Contestație act administrativ fiscal. Decizia 795/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 795/2008
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului PNî mpotriva sentinței civile nr. 57 din 18 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen legal, scutit de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Verificând actele dosarului, instanța apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și având în vedere că ambele părți au solicitat judecata în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 57/CF/18.07.2008 Tribunalul Neamț - după ce a respins excepția lipsei procedurii prealabile - a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și în consecință:
- a respins cererea de anulare a actului cu seria - nr. - din 27.02.2008;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 15.504,59 Ron reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății;
- a obligat pârâta la plata sumei de 9 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 71/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român, atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Astfel, temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu, fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second - hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second - hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part. l din T tratatul Comunității Europene.
Cu privire la actul cu nr. - nr.- din 27.02.2008 se constată că acesta nu este un act administrativ în sensul art.2 lit. c din Legea nr.5 54/2004, nu este susceptibil de anulare pe calea contenciosului administrativ, ci reprezintă o simplă chitanță.
Ceea ce este admisibil în acțiunea reclamantului, este cererea de restituire a taxei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În termen legal împotriva acestei sentințe a formulatrecurspârâta Administrația Finanțelor Publice P În susținerea recursului, pârâta a susținut următoarele:
1. Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost greșit respinsă de tribunal. Recurentul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal nr. 27804/20.03.2008 conform art. 205 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
2. Apreciind pretențiile reclamantei ca întemeiate, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție.
Actul normativ care reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2141- 2143, introduse prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
În cauză este vorba despre cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neîncadrându-se în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene. Această taxă specială se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă constată încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și de completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Restituirea de sume de la buget se face în condițiile prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite la data cererii.
3. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
4. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, reluând, în esență, susținerile făcute în fața instanței de fond.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit art. 7 din Legea nr. 544/2004, efectuarea procedurii prealabile este reglementată doar în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual. În cauză un astfel de act nu a fost emis, iar adresa nr. 27804/2008 invocată de recurenta-pârâtă este un simplu răspuns la cererea reclamantului de restituire a taxei. Această adresă nu are natura actului administrativ, astfel cum este acesta definit prin art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod.
În cauză, individualizarea obligației fiscale nu a fost făcută nici potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul d e procedură fiscală - declarație fiscală ori decizie de impunere - nici prin alte înscrisuri potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. La pct. 312alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 - în vigoare în august 2007 când reclamantul a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - se prevedea că, axa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului".În aceste condiții, contribuabilul era obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fără a i se emite o decizie de impunere.
2. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamanta a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
În ceea ce privește procedura de restituire a taxei sunt de reținut aceleași considerente ca cele arătate la pct. 2 al recursului formulat de reclamantă. Recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
3. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantei, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
4. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, chiar dacă în parte, Administrația Finanțelor Publice PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pîmpotriva sentinței civile nr. 57 din 18 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex. 16 dec. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
