Contestație act administrativ fiscal. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 92/CA/2010 - R
Ședința publică
din 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - Președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
- - - Grefier
S-a luat în examinare soluționarea recursului - în contencios administrativ - formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 împotriva Sentinței nr. 493/CA din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în localitatea nr.325 A, județul S M, având ca obiect - CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București în reprezentarea intimatul, lipsă fiind recurenta
și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, prin Serviciul Registratură al instanței în data de 28.01.2010 s-a depus la dosar de către intimat Întâmpinare în 2 exemplare, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea excepției invocată prin recurs, întrucât hotărârea este semnată.
Pe fond, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate cu recurs și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.493/CA din 14.10.2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în sensul că, a anulat ca nelegale actele administrativ fiscale nr. 60887/30.06.2009 și nr. 68489/24.07.2009 emise de pârâtă și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.749,01 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal,în prezent abrogat, cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii sumei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism folosit, înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanțelor fiscale depuse la dosar, reclamantul a achitat taxa specială prevăzută de Codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul său, organul fiscal comunică reclamantului faptul că nu poate da curs favorabil cererii acestuia, invocând în motivarea răspunsului dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv pct. VI alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ care prevăd posibilitatea restituirii doar a diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare.
În vederea restituirii doar a diferenței dintre cele două taxe, organul fiscal, prin actul amintit, indică formalitățile legale pe care reclamantul le are de îndeplinit.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamant printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamant și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâtă și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanța nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
La data nașterii raportului juridic de drept fiscal între reclamant și Statul Român prin reprezentanții săi legal în această materie, organele fiscale, erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta S M, solicitând admiterea excepției nulității sentinței, potrivit art. 261 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că odată cu dovada de comunicare a sentinței civile nr.4923/CA/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-- anexată în copie -, instituției i s-a comunicat sentința civilă mai sus menționată fără a purta ștampila Tribunalului Satu Mare și nici semnătura judecătorului și a grefierului instanței.
Art.261 Cod Procedură Civilă dispune:
" (1) Hotărârea se va da în numele legii și va cuprinde:
1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
2. numele și domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților;
3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor;
4. arătarea concluziilor procurorului;
5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
6. dispozitivul;
7. calea de atac și termenul în care se poate exercita;
8. mențiunea că pronunțarea s-a ședință publică, precum șisemnăturile judecătorilor și grefierului."
În subsidiar, pe fondul cauzei, cu privire la prevederile art.90 alin. (1) din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE a precizat următoarele: consideră că dispozițiile art.90 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora,la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiilor art.90 alin. (1) din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același context a mai menționat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, cidoar a modului de determinare a taxei.
Mai precizează că principiul " poluatorul plătește " pe care se bazează instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este principul acceptat la nivelul Uniunii Europene, precum și că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( între care Ungaria, Danemarca, Spania Belgia, Olanda Cipru).
Apreciază că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci un motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Învederează că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. În acest sens a precizat că la art.11 OUG nr.50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind " taxa de poluare pentru autovehicule ". Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule " și " taxa de poluare pentru autovehicule " este reglementată la Cap. VI, Secțiunea 1 art.6 din anexa la HG nr.686/2008.
În concluzie, legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, și nu restituirea integrală a taxei.
Consideră că taxa de primă înmatriculare nu este în contradicție cu prevederile art.90 al.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, atâta timp astfel cum a precizat, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani (precum este și cazul unui autoturism marca de exemplu, care este achiziționat dintr-un stat membru comunitar, și care urmează a fi înmatriculat pentru prima dată în România), se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Susținerile reclamantului cu privire la faptul că taxa specială nu a fost percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar, de la 01 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autovehiculele înmatriculare în celelalte state comunitare, reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară și astfel s-ar crea un regim fiscal discriminatoriu, taxa nefiind percepută cu ocazia vânzării ulterioare a autoturismelor deja înmatriculate, sunt neîntemeiate și nedovedite.
Pentru autoturismele deja înmatriculate în România taxa nu se mai percepe, întrucât în situația mai sus menționată nu au fost în vigoare dispozițiile art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, fiind în vigoare alte dispoziții legale, iar conform principiului de drept al neretroactivității legii, consacrat de art.15 al.2 din Constituție, rezultă că dispozițiile ale taxei de primă înmatriculare nu pot fi aplicate unor situații anterioare intrării acesteia în vigoare și în consecință nu poate fi comparată situația regimului fiscal al taxei de primă înmatriculare cu situația anterioară intrării în vigoare a acesteia.
Totodată, menționează faptul că la o nouă înmatriculare a autoturismelor care deja au fost înmatriculate în România, taxa se percepe.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantului ( reprezentând onorariu avocațial ) acordate în fond și recurs, a solicitat ca instanța să aibă în vedere aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 Cod Procedură Civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile legale la care a făcut referire în motivarea recursului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În privința excepției nulității sentinței civile recurate, instanța reține că aceasta este nefondată, întrucât hotărârea pronunțată este semnată atât de judecător, cât și de grefier, fiind respectate întocmai prevederile art. 261.pr.civ. cu privire la cuprinsului hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect a procedat prima instanță, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Relativ la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de instanța de fond, reducerea acestora, solicitată de recurentă prin cererea de recurs nu se justifică. Practic, recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 1000 ron, plătită cu acest titlu de către reclamant, potrivit chitanței aflate la fila 20 în dosarul de fond, nu este apreciată de către instanța de recurs ca fiind nepotrivit de M față de valoarea pricinii (suma de 5.749,01 ron) și munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 493/CA/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. aceasta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 împotriva Sentinței nr. 493/CA din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în localitatea nr.325 A, județul S M, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - G - -
Jud.fond
Red dec. M - 18.02.2010
Tehnored. - 25.02.2010 - 4 exemplare
Emis/ expediat 2 comunicări:
1. recurenta pârâtă S,P-ța - nr. 3-5
2. intimatul reclamant, cu domiciliul în localitatea nr.325 A, județul S M,
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Groza Gheorghe, Filimon Marcela
