Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 335/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 335/2008
Ședința publică din 26 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21476/27.06.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului conținutul declarației pe care martorul a dat-o în fața instanței la termenul de judecată din data de 05.03.2008.
Reclamantul nu contestă că martorul a declarat că nu îl cunoaște, la data refugiului fiind copil mic.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea statutului de refugiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21.12.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21.476/27.06.2007 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2006, sub nr. 65.967, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.476/27.06.2007 pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantului nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei au aptitudini de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
S-a relevat în cuprinsul întâmpinării că martorul, deși posedă hotărâre de refugiat, nu poate, în mod obiectiv, să ateste refugiul reclamantului din Mici la și T, întrucât s-a refugiat în
În privința martorului s-a relevat că a declarat refugieri în și din diferite localități, răspândite în tot județul C, din coroborarea tuturor acestor mărturii rezultând că ele nu pot forma intima convingere referitoare la reflectarea în mod exact a realității obiective.
În virtutea rolului activ și pentru a lămuri aspectele sesizate din lecturarea întâmpinării, Curtea a dispus audierea nemijlocită a celor 2 martori, doar martorul prezentându-se în fața instanței și declarând faptul că nu îl cunoaște pe reclamant și nu poate reda detalii ale refugiului acestuia ( 74).
Trebuie însă subliniat faptul că aprecierea declarațiilor martorilor s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care aceștia au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care au declarat că au asistat.
Totodată, declarația autentică a martorului, care a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, confirmă refugiul reclamantului împreună cu familia sa. Astfel, martorul arată faptul că reclamantul și familia acestuia au fost nevoiți ca în luna septembrie 1944 să se refugieze din localitatea de domiciliu, Mici, în localitățile și T, jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord, reîntoarcerea din refugiu având loc în mai 1945.
Curtea constată că, declarația acestui martor este pertinentă, arătând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal.
Mai mult, C prin hotărârea nr. 5.976 din data de 4.12.2002 a recunoscut martorului statutul de persoană refugiată, iar în aceste condiții, prin hotărârea atacată se încalcă principiul nediscriminării, consacrat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune interzicerea aplicării unui tratament diferențiat unor persoane aflate în aceeași situație, fără ca pentru aceasta să fie invocată vreo justificare rezonabilă și obiectivă.
Or, în condițiile în care martorului i s-a recunoscut de către pârâtă statutul de refugiat, fiind atestată ca teritoriu de refugiu localitatea T, aceeași cu cea în care s-a refugiat și reclamantul, nu se oferă nici un argument care ar fi de natură să susțină legalitatea actului contestat.
Susținerile din întâmpinare nu pot fi reținute, întrucât atestarea mai multor refugii din localități diferite poate primi o explicație logică prin prisma numărului mare de persoane de etnie română care s-au refugiat în acea perioadă istorică, precum și prin mobilitatea care a caracterizat toți refugiații, în căutarea mijloacelor de subzistență.
Mai mult, trebuie amintit că pârâta nu a făcut dovada unor demersuri întreprinse împotriva martorilor, în urma cărora aceștia să fie sancționați pentru lipsa lor de sinceritate și, cu atât mai puțin, a unor măsuri concrete care s-ar fi luat, urmare a acestor măsuri.
În acest context, poziția din întâmpinare apare ca fiind pur speculativă, fără a fi susținută printr-un suport probatoriu ce ar putea fi opus reclamantului.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea hotărârii nr. 21.476 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG 05/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 decembrie 2006, pentru perioada septembrie 1944-martie1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în sat Mici, nr. 81, com., jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21,476/27.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1944-martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobate prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./Dact.
5 ex./18.04.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
