Contestație act administrativ fiscal. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.63
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 345/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea reclamantului recurent, consilier juridic în reprezentarea pârâtelor intimate autorități vamale și consilier juridic - în reprezentarea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 4 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune împuternicire avocațială, note de ședință și practică judiciară iar reprezentanta pârâtelor intimate autorități vamale depune delegație și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că susține recursul astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în măsura în care acestea sunt dovedite. Arată că prescripția nu a fost întreruptă pe considerentul că actele atacate au fost comunicate la adresa din și nu la domiciliul fiscal al reclamantului. Solicită admiterea excepției prescripției întrucât actele nu-i sunt opozabile reclamantului, acestea nefiind comunicate la domiciliul fiscal.
Reprezentanta pârâtelor intimate autorități vamale solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru considerentele arătate în concluziile scrise depuse la dosar. Totodată arată că și prin contestația formulată reclamantul și-a declarat domiciliul în localitatea. Mai arată că debitul reprezintă accesorii la debitul principal care nu a fost contestat de către reclamant.
Reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și precizează că în situația în care reclamantul și-ar fi schimbat domiciliul fiscal, acesta trebuia să anunțe organul fiscal de această schimbare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2008 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea, ca nelegale, a următoarelor acte administrative, după cum urmează: Decizia nr. 4516 din 02.04.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni vamale A, comunicată la data de 09.04.2008, prin care a fost obligat la plata unei sume în valoare de 2.568,00 lei cu titlu de taxe vamale și penalități de întârziere; Decizia nr. 4517 din 02.04.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni vamale A, comunicată la data de 09.04.2008, prin care a fost obligat la plata unei sume în valoare de 2.005,00 lei cu titlu de TVA și penalități de întârziere; Decizia nr. 1417/132/11.06.2008 emisă de T, comunicată la data de 13.06.2008, prin care a fost respinsă contestația reclamantului în procedură administrativă prealabilă.
În motivarea acțiunii se arată că, la data de 02.04.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A i-a comunicat reclamantului actele administrative unilaterale, contestate prin care au stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în valoare totală de 4.573,00 lei reprezentând taxe vamale, TVA și penalități de întârziere în temeiul unui titlu executor identificat sub forma Actului constatator nr. 41 din 14. 07.2000 emis de Biroul Vamal Nădlac.
În acest context menționează faptul că la data de 05.07.1997 a prezentat, spre vămuire, la Biroul Vamal Nădlac, autoturismul proprietate personala, marca Mercedes, identificat cu serie de șasiu nr. - depunând totodată și documentele necesare în vederea tranzitării și deplasării lui la vama de interior unde urmau să fie definitivate formalitățile vamale.
În scopul tranzitării autoturismului la vama de destinație și pentru definitivarea formalităților vamale biroul vamal de frontieră a emis Declarația Vamală de - - nr. 4783 din 05.07.1997 după care autoturismul în cauză a fost transportat la Biroul Vamal T pentru definitivarea operațiunilor vamale și acordarea liberului de vamă.
Această operațiune a fost desăvârșită la biroul vamal de destinație iar autoturismul importat a fost omologat și înmatriculat în circulație.
Față de măsurile întreprinse împotriva sa de către A, în temeiul prevederilor nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, la data de 24.04.2008 reclamantul a formulat Contestație împotriva actelor administrative atacate, contestație care a fost înregistrată la autoritatea administrativă menționată, la aceiași dată sub nr. 5947.
Prin Decizia nr. 1417/132 din data de 11.06.2008, comunicată la data de 13.06.2008, Tar espins contestația formulată, ca fiind neîntemeiată, invocându-se în acest sens, argumentele de care s-a folosit și A cu ocazia emiterii actului administrativ de dispoziție contestat, și anume faptul că autoritatea administrativă pârâtă a stabilit în mod legal obligația fiscală în sumă de 4.573,00 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități.
Din conținutul acestei decizii nu rezultă nici un motiv sau o altă stare de fapt care să conducă această autoritate administrativă spre dispoziția dată și, totodată nu rezultă nici un motiv și nici o probă care să conducă autoritatea administrativă spre măsurile luate.
În susținerea acțiunii în contencios formulate, reclamantul invocă xcepția privind Prescrierea dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale împotriva sa, excepție invocată în conformitate cu prevederile art. 90 aliniat (1) și (2) din nr.OG 92/2003, completată și republicată privind Codul d e procedură fiscală.
