Contestație act administrativ fiscal. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.93
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL A împotriva sentinței civile nr. 1171/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Garda Financiară Centrală B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Garda Financiară Centrală B și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare, iar prin fax, avocat, pentru reclamanta recurentă, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât afirmă că nu se poate prezenta la acest termen din motive medicale. Totodată menționează că s-a achitat taxa judiciară de timbru, pe care o va depune în original la următorul termen de judecată și anexează în copie chitanța seria - - nr.-/21.01.2010, pentru suma de 4,00 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate de rangul I depune delegație și întâmpinare iar reprezentanta pârâtei intimate de rangul II depune delegație.
Instanța pune în discuția părților prezente cererea de amânare formulată la dosar.
Consilier juridic arată că nu este de acord cu amânarea cauzei iar consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei fata de împrejurarea ca reprezentanta recurentei deși invoca in susținerea cererii de amânare formulate motive de ordin medical, totuși acesta nu a depus in dovedire nici înscris.
Instanța a invocat excepția insuficientei timbrări față de împrejurarea că timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei nu a fost depus.
Reprezentanta pârâtei intimate Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor solicita admiterea acestei excepții.
Reprezentantul pârâtei intimate Garda Financiară Centrală B arată că având în vedere că și dovada achitării taxei judiciare de timbru a făcut-o prin fax, reclamanta recurentă nu avea posibilitatea să facă dovada achitării timbrului judiciar și lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 20.03.2009, ca urmare a declinării de competență de către Secția de contencios administrativ fiscal a Curții de APEL TIMIȘOARA prin Sentința civilă nr. 132/ 20.05.2008, reclamanta - SRL Aac hemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ fiscal pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General, pentru anularea măsurilor din procesul-verbal din 25.04.2009, prin care a fost obligată să vireze la bugetul de stat suma de 89.342,44 lei reprezentând impozit pe profit recalculat și suma de 20.280,36 lei reprezentând TVA recalculată și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, pentru anularea deciziei nr. 3/17.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1171/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL A în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară Centrală B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
In motivare s-a reținut că la data de 25.04.2001 Garda Financiară - Comisariatul General a efectuat la reclamanta - SRL un control privind verificarea realității datelor înscrise în documentele de aprovizionare cu produse petroliere în perioada 01.01. - 11.04.2001, ocazie cu care a constatat că aceasta a cumpărat benzină premium 2 de la trei societăți comerciale - GRUP SRL, - INTERNAȚIONAL SRL și - SRL, toate din B care, conform datelor furnizate de administrațiile financiare ale sectoarelor 2, 5 și 6 din Municipiul B, nu figurau în bazele de date ale acestora și ORC de pe lângă Tribunalul Municipiului B, din care rezultă că cele trei societăți nu sunt înregistrate la registrul comerțului. De asemenea au constatat că facturile cu care reclamanta a achiziționat benzina de la cele trei societăți comerciale nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 6 din Legea nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare și pct. 119 din regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin HG nr. 704/1993, situație în care s-a constatat că nelegal reclamanta a dedus TVA și cheltuieli cu marfa.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora nu îi revine obligația întocmirii facturilor și furnizorilor și nici verificarea la organele financiare și ORC, dacă furnizorii de produse sunt înregistrați sau nu la acestea, sunt neîntemeiate.
Din analiza facturilor în cauză, rezultă cu claritate, pe lângă faptul că provin de la trei societăți comerciale neexistente conform celor arătate celor ce preced, că acestea nu pot avea calitate de documente justificative.
Astfel, factura fiscală seria - nr. -/28.02.2001, prin care reclamanta a achiziționat de la - SRL, 84,62 tone benzină premium 2, în valoarea totală de 142.161,60 lei, din care TVA 19.072,84 lei și accize în sumă de 55.491,76 lei nu poate avea calitatea de document justificativ și pentru că la rubrica "date privind expediția" nu sunt înscrise decât trei nume, T, fără a fi precizate alte elemente de identificare a acestora sau mijloacele de transport cu care s-au asigurat aprovizionările și nici semnătura de primire, cu toate că s-a întocmit nr. 79/28.02.2001, iar factura seria - nr. -/19.03.2001, în sumă totală de 95.919,99 lei, din care TVA 12.733,55 lei și accize în sumă de 37.051, 34 lei prin care reclamanta a cumpărat același tip de benzină, în cantitate de 56,5 tone de la aceeași societate comercială, are înscrise în conținutul ei aceeași delegați, fără însă a fi precizate datele de identificare a lor. La sediul societății organelor de control i-au fost prezentate copii după certificatul de înmatriculare, codul fiscal și certificatul de înregistrare ca plătitor TVA a - SRL, cu toate că, această societate, înmatriculată sub nr. J-, și codul fiscal - -, nu figurează înregistrată la sector 6 și nici, sub nr. arătat, la ORC de pe lângă Tribunalul Municipiului
Mai mult, cele două facturi rezultă că au fost achiziționate de - CO SRL, și nu de către furnizori, iar în ce privește ordinele de plată prin care s-a făcut plata contravalorii benzinei către furnizori, la beneficiari figurează - SRL și nu - SRL.
