Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 817/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.817/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, împotriva Sentinței civile nr.3689 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și cu pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimații.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3689 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr.559 din 05.02.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și în consecință pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei prima de concediu pentru perioada 2003 - 2005 sumă actualizată cu indicele inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, acesta are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Această prevedere legală a fost suspendată în mod succesiv, până la data de 31 decembrie 2005, potrivit art.III alin.2 din OUG nr.33/2001 aprobată prin Legea nr.386/2001 iar apoi prin dispozițiile art.12 alin.4 din Legea bugetului pe anul 2002, nr.743/2001, Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.631/2002 prin art.10 alin.3, Legea bugetului de stat pe anul 2004 cu nr.507/2003 prin art.9 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 cu nr.511/2004, prin art.8 alin.7.
De asemenea potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2006, nr.379/2005, art.5 alin.5 drepturile la prima de vacanță au fost suspendate pentru anul 2006.
Actele normative arătate mai sus fiind legi bugetare, și potrivit principiului anualității de stat, își încetează aplicabilitatea odată cu închiderea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei reglementate, prevederile acestora neputând retroactiva și nici ultraactiva.
Prin urmare, s-a reținut că odată cu închiderea anului pentru care au fost emise, prevederile cu privire la suspendarea dreptului funcționarilor publici la prima de vacanță încetează, aceste drepturi devenind active și putând fi solicitate de către cei în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâta Curtea de Conturi a României solicitând admiterea acestuia și desființarea hotărârii atacate, precum și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin decizia civilă nr.1144/31 mai 2007 Curtea de Apel Cluja casat parțial sentința atacată statuând că dezlegarea dată asupra cererii principale este corectă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia, motiv, pentru care, a admis recursul pârâtei Curtea de Conturi a României, și a trimis spre rejudecare instanței de fond soluționarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În rejudecare cererea de chemare în garanție a fost admisă cu motivarea că deși Ministerul finanțelor Publice nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamată are atribuții potrivit art.19 lit.b din Legea nr.500/2002 de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare având în vedere că pârâta Curtea de Conturi a României face parte din categoria instituțiilor publice conform art.2 din Legea nr.500/2002 pct.30, ca atare între Ministerul Finanțelor Publice și pârâtă există raporturi juridice izvorâte din lege în temeiul cărora chematul în garanție este obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii în ceea ce privește acordarea primelor de concediu aferente anilor 2003 - 2005.
În motivarea recursului chematul în garanție arată că potrivit prevederilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum și a celor ale art.32 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.
De asemenea, potrivit prevederilor art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă precum și a celor ale art.32 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea actelor normative cu referire la măsura de suspendare a aplicării dispozițiilor legale privind acordarea primei de concediu stabilind că acestea sunt legale, pronunțându-se în acest sens prin Decizia nr.38/25.01.2005 publicată în Monitorul Oficial nr.221/2005.
Conform Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă precum și elaborarea actelor normative, prevederile art.37 alin.2 teza 1 din OG nr.38/2003 s-au aflat de la data la care trebuiau să intre în vigoare 01.01.2004, în stare de suspendare și nu puteau produce efecte juridice.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art.304 pr.civ. Curtea urmează al respinge pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.1144/31 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- s-a casat parțial sentința civilă nr.559 din 05.02.2007 prin care s-a dispus obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să-i plătească reclamantei prima de concediu pentru perioada 2003 - 2005 în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond numai în vederea soluționării cererii de chemare în garanție, s-a respins recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M ca fiind făcut de persoană fără calitate procesuală.
Prin aceeași decizie s-a statuat casarea hotărârii primei instanțe ca fiind parțială întrucât dezlegarea dată asupra cererii principale este corectă întrucât prima de concediu, ca drept subiectiv ce îi conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv efectuarea unei anumite prestări subiective s-a născut din dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 și nu s-a stins pe perioada în care plata efectivă a echivalentului bănesc a acestui drept a fost suspendată în temeiul legilor bugetului de stat.
Se reține că prin prezentul recurs chemata în garanție nu critică sentința civilă nr.3689/27.11.2007 a Tribunalului Maramureș prin prisma greșitei admiteri a cererii de chemare a sa în garanție, ci însuși fondul litigiului cu referire la suspendarea prin legi bugetare succesive și anume art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001, art.24 alin.4 din Legea nr.243/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, soluția neputând fi alta decât respingerea recursului întrucât în conformitate cu aart.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția legală afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, prin urmare în această perioadă de timp 2003 - 2005, dreptul reclamantei nu s-a stins, ci doar a fost imposibil de realizat.
Pentru aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3689 din 27.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./19.04.2008
Jud.fond. /
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