În acest context reclamantul apreciază că atât măsurile dispuse de A prin actele administrative contestate, cât și decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în procedură administrativă Prealabilă sunt neîntemeiate și nelegale întrucât a fost obligat la plata unor drepturi vamale pentru un import efectuat în urmă cu 11 (unsprezece) ani și, pe cale de consecință, apreciază că sunt ilegale actele administrative de dispoziție contestate fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 90 aliniat (1) și (2), din nr.OG 92/2003, modificată și republicată privind codul d e procedură fiscală.
Având în vedere aceste prevederi legale, reclamantul menționează că dreptul autorității administrative pârâte - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A - de a stabili obligații fiscale în sarcina sa s-a prescris la data de 01.01.2003, adică la un termen de 5 ani de zile de la data importului autoturismului din litigiu, import care s-a efectuat la data de 05.07.1997 conform Tz. 4783 emisă de Biroul Vamal Nădlac.
Față de această împrejurare apreciază că a intervenit Prescrierea Dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale împotriva sa pentru un import efectuat în urmă cu 11 ani de zile, motiv pentru care apreciază că excepția invocată este întemeiată și, pe cale de consecință solicită să fie admisă.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 554/02.12.2004 privind Contenciosul administrativ, Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României, nr.HG 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României și prevederile art. 90 aliniat (1) și (2), din nr.OG 92/2003.
La dosar au fost depuse înscrisuri: Deciziile nr. 4516 și 4517 din 02.04.2008, contestația formulată în procedură administrativă prealabilă înregistrată sub nr. 5947 din 24.04.2008 și decizia nr. 1417/132/11.06.2008.
Legal citată, pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării se arată, la data de 05.07.1997, reclamantul s-a prezentat la biroul vamal Nădlac în vederea efectuării operațiunilor de vămuire a autoturismului Mercedes. Ca urmare a operațiunilor de vămuire a fost emisă declarația vamală de tranzit nr. 4783/1997 și a fost stabilit termenul de prezentare la biroul vamal T pentru data de 09.07.1997.
Prin actul constatator nr. 41 A/2000 organul vamal a recalculat drepturile vamale de import, ca urmare a acordării neîntemeiate a regimului vamal preferențial pentru autoturismul Mercedes importat și care nu a fost prezentat la vama de destinație, stabilindu-se în sarcina reclamantului diferențe în plus în suma de 1715 lei reprezentând taxe vamale și TVA.
Având în vedere că reclamantul nu și-a achitat în termen obligațiile vamale calculate de organul vamal, acesta a procedat la calcularea de dobânzi și penalități de întârziere aferente obligațiilor vamale datorate.
Datorită faptului că reclamantul nu a achitat obligațiile vamale datorate, organul vamal a procedat la recuperarea debitului stabilit în sarcina sa prin executare silita, emițând somații și adrese de înștiințare prin care i-a fost comunicat reclamantului că figurează în evidentele vamale cu debite restante.
În ceea ce privește termenul de prescripție, pârâta menționează că, înainte de împlinirea termenului de prescripție extinctivă, respectiv 05.07.2002 - 5 ani de la data de 05.07.1997, dată la care au fost recalculate drepturile vamale prin actul constatator nr. 41A/2000, - organul vamal a început executarea silită prin metodele menționate anterior, ceea ce echivalează cu întreruperea termenului de prescripției, în conformitate cu revederile art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Totodată, se mai arată că, prin Sentința Civilă nr. 5015/2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 2948/24.02.2005, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către reclamant.
Afirmația reclamantului potrivit căreia autoturismul a fost prezentat la biroul vamal T pentru definitivarea operațiunilor vamale și acordarea liberului de vamă, aceasta operațiune fiind efectuată în opinia sa, nu are relevanță în susținerea cauzei deoarece titularul regimului de tranzit nu prezintă nici un document care să dovedească acest fapt.
În drept, sunt invocate prevederile art. 115. proc. Civ. precum și textele de lege mai sus invocate.
Pârâta Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale T, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de contestator si menținerea ca temeinice si legale a Deciziei nr. 1417/132/11.06.2008 emisa de T si a Deciziei nr.4516 din 02.04.2008 si 4517/02.04.2008 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent emise de A (fostul Vamal A) pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 4516/02.04.2008 si 4517/02.04.2008 au fost calculate in sarcina contestatorului obligații accesorii ca urmare a neachitării in termenul legal a debitului stabilit prin Actul constatator nr.41 A/2000.
