Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 906/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 906
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 144/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că părțile au solicitat judecata în lipsă.
De asemenea, constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului neamț, reclamantul Sindicatul "- cel M" al din Administrația Publică Locală N - în numele și pentru reclamanții, funcționari publici, membri de sindicat din aparatul administrativ al comunei a chemat în judecată Comuna, prin primar și primăria comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% începând cu 1.01.2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța precum și despăgubiri actualizate la zi cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, în funcție de data angajării și timpul efectiv lucrat a funcționarilor publici reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 144/CA/31 martie 2009 a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria comunei, județul N și respinge acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 și respinge acțiunea reclamanților pentru plata acestor drepturi ca prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul "- cel M" al din Administrația Publică Locală N - în numele și pentru funcționarii publici membri de sindicat:, Doința, Și, în contradictoriu cu pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 actualizate la zi, cu indicele de inflație, aferente perioadei ulterioare datei de 18.12.2005, corespunzător intervalului de timp în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public în aparatul administrativ al comunei.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României, prin hotărâre proprie, a procentului de calcul a drepturilor bănești.
Pentru a pronunța respectiva hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții fac dovada calității de funcționari publici în aparatul administrativ al comunei pe care au chemat-o în judecată, iar în perioada de referință nu au beneficiar de drepturile bănești prevăzute de art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
În drept, drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt prevăzute de art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999.Prin art.44 din G nr.92/2004 și prin art.48 din G nr.2/2006, aceste drepturi au fost suspendate în cursul anilor 2005 și 2006 după 01.01.2007 nemaifiind incidentă nici o cauză de suspendare, drepturile reintrând în vigoare. Deși aceste drepturi sunt legal prevăzute, legiuitorul nu a prevăzut nicăieri modul de calcul al acestora. De asemenea, nu a fost adoptat nici un act administrativ normativ prin care să se prevadă cuantificarea acestor drepturi bănești.
Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 aceasta se dovedește întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele care urmează:
Deși prin G nr.92/2004 și G nr.2/2006 aplicarea prevederilor legale care confereau reclamanților drepturile bănești pretinse a fost suspendată, în cauză nu au incidență nici unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de Decretul nr.167/1958 de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, motive pentru care termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din decret, este împlinit în ce privește drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare pentru motivele care urmează:
Deși nu sunt cuantificate drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt prevăzute de texte de lege în vigoare. Instanța nu poate refuza acordarea unor drepturi legal prevăzute întrucât un astfel de refuz echivalează cu negarea forței obligatorii a legii.
Totodată, în lipsa unei cuantificări legale a drepturilor bănești instanța nu poate proceda la cuantificare și nici nu îți poate însuși cuantificarea propusă de reclamanți ca fiind de 25% întrucât o astfel de cuantificare echivalează cu o adăugare la lege.
Pentru motivele de mai sus, instanța a obligat pârâtele plata drepturilor bănești pretinse de reclamanți fără a prevedea în dispozitivul hotărârii nici un cuantum al acestor drepturi.
În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamanți de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României - printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, aceasta se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Se are în vedere că unitățile administrativ teritoriale cum sunt comunele nu au competențe legale în acest sens, Guvernul României fiind autoritatea publică ce apreciază independent asupra oportunităților adoptării de acte administrative de natura hotărârilor de guvern.
Împotriva hotărârii a înțeles să declare recurs, Primăria comunei, pentru următoarele motive:
1. drepturile salariale solicitate prin acțiune au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 pentru anul 2005 și prin nr.OG 2/2006 pentru anul 2006.
2. a considerat instanța că în lipsa unei cuantificări legale a drepturilor bănești, nu se poate proceda la cuantificare, iar cuantumul de 25 % propus de reclamanți constituie adăugare la lege.
Însă în condițiile în care modalitatea de calculare a celor două suplimente nu este reglementată legal, obligarea la plata unor sume de bani, apreciază recurentul că nu este certă, fiind și imposibil de calculat.
Obligația de plată stabilită, însă, în mod generic, în lipsa unor criterii minime de cuantificare este practic imposibil de executat.
Prin întâmpinare, Sindicatul "- cel M" al Administrației Publice Locale N, în numele salariaților, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în an, așa cum susține și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizării prin Legea nr. 251/2006).
Potrivit al. 3 al art. 29 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2004 sistemul de salarizare a fost reglementat prin nr.OUG 82/2004, pentru anul 2005 prin nr.OUG 92/2004, pentru anul 2006 prin nr.OG 2/2006, pentru anul 2007 prin nr.OG 6/2007, iar pentru anul 2008 prin nr.OG 9/2008, de modificare a nr.OG 6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reglementat de Legea nr. 188/1999, în materia salarizării sunt aplicabile inclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă că, instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 al. l lit. e, (art.31 al. l lit. e, d) din legea nr. 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu.
acestora constituie o atribuție a legiuitorului, iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În consecință, în condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, or reprezenta nesocotire Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de executare efectivă.
Rezultă, așadar, că atâta timp cât vocația recurenților la primirea sporurilor nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanții nu dispuneau de vreun drept salarial "recunoscut de lege", în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, la plata căreia angajatorul - pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se retine, totodată, că prin decizia nr. 20/21.09.2009, admițând recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Va menține celelalte dispoziții privitoare la modul de soluționare a excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în com. jud.N, împotriva sentinței civile nr. 144/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ N cu sediul în mun.N,-, jud.N și intimata-pârâtă COMUNA - prin Primar cu sediul în com. jud.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate în ce privește modul de soluționare al excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Ex.6 Tehnored.
23 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
