Contestație act administrativ fiscal. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.89
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1290/02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice I, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - aflată în substituirea av. - în reprezentarea reclamantului recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, iar pârâta intimată a depus (prin fax) un exemplar al întâmpinării.
Reprezentanta reclamantului recurent depune delegație de substituire iar reprezentanta pârâtei intimate depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu menținerea onorariului de avocat stabilit de prima instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice I și a cerut anularea obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sumă de 14.126,63 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Prin sentința civila nr. 1290/02.09.2009 Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul si a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 14.126,63 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 din nr.OG92/2003 și să îi plătească cheltuieli de judecată de 1.039 lei.
În motivare s-a reținut că reclamantul a importat în cursul anului 2008 un autoturism marca Mercedes Benz, an de fabricație 2002 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 14.126,63 lei (fila 9).
În privința reglementării interne, este de remarcat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.2141Cod fiscal.
Întrucât s-a apreciat că prin aceste reglementări au fost încălcate prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, România a fost supusă procedurii de infrigement datorită acestei taxe, iar instanțele de judecată constatând nelegalitatea acesteia au dispus restituirea ei.
Tocmai datorită acestor considerente de nelegalitate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin nr.OUG50/2008, prevederile art.2141- 2143Cod fiscal, au fost abrogate, ordonanța de urgență intrând în vigoare la 1 iulie 2008, iar prin art.11 din această ordonanță s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Ca modalitate de restituire, art.11 din nr.OUG50/2008, stabilește că taxa specială se restituie ca diferență rezultată între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, după procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Normele metodologice au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art.11 din nr.OUG50/2008 raportat la art.15 (2) din Constituția României, pentru că din modalitatea de restituire a taxei speciale prevăzute de acest articol, ar rezulta că și contribuabilii care au importat autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 ar datora taxa pe poluare.
Prin Decizia nr.499/07.04.2009 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția, Curtea apreciind că dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 nu retroactivează, ci doar stabilesc stingerea a două obligații fiscale, problemă ce ține de interpretarea legii de către instanță.
Ca urmare, instanța a reținut că taxa specială a fost plătită de reclamant în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Acțiunea reclamantului este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fără temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit.d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respinsă pe considerentul că la data formulării cererii prevederile art.2141din Legea nr.571/2003 sunt în vigoare și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de pentru restituirea taxei (fila 9).
Or, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia instituit nelegal taxa specială.
În condițiile în care reclamantul nu datorează taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevăzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul că taxa pe poluare nu este o creanță administrată de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensării, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale.
Prima instanța a reținut că în temeiul art.274 (1) și (3) Cod procedură civilă, având în vedere că acțiunea nu este una cu un grad ridicat de complexitate, că problemele de drept invocate au făcut obiectul a numeroase acțiuni, existând o practică constantă a instanțelor și ca urmare raportat la munca depusă de avocat, se impune reducerea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii în ceea ce privește cheltuielile de judecata în fața primei instanțe.
În motivare se arată că deși instanța de fond a admis acțiunea formulată, a procedat la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată dovedite și solicitate, de la 1.824,3 ron la 1.039 ron.
Recurentul consideră această hotărâre parțial nelegală și parțial nemotivată. Soluția este în primul rând nelegală prin raportare la dispozițiile art.274 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorul poate reduce "cheltuielile pe care partea dovedește că le-a făcut". Or, în speță, s-a făcut dovada efectuării următoarelor cheltuieli: onorariu avocațial de 1.500 ron, TVA virată la bugetul de stat 285 ron, taxă judiciară de timbru 39 ron și timbru judiciar 0,3 ron.
Pe cale de consecință, întrucât acțiunea a fost admisă integral, recurentul consideră că, cuantumul cheltuielilor de judecată nu putea fi redus.