Factura nr. -/05.03.2001, prin care reclamanta a achiziționat de la - Grup SRL, cantitatea de 56,5 tone benzină premium 2, în valoare de 93.873 lei din care TVA 11.456,58 lei nu cuprinde la rubrica "furnizori" numărul de înregistrare la registrul comerțului, codul fiscal, contul și banca, iar la rubrica "date privind expediția nu este precizat decât cuvântul auto. Și în cazul acesteia, Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 B nu confirmă că aceasta figurează în baza ei de date, iar, confirmă faptul că la nr. de înmatriculare J- nu figurează această societate ci - SRL. Și această factură nu a fost achiziționată de furnizor, ci de - COM SRL, iar ordinele de plată cu care s-a făcut plata contravalorii benzinei au ca beneficiar - SRL și - SRL.
Prin factura nr. -/10.03.2001 reclamanta a aprovizionat de la - INTERNAȚIOANL SRL cantitatea de 113 tone benzină premium 2 în valoare de 187.627,35 lei, din care TVA 22.877,36 lei, cuprinde la rubrica "date privind expediția" doar cuvântul "auto", fără menționarea numelui, buletinului și semnăturii delegatului, iar beneficiarii plății lor din ordinele de plată sunt societățile - POETROL și - SRL și că plata s-a făcut din ordinul - INTERNAȚIONAL SRL.
În concluzie, contrar susținerilor reclamantei rezultă cu certitudine astfel cum au constatat organele de control și cum a fost motivată și decizia nr. 3/17.01.2008, privind soluționarea contestației reclamantei, că aceste facturi sunt false și că provin de la societăți comerciale inexistente și că în consecință, corect reclamanta a fost obligată să plătească sumele respective bugetului de stat, fiind evident faptul că facturile respective încalcă prevederile art. 6 din HG 831/1997, iar reclamanta a încălcat dispozițiile art. 25 din OUG nr. 17/2000, deducând TVA, considerând că aceste facturi ar avea calitatea de acte fiscale justificative, conform dispozițiilor art. 6 din legea nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 210 Cod procedură fiscală și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL A criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru motivele arătate în scris în cererea de recurs de la dosar.
In motivare, a menționat că atât instanța de fond cât și organele de control susțin că reclamanta recurentă a încălcat dispozițiile art.25 pct.C lit.a) din OUG nr.17/2000 potrivit căruia "documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniență și se sancționează potrivit Legii nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale."
Cu toate acestea, pârâtele intimate și instanța de fond au considerat că nu au aplicabilitate în cazul în speță sancțiunile prevăzute de Legea nr.87/1994.
Se mai arată că dispozițiile art.18 din Legea nr.87/1994 potrivit cărora "În cazul în care impozitele, taxele și contribuțiile datorate statului au fost diminuate, prin încălcarea dispozițiilor fiscale, persoana contravenientă va vărsa, pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile neachitate, o sumă egală cu diferențele de impozite, taxe și contribuții stabilite potrivit legii, o sumă egală cu dublul diferențelor constatate.", au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.97/09.07.1998 emisă de Curtea Constituțională, publicată în nr.286/04.08.1998, în temeiul art.41 alin.9 din Constituția României, potrivit căruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții se confiscă. Recurenta arată că depune în probațiune Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria B nr.- din 27.04.2001 întocmit de Garda Financiară Centrală, pe numele - SRL cu sediul în Această societate a cumpărat produse petroliere în data de 27.02.2001 de la aceeași societate SRL, societate neînmatriculată la ORC Fapta a fost considerată contravenție prevăzută de art.1 lit.e) din legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, respectiv efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Pentru fapta comisă societatea a fost sancționată cu amendă contravențională și confiscarea sumei de 478.325.790 lei reprezentând contravaloarea benzinei aprovizionată și comercializată fără documente legale de proveniență.
Legal citată, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală Baf ormulat întâmpinare.
În considerente se arată că din prevederile art.6 alin.1 și 2 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, rezultă faptul că nu pot fi înregistrate în contabilitate documentele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute, iar cheltuielile înregistrate în baza unor astfel de documente nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Cu privire la facturile fiscale în cauză, intimata arată că niciuna din facturi nu are completate la rubrica "Furnizor" date privind sediul societății emitente, localitatea, strada, nr. contul și banca precum și date complete privind expediția. De asemenea, facturile respective nu sunt semnate de persoana prin care s-a efectuat expediția produselor și de cea care a primit factura.
