârâta la 1.100 lei cheltuieli parțiale de judecată contestatoarei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că - Com SRL BMa fost înmatriculată sub nr./157/27.01.1994; înregistrată potrivit certificatului 2/1996 ca plătitor de TAXA PE VALOAREA, nu a figurat în registrul comerțului ca fiind în stare de faliment și a fost dizolvată conform Legii nr.359/2004 abia în anul 2006 astfel că nu a fost o societate fictivă pentru a se considera că facturile emise de aceasta nu sunt documente justificative pentru deducerea TVA, iar facturile nu pot fi considerate false sau fictive numai pe baza unor simple declarații și ca atare reținerile organelor fiscale cu privire la deducerea TVA ca fiind nelegală pentru facturile emise de societatea arătată sunt greșite.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs M solicitând admiterea recursului, rejudecarea în fond, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare s-a susținut că reținerile instanței sunt greșite întrucât din procesul verbal întocmit de organele de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal M intimata reclamantă nu a prezentat la data controlului dovezile ce atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată furnizorilor așa cum prevede art.25 lit.Bb din OUG 17/2000 și în consecință la data controlului deducerea operată în contabilitate nu era legală; din documentele anexate dosarului fiscal rezultă că - Com SRL B M se sustrage controlului fiscal respectiv societatea nu a putut fi controlată; persoana care apare ca delegat de la - Com SRL nu își recunoaște calitatea de administrator conform verificărilor INTERPOL; delegatul - Com SRL, administrator conform actelor societății precizează că actele i-au fost furate în Ungaria; faptul că - Com SRL a intrat în faliment nu echivalează cu legalitatea facturilor ce fac obiectul acestui litigiu cu atât mai mult cu cât sunt dubii serioase că ar fi fost emise de această societate, dubii alimentate de conduita administratorului intimatei și a soției acestuia.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că a justificat dreptul de deducere a sumei cu titlu de taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise de către - Com SRL înregistrată ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor OUG nr.17/2000, art.19 lit.a, iar pentru cele nouă facturi înregistrate în contabilitatea sa a prezentat copii ale dovezilor care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată al furnizorului prevăzut de art.25 lit.B din același act normativ. Astfel, în dezvoltare se arată că în cazul furnizorului menționat - Com SRL a depus actele din care rezultă înregistrarea inclusiv talonul nr.2/5702 din 19.12.1996 emis de SB( 29) prin care se atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată.
Examinând recursul declarat Curtea reține următoarele.
În urma verificărilor efectuate de organele de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal la societatea intimată s-a reținut că aceasta din urmă a înregistrat în evidența contabilă în perioada aprilie 2000-februarie 2001 printre altele și nouă facturi în baza cărora a dedus taxa pe valoarea adăugată fără a justifica calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a societății furnizoare - Com SRL B
Drept consecință reținându-se încălcarea dispozițiilor OUG nr. 17 /2000 s-a stabilit de către organele fiscale obligația în sarcina intimatei a plății 136.746 lei reprezentând 84.714 taxă pe valoarea adăugată, 52.032 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
Cele reținute au fost contestate de către societatea intimată - SRL însă prin decizia nr.53 din 18.10.2006 aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel în justificarea soluției se reține de către organul decizional că susținerea contestatoarei că deține documentele care atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată în sensul dispozițiilor OUG nr.17/2000, nu poate fi reținută întrucât societatea - Com SRL se sustrage controlului fiscal și persoana care apare pe facturi ca și delegat nu știe nimic despre calitatea de administrator al societății, actele sale de identitate fiindu-i furate în Ungaria.
Față de cele statuate societatea intimată se adresează instanței susținând în esență că, a respectat dispozițiile OUG nr.17/2000 și a făcut dovada cerută de aceasta.
Actul normativ evocat prin dispozițiile art. 19 lit.a prevede că pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligați să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii de către contribuabilii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată; să justifice că bunurile în speță sunt destinate pentru nevoile firmei.
Același articol prin alin.2 prevede că dreptul de deducere privește numai taxa care este înscrisă într-o factură fiscală sau alt document legal care se referă la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea operațiunilor prevăzute la art.18.
Tot astfel, prin art.25 pct.B lit.b se prevede că, în situația operațiunilor impozabile în sensul ordonanței de urgență, contribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori, facturi fiscale ori documente legale aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru facturile fiscale cu o taxă pe valoarea adăugată mai M de 20 milioane lei să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului.
Din normele enunțate rezultă că pentru a beneficia de deducerea de taxa pe valoarea adăugată contribuabilii sunt obligați să justifice suma taxei cu documente întocmite conform legii, iar pentru facturi cu o valoare mai M de 20 mil. lei să solicite copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului.
Cu alte cuvinte în justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată, contribuabilul trebuie să dețină factura fiscală întocmită și actul doveditor al calității de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului în situația în care taxa pe valoarea adăugată este mai M de 20 mil. lei.
Așa cum se observă din expunerea de mai sus organele de control fiscal susțin că intimata nu ar fi deținut documentul legal ce atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului. Aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece la dosar a fost depus certificatul emis la data de 19.12.1996 de către M (29 dos. fond) prin care se atestă că - Com SRL furnizor al intimatei era înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată. Ori, în aceste circumstanțe ale existenței documentului arătat nu se poate reține că nu s-ar fi făcut dovada cerută de lege, iar sub acest aspect reținerile recurentei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Evident se susține de recurentă că acest document nu ar fi fost prezentat la data controlului. Această susținere este lipsită de relevanță câtă vreme din acte rezultă că intimata deține certificatul furnizorului ce atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată. În plus, chiar dacă acest document nu ar fi fost prezentat la acel moment nu era imposibil de verificat în baza de date a organelor fiscale evidențierea ca plătitor sau nu a furnizorului mai ales că din această bază a fost consemnată înscrierea menționată prin certificatul de înregistrare fiscală. Ori, în acest context chiar și numai al înregistrării la organele fiscale nu se poate imputa intimatei că nu ar fi făcut un minim de verificări a cerințelor minimale cerute de lege. O astfel de verificare se observă că a fost făcută de intimată implicit și din restul documentelor depuse, respectiv certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a societății furnizoare. Ca atare, față de actele existente, certificat înmatriculat, certificat înregistrat fiscal și de cele rezultate din acestea susținerile recurentei cu privire la reținerea greșită de către prima instanță nu poate fi reținută.
Nici restul susținerilor recurentei vizând sustragerea de la control a societății furnizoare, nerecunoașterea delegatului nu pot fi primite ca motiv de admitere a recursului, deoarece aspectele relevate nu aparțin societății intimate și nu pot fi imputate acestuia. Aceasta așa cum s-a arătat mai sus a făcut diligențe pentru a verifica existența partenerului contractual prin actele menționate - copie certificată. În plus faptul că operațiunile comerciale cu - Com SRL s-au derulat, rezultă implicit și din ordinele de plată ce poartă ștampila unității bancare ce a procedat la efectuarea operațiunilor de plată și în contul societăților.
Așadar,reținându-se că nu sunt motive întemeiate, că în raport de dispozițiile actului normativ mai sus enunțate și de actele depuse în probațiune, hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea în baza art. 312.pr.civ. va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3889 din 21.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.FT/Dact.SM
2 ex./21.04.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