În al doilea rând, arată recurentul, hotărârea este nemotivată și nelegală raportat la condițiile pe care le fixează art.274 alin.3 Cod procedură civilă pentru reducerea onorariului avocațial, și anume: onorariul să fie nepotrivit de mare, în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat; reducerea operată să se facă prin raportare la onorariilor minimale; reducerea operată să fie motivată.
Se arată că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită în speța de față. Alegațiile instanței referitoare la faptul că onorariul este nepotrivit de mare nu sunt susținute de nici un argument concret. Astfel, în primul rând, onorariul perceput (fără TVA reprezintă aproximativ 10% din valoarea taxei de primă înmatriculare și aproximativ 7% din valoarea totală a pretențiilor. În al doilea rând, cauza este complexă întrucât implică studiul legislației naționale și comunitare, al doctrinei și jurisprudenței relevante la nivel național și comunitar. În al treilea rând, existența unei practici constante a oricărei instanțe nu reduce contribuția avocatului la susținerea cauzei și nu-i conferă acestuia sau clientului vreo garanție cu privire la soluția ce se va pronunța.
Se mai arată că judecătorul fondului nu a indicat suma din onorariilor minimale pe care a avut-o în vedere atunci când a procedat la reducerea onorariului avocațial și reducerea acestui onorariu nu este motivată corespunzător, pe baza unor elemente de probă care să permită instanței să aprecieze complexitatea sau volumul muncii depuse de avocat.
Legal citata, intimata Administrația Finanțelor Publice Chișineu Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinic și legal a onorariului stabilit de instanța de fond.
In considerente, se arata că în mod corect prima instanță a procedat la reducerea onorariului avocațial luând în considerare obiectul cauzei și arătând că acțiunea nu este una cu grad ridicat de complexitate, problemele de drept invocate au făcut obiectul a numeroase acțiuni, existând o practică constantă a instanțelor și raportat la munca depusă de avocat.
Examinând recursul de fata, prin raportare la motivele invocate precum si sub toate aspectele, potrivit art.304 ind. 1 Cod proc civ, Curtea constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice I și a cerut anularea obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sumă de 14.126,63 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății. Prin urmare, obiectul acțiunii este restituire taxa de prima înmatriculare.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului insa a redus onorariul avocațial solicitat de acesta, motivat de împrejurarea ca problemele de drept invocate au făcut obiectul a numeroase acțiuni, existând o practică constantă a instanțelor și ca urmare raportat la munca depusă de avocat.
Curtea constata ca reclamantul a solicitat in prima instanța obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1785 lei reprezentând onorariu avocat(fiele32 si 33 dosar fond).
Prima instanța a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1039 lei din care 1000 reprezintă onorariu avocat iar 39 lei taxa judiciara de timbru.
Curtea constata ca potrivit art. 274 Cod proc. civ. judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mari sau de mici fata de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat.
Curtea constata ca prima instanța a motivat soluția adoptata de reducere a onorariului avocațial de la suma de 1785 lei la 1000 lei, luând in considerare ca problemele de drept invocate au făcut obiectul a numeroase acțiuni, existând o practică constantă a instanțelor și ca urmare raportat la munca depusă de avocat.
Curtea constata ca intr-adevăr speța de fata are ca obiect restituire taxa de prima înmatriculare, litigii in care exista o jurisprudența bogata si constanta.
Totodată Curtea constata ca dosarul a fost soluționat la cel de-al doilea termen de judecata iar complexitatea acestuia este una redusa, in cadrul litigiului fiind invocate probleme de drept consacrate deja in spete de acest gen. Susținerea recurentului in sensul ca prima instanța nu a motivat măsura dispusa nu este probata, văzând ca instanța de fond a explicat motivele pentru care a ajuns la aceasta concluzie. In ceea ce privește raportarea onorariului la valoarea litigiului, Curtea apreciază ca este excesiv a calcula onorariul raportat la valoarea taxei de prima înmatriculare achitata de care o persoana.
Reținând cele expuse, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 1290/02.09.2009.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./02.02.2010
Tehnored./04.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
