Contestație act administrativ fiscal. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 907
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R, împotriva sentinței civile nr. 80/CF/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimatul-reclamant, restul părților fiind lipsă.
Procedura leal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală și obligarea recurentei să plătească taxa specială de înmatriculare.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că la fond au fost scoși din cauză intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice Ras olicitat obligarea pârâților să îi plătească suma de 3.595 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare a unui autoturism, actualizată la data plății în raport de indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că în aprilie 2007 cumpărat un autoturism second-hand adus din Germania marca Volkswagen. Pentru prima înmatriculare în România pârâții i-au perceput și încasat suma de 3595 lei reprezentând taxa de înmatriculare, în baza art.214 ind.1 din Codul Fiscal. Reclamantul consideră nelegală impunerea fiscală și susține că aceasta încalcă dispoz. art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene.
În apărările formulate pârâta Administrația Finanțelor Publice Rad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În întâmpinarea depusă pârâta invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004 și susține că acțiunea este prematur introdusă întrucât reclamantul nu a formulat plângere prealabilă mai înainte de a se adresa instanței. Pe fondul cauzei pârâta susține legalitatea impunerii fiscale făcute în temeiul art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003. Potrivit susținerii pârâtei, când există conflict între legea națională și cea europeană, are prioritate legea națională. Se arată că textul art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 este în prezent în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Prezenta reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană. Restituirea de sume de la buget se face în condițiile art.117 din Codul d e procedură fiscală, iar reclamantul nu îndeplinește aceste condiții. Cu privire la cererea de actualizare a sumei în raport de indicele de inflație pârâta solicită respingerea acesteia motivat de faptul că în calitate de instituție bugetară care colectează sume la bugetul consolidat al statului nu are de unde acoperi diferența solicitată de reclamant.
În apărările formulate Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus întâmpinare. În întâmpinarea depusă se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Ministerului Finanțelor Publice în condițiile în care reclamantul se află în administrarea fiscal-teritorială a Administrației Finanțelor Publice R, unitate fiscală cu atribuții delegate de reprezentare în instanță, instituție ce are calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei Direcția Generală a Finanțelor Publice solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând legalitatea impunerii fiscale. Se susține că art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
În dovedire au fost aduse înscrisuri: adeverință de plată a taxei de primă înmatriculare și carte de identitate a autovehiculului, precum și decizia nr.25611 din 13.01.2008 privind soluționarea contestației reclamantului.
Instanța de fond reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand fabricat în anul 2000 din Germania pentru a cărui primă înmatriculare prevăzută de art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală reclamantul a cerut restituirea sumei.
Prin decizia nr.25611/13.01.2008 pârâta Administrația Finanțelor Publice Rar espins contestația reclamantului.
Examinând excepțiile invocate instanța a rețineut
Cu privire la această excepție a lipsei procedurii prealabile s- constatat că reclamantul a urmat procedura prealabilă, formulând contestație împotriva impunerii fiscale, la dosar existând și Decizia de respingere a contestației formulate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Ministerului Finanțelor Publice (ministerul Economiei și Finanțelor) instanța o constată întemeiată urmând a dispune admiterea acestei excepții și scoaterea acestor pârâți din cauză pentru următoarele motive: Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt numai reclamantul și Administrația Finanțelor Publice R - pârâta care a perceput taxa, autoritate publică cu personalitate juridică și patrimoniu propriu, singura care are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată așa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin.2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și depozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141-2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin.4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Împotriva sentinței nr. 80/ 07 mai 2009 a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI arătând că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că a fost realizată procedura prealabilă. Astfel se arată că simpla cerere adresată instituției nu constituie plângere prealabilă. Pe fondul cauzei se arată că taxa de înmatriculare a fost percepută în temeiul art. 214 Cod fiscal, text ce nu a fost declarat neconstituțional. Apreciază recurenta că atunci când există un conflict între legea națională și cea europeană are prioritate legea națională.
Pe de altă parte, se arată că taxa percepută nu încalcă Tratatul de aderare al României la
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei procedurii prealabile este nefondată, cererea de restituire a taxei de înmatriculare întrunind condițiile plângerii prealabile reglementate de art. 7 din Legea 554/2004.
Reclamantul a cumpărat un autoturism second - hand marca WOLKSWAGEN pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 3.595 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI R, cu sediul în loc.R, R nr.1, jud.N, împotriva sentinței civile nr. 80/CF/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant cu domiciliul în loc.R, str.- -.2A,.B,.32, jud. și intimații - pârâți STATUL prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - P N,- bis, județul
Obligă pe recurentă către intimat la plata sumei de 1000 lei chletuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red. Red. Tehnored. Ex.6 06 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
