Contestație act administrativ fiscal. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.70
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă A împotriva sentinței civile nr. 1090/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, consilier juridic în reprezentarea pârâtelor intimate autorități vamale și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul timbrat cu 2 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judicar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantele pârâtelor intimate depun delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtelor intimate autorități vamale solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Arată că, în mod corect contestația formulată de reclamant a fost respinsă avându-se în vedere că nu s-a depus împuternicirea avocațială.
Reprezentanta pârâtei intimate A solicită de asemenea respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, în principal pe lipsa calității de a contesta, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 10 04 2009, reclamanta SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A în principal, anularea deciziei nr. 610 / 23 12 2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și obligarea acesteia să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008 și a procesului verbal de control nr. 13343 / 12 09 2008, iar în subsidiar, anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008 și a procesului verbal de control nr. 13343 / 12 09 2008.
În motivare reclamanta arată că a formulat contestație împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008 și a procesul verbal de control nr. 13343/12 09 2008, care a fost depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice A de avocatul reprezentant cu care societatea avea încheiat contractul de asistență juridică nr. 1/ 8 02 2008.
Consideră că organul fiscal trebuia să procedeze la desființarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, precum și a procesului verbal de control având în vedere că societatea nu datorează sumele suplimentare stabilite cu titlul de taxe vamale.
Menționează că a achiziționat prin contractul de leasing încheiat cu Leasing un autotractor IVECO dar la câteva luni de la data achiziționării a avut loc avarierea totală a mijlocului de transport motiv pentru care s-a format un dosar de daună în urma căruia societatea de leasing în calitate de proprietar, a încasat prima de asigurare. Apreciază în consecință că raportat la împrejurarea că a achitat primele de asigurare în perioada februarie - septembrie 2002, și a faptului că a predat toată documentația societății de leasing, nu poate fi obligată la plata taxelor vamale pentru un bun care nu a fost importat întrucât a pierit.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în motivare că prin decizia nr. 610/23 12 2008 prin care a fost soluționată contestația reclamantei formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008 și a procesului verbal de control nr. 13343 / 12 09 2008, s-a reținut corect că această contestație a fost formulată de către o persoană fără calitate procesuală în condițiile în care, la dosarul contestației, care a fost formulată și semnată de avocat, nu a fost depusă împuternicirea avocațială nici după solicitarea acestui fapt prin adresa nr.36414/28 11 2008.
Menționează că în această situație, prin decizia atacată, s-a respins contestația formulată de reclamantă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B și Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei. În motivare arată că la data de 2 04 2002, reclamanta a depus la Biroul Vamal A în baza autorizației de admitere temporară și a contractului de leasing, o declarație vamală pentru plasarea în regim de admitere temporară-leasing a unui autotractor IVECO și a unei semiremorci, operațiune pentru care termenul de încheiere acordat de autoritatea vamală, a fost data de 2 04 2006.
Menționează că titularul operațiunii nu a încheiat regimul suspensiv în cadrul termenului acordat și nici nu a solicitat prelungirea acestuia astfel că autoritatea vamală a procedat la încheierea din oficiu a operațiunii prin emiterea procesului verbal de control nr.13343/12 09 2008 și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008.
Prin sentința civilă nr. 1090/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, pentru anularea Deciziei nr.610/ 23 10 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a deciziei nr.787/18 09 2008 și Procesului verbal nr-008 încheiate de autoritățile vamale, fără cheltuieli de judecată
În motivarea sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a depus la data de 2 04 2002 la Biroul Vamal declarația vamală nr. I 18360/ 2 04 2002, pentru plasarea în regim de admitere pentru plasarea în regim de admitere temporară-leasing a unui autotractor IVECO și a unei semiremorci, operațiune pentru care termenul de încheiere acordat de autoritatea vamală, a fost data de 02 04 2006.
La încheierea termenului acordat de autoritatea vamală, reclamanta nu încheiat regimul suspensiv și nici nu a solicitat prelungirea acestuia, astfel că autoritățile vamale au procedat la încheierea din oficiu a operațiunii întocmind procesul verbal de control nr. 13343/12 09 2008 și decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787/ 18 09 2008, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a taxelor vamale cu majorări și penalități de întârziere aferente.