Actul constatator nu a fost contestat de către contestator la instanța de contencios administrativ.
In data de 27.06.2003 Tae mis somația nr.14855 in dosarul execuțional nr.582/2000.
In data de 11.02.2005 autoritatea vamala cu adresa nr.4139 instituie poprirea asupra drepturilor bănești a debitorului la T, act de executare contestat de către debitor, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr.2948/2005 a Judecătoriei Timișoara. Prin Sentința civ.nr.5015/12.05.2005 instanța respinge contestația la executare formulata, hotărâre irevocabila prin Decizia civ.nr.1017/06.10.2005 pronunțata de Tribunalul Timiș prin respingerea recursului formulat de către contestator.
Referitor la excepția privind prescrierea dreptului autorității vamale de a stabili obligații fiscale pârâta solicită respingerea excepției, solicitând instanței sa constate ca termenul de prescripție a fost in mai multe rânduri întrerupt atât prin acțiunea introdusa de către contestator pe care a menționat - o mai sus cat si prin actele de executare silita efectuate de către autoritatea vamala. În opinia pârâtei, un nou termen de prescripție a dreptului de a calcula majorările de întârziere începe sa curgă de la data de 13.10.2008 data emiterii somației nr.30831/13.10.2008.
In drept sunt invocate Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României; -OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala; Decretul 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 345/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului, in contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act administrativ. A fost respinsă cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Deciziile nr. 4516 și 4517 emise de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A la data de 02.04.2008, s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată accesorii (majorări și penalități de întârziere) unor obligații fiscale principale, respectiv taxă vamală de 963 lei și TVA de 752 lei (filele 36 și 37), stabilite prin actul constatator nr. 41/A/14.07.2000 emis de Direcția Generală a Vămilor pentru un import din data de 05.07.1997.
Contestația făcută pe cale administrativă de către reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 1417/132/11.06.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, excepția prescripției este găsită neîntemeiată motiv pentru care tribunalul a respins-
Văzând că nu sunt invocate alte motive de nelegalitate a deciziilor, tribunalul a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul recurent solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare se arată că instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale pe seama reclamantului, fără a motiva hotărârea sub acest aspect.
Arată că pentru autoturismul importat în 1997 efectuat definitivarea operațiunilor vamale și i-a fost acordat liberul de vamă, iar pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A i-a comunicat la data de 02.04.2008 actele administrative unilaterale și dispozițiile contestate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 și 2 din OG 92/2003 republicată, privind Codul d e procedură fiscală, invocă, din nou, excepția prescripției dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale împotriva sa. În acest context apreciază că actele administrative contestate sunt neîntemeiate și nelegale, ele fiind emise cu 11 ani după efectuarea importului, acest termen fiind prescris începând cu 01.01.2003, adică după 5 ani de la data importului autoturismului în litigiu.
Recurentul conchide arătând că instanța de fond, făcând o aplicare greșită a prevederilor OG 92/2003 a pronunțat o hotărâre nelegală, apreciind că autoritățile administrative pârâte au emis actele contestate cu respectarea exigențelor legale, cu toate că, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu puterea evidenței că taxele fiscale stabilite în sarcina sa sunt nelegale.
În drept, recurentul invocă dispozițiile art.304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 21.01.2010, reclamantul recurent învederează instanței că actul constatator nr.41 A din 14.07.2000 și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.562/14.07.2000 nu i-au fost comunicate în conformitate cu prevederile art.31 Cod procedură fiscală, adică la adresa unde locuiește efectiv, motiv pentru care consideră că prescripția, în ceea ce-l privește nu a fost întreruptă, având în vedere dispozițiile art. 45 Cod procedură fiscală. Arată că toate comunicările s-au efectuat în localitatea, jud.T, unde susține că nu a avut niciodată domiciliul și nici nu a locuit efectiv acolo, astfel că procedurile s-au efectuat în lipsa sa cu încălcarea prevederilor art.31, 44 și 45 Cod procedură fiscală.
În ședința publică din data de 21.01.2010, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivare se arată că prin Decizia nr.4516/02.04.2008 și 4517/02.04.2008 au fost calculate în sarcina contestatorului obligații accesorii ca urmare a neachitării în termenul legal a debitului stabilit prin Actul constatator nr.41A/2000, care nu a fost atacat în instanță de către contestator.
