Contestație act administrativ fiscal. Decizia 816/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.816/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, împotriva Sentinței civile nr.3655 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și cu pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 21 martie 2008 a sosit la dosarul cauzei, prin fax, iar la data de 24 martie 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3655 din 21.11.2007 a Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M - B M, și AUTORITATEA NATIONALA A VĂMILOR B și a fost anulată Decizia nr. 57/03.11.2006 pronunțată de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP Totodată, s-a dispus rejudecare pe fond de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP Mac ontestației formulate de reclamant împotriva măsurilor dispuse prin actul constatator nr. 222/01.12.2000 și procesul verbal nr. 252/23.04.2002 încheiat de organul vamal din cadrul Biroului Vamal pentru virarea la bugetul statului a sumei totale de 17446 lei. Pârâtele de rândul 2 și 3 au fost obligate în solidar la 1.100 lei cheltuieli de judecată reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M - B M și Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională Vamală O pentru Biroul Vamal solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 57/03.11.2006 pronunțată de Biroul pentru soluționarea contestațiilor împotriva Actului constatator nr. 222/01.12.2000 și a Procesului verbal 252/23.04.2002 prin care s-a stabilit o datorie vamală de 17.496 lei și anularea actelor administrative atacate.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că nu i-a fost comunicat actul de constatare decât la 09.08.2006, fapt pentru care contestația sa a fost formulată în termen. Soluția organului administrativ jurisdicțional de-a respinge ca tardivă contestația a fost considerată neîntemeiată de reclamant.
DGFP Mad epus întâmpinare susținând că a fost depășit termenul de 15 zile de la comunicarea actului atacat cu reclamantul, termen prevăzut de art. 4 al. 1 din OUG 13/2001 în vigoare la data comunicării. Această comunicare a avut loc la 21.12.2000, iar contestația a fost formulată numai la 28.08.2006.
In ceea ce privește obiecțiunea reclamantului, în sensul că nu i s-ar fi făcut comunicarea la adresa corectă, pârâta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 90 al. 2 cod procedură civilă" înmânarea citației se poate face oriunde când cel citat primește citatia ".
În cauză s-a efectuat o expertiză grafologică a declarației vamale pentru călători nr. 5913/25.06.1998 și a confirmării de primire din 21.12.2000.
În subsidiar reclamantul a solicitat anularea deciziei 57/03.11.2006 și restituirea contestației împotriva actelor care au stabilit obligația vamală la organul administrativ jurisdicțional competent pentru judecarea în fond a contestației, iar tribunalul a apreciat că această cerere a reclamantului formulată în subsidiar este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Directia Regionala Vamala Pentru Accize și Operatiuni Vamale C (fosta C), solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii actiunii reclamantului-debitor fiscal ca tardiv introdusa.
În motivarea recursului, s-a arătat că reclamantul arata ca nu a introdus in tara autoturismul marca "MERCEDES". Ca atare nu se poate retine ca acestuia i-a fost comunicata datoria vamala abia in anul 2006.
Instanta de fond nu a luat in considerare de plata nr. 7.279/20.06.2001 emisa de O ( actualmente C ), si comunicata reclamantului in data de 02.07.2001. Deasemnea nu a luat in considerare nici Somatia nr. 9.708/03.08.2001, comunicata reclamantului in data de 13.08.2001, asa cum probeaza confirmarea de primire.
In ceea ce priveste instiintarea de plata, in privinta procedurii de comunicare a actelor de executare silita, la acel moment erau aplicabile dispozitiile art. 23, alin. 3, 4 si 5 din nr.OG 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cele ale punctului 1 din nr. 972/1996 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor nr.OG 11/1996, completate cu dispozitiile Capitolului" din Codul d e procedura civila referitoare la comunicarea actelor de procedura. OG nr. 11/1996 avea caracter de lege speciala, derogatoriu de la dispozitiile dreptului comun in materie, Codul d e procedura civila dispunand doar in completarea dispozitiiior legii speciale.
Aceste dispozitii legale dispun ca instiintarea de plata si somatia, ca act de executare silita, pot fi comunicate debitorului la domiciliul cunoscut organului de executare silita, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, iar dovada comunicarii instiintarii sau somatiei o constituie confirmarea de primire senmata fie de debitor, fie de persoana majora cu care acesta locuieste si care in mod obisnuit primeste corespondenta la domiciliul debitorului. lnstiintarea de plata si somatia se considera a fi comunicate odata cu primirea corespondentei postale si semnarea confirmarii de primire, chiar si de o alta persoana care se afla la domiciliul debitorului.
Consideră recurenta că înștiințarea de plata 7.279/20.06.2001 i-a fost comunicata corect si legal contestatorului, corespondenta postala fiind primita chiar de acesta, iar termenul legal pentru exercitarea caii de atac a contestatiei administrativ-jurisdictionale a inceput sa curga de la data de 02.07.2001, data la care a primit instiintarea de plata, astfel încât contestatorul este decăzut din dreptul de a contesta titlurile executorii emise de in sarcina sa, dat fiind faptul ca l-a exercitat in anul 2006, la 5 ani de la data comunicarii instiintarii de plata.
Mai arată recurenta că în cauza nu s-a probat ca acesta instiintare de plata nu a fost primita de contestator, si nici in privinta nr. 9.708/2001 nu s-a probat acest lucru.
Cu privire la masurile de executare silita in sine, recurenta arată că se poate admite ca era in termen pentru a exercita calea de atac a contestatiei la executare. Dar si aceasta contestatie la executare se putea intinde strict la respectarea de catre organul de executare silita a prevederilor legale in materie, privind somatia in cauza, si nu asupra intregii executati silite si, cu atat mai putin, asupra titlurilor executorii.
Prin întâmpinarea depusă reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată-onorar avocat.
În motivare reclamantul a arătat că nu se invocă nici un motiv de nelegalitate recurentul solicitând modificarea sentinței instantei de fond "ca netemeinică", și a susținut, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prin actul constatator nr. 222/01.12.2000 încheiat de Biroul Vamal s-a stabilit că reclamantul a introdus în țară un autoturism Benz cu an de fabricație 1978, în numele unei fundații umanitare, și nu a încheiat operațiunea vamală, fiind reținută o diferență de încasat de 43.501.765 lei ROL, ulterior fiind calculate majorări de întârziere de 13.005 lei.
Acest act constatator nu a fost comunicat reclamantului, expertiza din cauză stabilind că semnătura de pe confirmarea de primire din 21.12.2000 nu aparține reclamantului, iar în consecință comunicarea actului nu a avut loc față de acesta.
În expertiză se stabilește și că reclamantul nu a semnat nici declarația vamală de călători, ceea ce pune sub semnul îndoielii însăși posibilitatea ca intimatul-reclamant să fi importat autoturismul pentru care i se solicită achitarea de taxe vamale și penalizări pentru întârziere.
Având în vedere necomunicarea actului contestat, contestația introdusă la 28.08.2006 este în termen, astfel încât se impune soluționarea în fond de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP M, așa cum în mod corect a decis prima instanță.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR C, împotriva sentinței civile nr.3655 din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - -
RED./MR
31.03.08/2 EX.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