Potrivit art.120 alin.1 din Legea nr. 141/1997, în cadrul termenului fixat de autoritatea vamală, mărfurile trebuie să fie reexportate sau să primească o nouă destinație vamală. Cum titularul regimului, care potrivit declarației vamale - fila 45, este reclamanta, nu a solicitat acordarea unei alte destinații vamale în termenul stabilit pentru încheierea operațiunii și nici nu prelungirea acesteia, s-a inițiat în baza art. 78 din Regulamentul nr.2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, controlul ulterior al operațiunii privind încheierea regimului suspensiv. Conform art. 155 alin.1 și 2 din Regulamentul vamal aprobat prin nr.HG 114/1997, regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim primesc în mod legal o altă destinație vamală sau un alt regim vamal. Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în condițiile alin.1, taxele vamale și alte drepturi de import, se încasează din oficiu, de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal.
Împrejurarea că bunul importat de reclamantă a suferit daună totală nu este de natură a schimba regimul juridic acordat de autoritățile vamale, decât atunci când evenimentul survenit pe parcursul derulării operațiunii este anunțat autorității vamale, în vederea acordării unui alt regim vamal.
Culpa pentru neanunțarea autorității vamale cu privire la pierirea bunului importat, aparține reclamantei deoarece potrivit art.93 din Legea nr. 141/1997, titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat iar în conformitate cu art. 156 din regulamentul vamal aprobat prin nr.HG 1114/2001, în cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv, titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidența căruia se află operațiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinații vamale.
Față de aceste reglementări, acțiunea reclamantei este neîntemeiată în privința anulării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 787 / 18 09 2008 și a procesului verbal de control nr. 13343 / 12 09 2008.
Neîntemeiată este cererea reclamantei și cu privire la anularea deciziei nr. 610/23 12 2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A deoarece așa cum rezultă din contestația formulată împotriva actelor vamale și cum recunoaște și reclamanta, această contestație a fost formulată și semnată de către avocat.
Reclamanta nu a putut combate susținerea pârâtei A că la dosarul de contestație ar fi fost depusă delegația de reprezentare din partea avocatului cu toate că, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat societății cu adresa nr.36414 / 28 11 2008, ca în termen de 5 zile de la data primirii adresei să completeze dosarul contestației cu împuternicirea avocațială în original.
Împrejurarea că între societatea reclamantă și Cabinetul de avocatură există încheiat contractul de asistență juridică nr.1/8 02 2008, nu are relevanță în soluționarea contestației având în vedere că potrivit art. 206 Cod procedură fiscală, contestația se formulează în scris și va cuprinde, potrivit alin.1 lit.e, semnătura contestatorului sau împuternicitului acestuia precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
Această reglementare, coroborată cu art. 157 din Ordinul nr.519/2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din nr.OG 92/2003, stabilește forma și conținutul contestației, care în situația în care nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea împuternicirii, semnătura precum și ștampilarea în original, obligă organele de soluționare competente să solicite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, să îndeplinească aceste cerințe, iar în caz contrar, contestația va fi respinsă fără a se mai antama fondul cauzei.
Față de împrejurarea că reclamanta nu s-a conformat cerințelor legale la întocmirea dosarului de contestație, atrage culpa sa și constatarea că decizia nr.610 / 23 12 2008 prin care s-a respins contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, este temeinică și legală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SRL A pentru anularea Deciziei nr.610/ 23 10 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a deciziei nr.787/18 09 2008 și Procesului verbal nr-008 încheiate de autoritățile vamale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL A, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării actelor administrativ fiscale emise pe seama sa și obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A să soluționeze pe fond contestația formulată, iar în subsidiar solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru cercetarea pe fond a cauzei.
În motivare arată că a formulat contestație împotriva Deciziei nr.787/2008 și a Procesului verbal de control nr.13343/12.09.2008, prin avocat, cu care societatea are încheiat contract de asistență juridică. În vederea formulării contestației, arată că a semnat o împuternicire avocațială și a fost încunoștințată că aceasta a ajuns la pârâta de ordinul I în dosar, astfel că solicită să se constate că dl. avea calitatea de reprezentant al societății la data formulării și depunerii contestației, astfel că admiterea excepției lipsei calității de a contesta apare ca nefondată.
Pe fondul cauzei consideră că organul fiscal trebuia să procedeze la desființarea actelor administrative contestate, având în vedere că nu datorează taxele fiscale ce i-au fost impuse.
