Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 902/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 902
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă COMUNA - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 147/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că dosarul este la al doilea termen, recursul fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea constată că părțile au solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 147/CA/31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost a fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul - C M al din Administrația Publică Locală N în numele și pentru funcționarii publici membri de sindicat: G, Și, în contradictoriu cu pârâta comuna - prin Primar.
A fost obligată pârâtasă plătească reclamanțilordrepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, actualizate la zi, cu indicele de inflație, aferente perioadei ulterioare datei de 18.12.2005, corespunzător intervalului de timp în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public în aparatul administrativ al comunei, a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României, prin hotărâre proprie, a procentului de calcul a drepturilor bănești.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții fac dovada calității de funcționari publici în aparatul administrativ al comunei pe care au chemat-o în judecată, iar în perioada de referință nu au beneficiat de drepturile bănești prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
În drept, drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.Prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006, aceste drepturi au fost suspendate în cursul anilor 2005 și 2006 după 01.01.2007 nemaifiind incidentă nici o cauză de suspendare, drepturile reintrând în vigoare. Deși aceste drepturi sunt legal prevăzute, legiuitorul nu a prevăzut nicăieri modul de calcul al acestora. De asemenea, nu a fost adoptat nici un act administrativ normativ prin care să se prevadă cuantificarea acestor drepturi bănești.
Deși nu sunt cuantificate drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt prevăzute de texte de lege în vigoare. Instanța nu poate refuza acordarea unor drepturi legal prevăzute întrucât un astfel de refuz echivalează cu negarea forței obligatorii a legii.
Totodată, în lipsa unei cuantificări legale a drepturilor bănești instanța nu poate proceda la cuantificare și nici nu îți poate însuși cuantificarea propusă de reclamanți ca fiind de 25% întrucât o astfel de cuantificare echivalează cu o adăugare la lege.
Pentru motivele de mai sus, instanța a obligat pârâtele plata drepturilor bănești pretinse de reclamanți fără a prevedea în dispozitivul hotărârii nici un cuantum al acestor drepturi.
În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamanți de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României - printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, aceasta se dovedește neîntemeiată. Se are în vedere că unitățile administrativ teritoriale cum sunt comunele nu au competențe legale în acest sens, Guvernul României fiind autoritatea publică ce apreciază independent asupra oportunităților adoptării de acte administrative de natura hotărârilor de guvern.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs comuna, reprezentată prin primar.
În motivarea recursului se arată că instanța a stabilit dreptul, dar nu și întinderea acestuia, fapt care pune în imposibilitate angajatorul de a acorda drepturile câștigate.
De altfel, din motivarea sentinței rezultă că legiuitorul nu a stabilit întinderea drepturilor. Recurentul mai precizează că salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită anual în regim derogatoriu, prin ordonanțe de guvern și că drepturile salariale au fost acordate în conformitate cu aceste acte normative.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care arată că drepturile pe care le- solicitat sunt explicit prevăzute în art. 31 lit. c din Legea nr. 188/1999, dispoziții care sunt obligatorii și nu pot fi ignorate de instanța de judecată.
În ceea ce privește cuantumul arată că deja s-a creat un precedent, mai mult instanțe din țară au acordat sporurile respective în cuantum de câte 25 % din salariul de bază. Invederează faptul că inexistența unui act normativ prin care să se precizeze cuantumul sporurilor solicitate nu le poate fi imputată. Consideră că recurenta are posibilitatea să stabilească întinderea celor două componente ale salariului funcționarilor publici în temeiul art. 10 din Legea nr. 215/2001, prin hotărâre a Consiliului local.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele invocate și din oficiu, constată că recursul este fondat.
Art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (în forma existentă la data introducerii acțiunii) prevede că "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.;
3 al aceluiași articol prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanța Guvernului 2/2006.
În aplicarea art. 31 din Legea nr. 188/1999 Agenția Națională a Funcționarilor Publici elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă acest proiect de act normativ nu a fost promovat încă, astfel că nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, instanța nu poate acorda aceste sporuri, pentru că o eventuală cuantificare în raport de diverse criterii ar nesocoti decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" și ar constitui o substituire în atribuțiile legislativului.
În ceea ce privește practica judiciară favorabilă invocată de intimat, Curtea reține că la nivelul întregii țări au fost soluționate în mod neunitar cererile privind acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a se asigura o interpretare și o aplicare unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. și din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în temeiul legii. Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite a soluționat acest recurs prin decizia nr. 20/21 septembrie 2009 și admițându-l a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 312. pr. civ., va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, Vor fi menținute dispozițiile din sentința recurată referitoare la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMUNA - prin PRIMAR, cu sediul în com., jud. N, împotriva sentinței civile nr. 147/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N cu sediul în mun.N,-, jud. N și intimata-pârâtă PRIMĂRIA COM. cu sediul în comuna, jud.
Modifică în parte sentința recurată, respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, cu privire la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
23 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