În data de 27.06.2003 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tae mis somația nr.14855 în dosarul execuțional nr.582/2000 și la 11.02.2005 autoritatea vamală cu adresa nr.4193 a instituit poprire asupra drepturilor bănești a debitorului SC SRL T, act de executare contestat de reclamant. Contestația la executare a fost respinsă de instanța de fond și hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă 1017/06.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș prin respingerea recursului reclamantului.
Cu referire la excepția privind prescripția dreptului autorității vamale de a stabili obligații fiscale, intimata arată că termenul de prescripție a fost întrerupt în mai multe rânduri, atât prin acțiunea în instanță introdusă de contestator cât și prin actele de executare silită efectuate de autoritatea vamală și prin urmare solicită respingerea acestei excepții.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs recurentul arată că pentru autoturismul importat în 1997 efectuat definitivarea operațiunilor vamale și i-a fost acordat liberul de vamă, iar pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A i-a comunicat la data de 02.04.2008 actele administrative unilaterale și dispozițiile contestate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 și 2 din OG 92/2003 republicată, privind Codul d e procedură fiscală, a intervenit excepția prescripției dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale împotriva sa, motiv ce nu poate fi primit nici de către instanța de recurs, întrucât înainte de împlinirea acestui termen, respectiv 05.07.2002, organul vamal a început executarea silită împotriva reclamantului conform Dispoziției de urmărire nr. 2727/25.08.2000, somației cu același nr. și de la aceiași dată, acte aflate la filele 40-42 din dosarul de fond și prin care s-a întrerupt termenul de prescripție invocat de către recurent, conform disp. art. 92 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată.
De asemenea în data de 11.02.2005 autoritatea vamala cu adresa nr.4139 instituie poprirea asupra drepturilor bănești ale debitorului reclamant la. T, act de executare contestat de către debitor, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr.2948/2005 a Judecătoriei Timișoara, iar prin Sentința civ. nr. 5015/12.05.2005 aflată la fila 54 din dosar fond instanța a respins contestația la executare formulata, hotărâre irevocabila prin Decizia civ.nr.1017/06.10.2005 pronunțata de Tribunalul Timiș prin respingerea recursului formulat de către contestator.
Prin Deciziile nr. 4516/02.04.2008 si 4517/02.04.2008 au fost calculate in sarcina contestatorului obligații accesorii ca urmare a neachitării in termenul legal a debitului stabilit prin Actul constatator nr.41 A/2000, act constatator ce nu a fost contestat de către contestator la instanța de contencios administrativ.
De altfel, reclamantul nu contestă dreptul pârâtelor de a calcula majorări și penalități de întârziere rezultate din neplata obligațiilor fiscale stabilite în cursul anului 2000 pentru importul din anul 1997 și nici calculele efectuate de acestea ci invocă exclusiv prescripția acestui drept.
Reclamantul recurent prin notele de ședință depuse la dosarul de recurs învederează că actul constatator nr.41 A din 14.07.2000 și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.562/14.07.2000 nu i-au fost comunicate în conformitate cu prevederile art.31 Cod procedură fiscală, adică la adresa unde locuiește efectiv, motiv pentru care consideră că prescripția, în ceea ce-l privește nu a fost întreruptă, având în vedere dispozițiile art. 45 Cod procedură fiscală. Arată că toate comunicările s-au efectuat în localitatea, jud.T, unde susține că nu a avut niciodată domiciliul și nici nu a locuit efectiv acolo, astfel că procedurile s-au efectuat în lipsa sa cu încălcarea prevederilor art.31, 44 și 45 Cod procedură fiscală.
Această apărare, invocată direct în calea de atac a recursului nu este de natură să înlăture efectele actelor întrerupătoare a prescripției invocate de către recurent, acte arătate mai sus, Curtea constatând totodată că adresa contestată de acesta, respectiv localitatea nr. 762, este indicată de către reclamant inclusiv în contestația formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, precum și în cererea de recurs (fila 4 dosar recurs) la data de 16.10.2008 (fila 3 dosar fond).
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. de art. 304 pct. 9. pr. Civilă, care impun modificarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 345/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați A, T, B și P
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./09.02.2010
Tehnored./11.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