Arată că autovehiculul importat, cumpărat în leasing, la câteva luni după achiziționare a fost avariat total, motiv pentru care s-a format un dosar de daună în cadrul căruia societatea de leasing, în calitate de proprietar, a încasat în întregime prima de asigurare, căreia de altfel i-a predat întreaga documentație legată de respectivul autovehicul, inclusiv declarația vamală întocmită cu privire la acesta.
În consecință, arată recurenta, s-a creat situația în care bunul supus unui regim vamal a pierit fortuit înainte de împlinirea termenului pentru finalizarea importului respectiv, condiții în care, consideră nefiresc să achite taxe vamale pentru un bun care nu a fost importat, întrucât a pierit, și aceste taxe să fie calculate la valoarea reală a bunului.
Consideră că autoritățile vamale au procedat legal finalizând operațiunea vamală și calculând taxele vamale aferente în lipsa demersurilor societății reclamante care a întocmit declarația vamală inițială, însă, în urma controlului efectuat ca urmare a contestării deciziei de regularizare, reclamanta recurentă consideră că trebuia să se constate lipsa oricărei datorii vamale în condițiile în care bunul a pierit.
Mai arată că, având în vedere că societatea de leasing a încasat prima de asigurare, intimata putea să se îndrepte împotriva acestei societăți care a avut calitatea de proprietar și avea obligația de a finaliza importul.
Chiar dacă i s-au imputat aceste sume pe considerentul că a fost titulara operațiunii vamale, reclamanta recurentă consideră că putea fi sancționată contravențional pentru nefinalizarea la timp a importului.
Recurenta conchide arătând că și în situația în care s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia ar datora taxe vamale pentru acest bun, ele nu pot fi calculate la o sumă mai mare decât valoarea reziduală a acestuia, având în vedere că a făcut dovada provenienței bunului cu certificat emis aposteriori.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art.3041Cod procedură civilă.
La data de 25.11.2009, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivare arată că în mod corect, conform prevederilor legale în materie, a fost respinsă contestația reclamantei pe excepția lipsei calității, întrucât deși s-a solicitat prin adresă depunerea împuternicirii avocațiale, această dovadă nu s-a făcut din culpa reclamantei și ca urmare nu a mai fost analizat fondul contestației.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Art. 157 din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din nr.OG 92/2003, stabilește forma și conținutul contestației, care în situația în care nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea împuternicirii, semnătura precum și ștampilarea în original, obligă organele de soluționare competente să solicite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, să îndeplinească aceste cerințe, iar în caz contrar, contestația va fi respinsă fără a se mai antama fondul cauzei.
Contestația în procedură administrativă a fost formulată prin avocat, aceasta purtând semnătura și ștampila Cabinetului de avocat, la dosarul administrativ nefiind depusă împuternicirea avocațială, precizându-se acest aspect în Referatul nr. 14857/1120cu/21.10.2008.
Față de împrejurarea că reclamanta nu s-a conformat cerințelor legale la întocmirea dosarului de contestație, atrage culpa sa și constatarea că decizia nr.610 / 23 12 2008 prin care s-a respins contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, este temeinică și legală, iar sentința recurată ce a reținut aceleași aspecte este temeinică și în concordanță cu dispozițiile art. 206 și urm, art. 217 din Codul d e procedură fiscală, ce reglementează,FORMA ȘI CONȚINUTUL CONTESTAȚIEI, precum și modalitatea de soluționare a contestației.
Recurenta reclamanta nu a putut combate susținerea intimatei pârâte A că la dosarul de contestație nu ar fi fost depusă delegația de reprezentare din partea avocatului deși, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat societății cu adresa nr.36414 / 28 11 2008, ca în termen de 5 zile de la data primirii adresei să completeze dosarul contestației cu împuternicirea avocațială în original.
Împrejurarea că între societatea reclamantă și Cabinetul de avocatură există încheiat contractul de asistență juridică nr.1/8 02 2008, aflat la fila 6 dosar fond, nu are relevanță în soluționarea contestației având în vedere că potrivit art. 206 Cod procedură fiscală, contestația se formulează în scris și va cuprinde, potrivit alin.1 lit. e, semnătura contestatorului sau împuternicitului acestuia precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
În speță nu sunt incidente motivele de modificare sau de casare a hotărârii prev. De art. 304. pr. Civilă, invocate de către recurentă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă SRL A împotriva sentinței civile nr. 1090/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați A, T, B și P
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.02.2010
Tehnored./10.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