Totodată, factura nr.- emisă de - Grup SRL nu are completat nici numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal iar la rubrica "Date privind expediția" nu are completat decât cuvântul "auto", situație similară și în cazul facturii nr.- emisă de furnizorul - Internațional SRL.
Mai arată cu referire la cele trei societăți - SRL, - Grup SRL și - Internațional SRL ce figurează completate pe facturile fiscale menționate mai sus la rubrica "Furnizor", din adresele nr.-/20.04.2001 și nr.-/24.04.2001, rezultă că aceste societăți nu figurează în baza de date a și nu figurează înmatriculate la. sub numerele prevăzute în facturile fiscale în cauză, potrivit adresei 48172/17.04.2001 emisă de această instituție.
De asemenea, în toate cazurile plata facturilor respective s-a efectuat în contul altor societăți decât societățile furnizoare a produselor petroliere.
Având în vedere prevederile legale în materie, în condițiile în care facturile fiscale enumerate mai sus nu au completate datele și informațiile principale privind identitatea furnizorilor, precum și adresa acestora, contul, banca, semnătura și datele de identificare a celor prin care s-au derulat operațiunile de aprovizionare și facturate, intimata apreciază că acestea nu îndeplinesc cerințele pct.119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, pentru ca sumele înscrise în facturile respective să poată fi deduse din baza de calcul a profitului impozabil, cumpărătorul fiind direct răspunzător de înregistrarea acestora în evidența contabilă.
C care primește factura fiscală și acceptă înregistrarea ei în contabilitate ca document justificativ pentru operațiunile pe care le efectuează nu poate fi răspunzător de faptele furnizorului cu privire la modul în care acesta a procurat facturile, cu privire la înregistrarea acestuia la ORC sau organele fiscale, dar este răspunzător pentru primirea și înregistrarea în contabilitate a unor documente întocmite necorespunzător, incomplete, care nu sunt conforme cu prevederile legale în vigoare, cunoașterea, aplicarea și respectarea actelor normative fiind obligatorie în egală măsură atât pentru furnizor cât și pentru beneficiar, acesta din urmă având obligația să solicite documente legal aprobate și să verifice nu numai marfa primită ci și modul de completare a documentelor în care s-a consemnat livrarea acesteia pentru a beneficia de deductibilitatea cheltuielilor respective, motiv pentru care apreciază nefondată susținerea reclamantei că a fost cumpărător de bună credință.
Intimata mai arată că, în conformitate cu prevederile legale, o primă condiție pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile de achiziție este ca societatea să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii de către contribuabili înregistrați ca plătitori de TVA.
Astfel, reclamanta recurentă avea obligația legală de a solicita furnizorului "documente legal aprobate" pentru toate bunurile achiziționate "precum și de a verifica întocmirea corectă a acestora", iar pentru facturile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de "20 milioane lei", avea obligația să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de TVA a furnizorului/prestatorului, consecința nerespectării prevederilor legale fiind pierderea dreptului de deducere a TVA înscrisă în facturi conform prevederilor pct.10.6 lit.g din HG nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată care stipulează.
"Nu poate fi dedusă, potrivit legii taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la bunuri și servicii achiziționate pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art.25 lit.B din Ordonanța de Urgență și din Hotărârea Guvernului nr.831/1997 pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora."
Art.7 anexa 1.B din HG nr.831/1997 pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora precizează: "înscrierea datelor în aceste formulare se face potrivit reglementărilor cuprinse în normele generale privind documentele justificative și financiar-contabile."
Prin pct.119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, aprobat prin HG nr.704/1993 se definește documentul justificativ astfel: "Potrivit art.6 alin.2 din lege, orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Față de considerentele expuse, pârâta intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
In ședința din data de 21.01.2010 Curtea de Apel a invocat din oficiu excepția anularii recursului si anularea acestuia ca fiind insuficient timbrat.
Reținând cauza spre soluționare asupra acestei excepții constata următoarele:
Curtea constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că prin înscrisul depus prin serviciul registratură la data de 21.01.2010 recurenta a depus taxa judiciara de timbru în cuantum de 4 lei, chitanța fiind atașată în copie insă nu a anexat timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 9 alin 1 din OG nr.32/1995 cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
În alineatul 2 al aceluiași articol se menționează ca în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Astfel fiind, în acord cu dispozițiile art. 20 alin 1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Legiuitorul menționează și sancțiunea care se aplică pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit și anume anularea acțiunii sau a cererii.
Prin urmare, recurenta nu s-a conformat întocmai obligației stabilită de către instanță și nu a timbrat corespunzător recursul la valoarea stabilită de instanță, motiv pentru care urmează ca potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din nr.OG32/1995 să se dispună anularea recursului declarat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul formulat de recurenta - SRL A în contradictoriu cu intimatele Garda Financiară Centrală B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 1171/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- ca insuficient timbrat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./29.01.2010
Tehnored./04.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
